Old/New Testament

Moartea şi îngroparea Sarei

23 Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani; aceasta a fost durata vieţii ei. ² Ea a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în Canaan, iar Avraam s-a dus s-o jelească şi să plângă după ea. ³ Apoi Avraam s-a ridicat de lângă moarta sa şi le-a spus hitiţilor:

⁴ – Eu sunt doar un străin şi un peregrin printre voi: vindeţi-mi în mijlocul vostru un teren pentru înmormântare, pentru ca să-mi îngrop moarta dinaintea mea.

⁵ Hitiţii i-au răspuns lui Avraam:

⁶ – Ascultă-ne, domnul nostru! Tu eşti un prinţ puternic printre noi. Îngroapă-ţi moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre; nici unul dintre noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.

⁷ Avraam s-a ridicat şi s-a prosternat înaintea hitiţilor, poporul ţării. ⁸ El le-a zis:

– Dacă vreţi să-mi îngrop moarta dinaintea mea, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, ⁹ să-mi vândă peştera Mahpela, care este a lui şi care se află la marginea ogorului său. Să mi-o vândă la un preţ întreg, ca teren pentru înmormântare printre voi.

¹⁰ Fiind printre ceilalţi hitiţi, Efron i-a răspuns lui Avraam în auzul tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale:

¹¹ – Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dau ogorul şi-ţi dau şi peştera care este în el; ţi-o dau în prezenţa oamenilor din poporul meu. Îngroapă-ţi moarta.

¹² Atunci Avraam s-a prosternat înaintea poporului ţării ¹³ şi i-a zis lui Efron în auzul poporului:

– Ascultă-mă, te rog! Îţi voi plăti preţul pentru ogor; primeşte-l de la mine, pentru ca să-mi îngrop moarta acolo.

¹⁴ Efron i-a răspuns lui Avraam:

¹⁵ – Domnul meu, ascultă-mă: o bucată de pământ de patru sute de şecheli de argint^[a], ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi moarta.

¹⁶ Avraam a fost de acord cu Efron şi i-a cântărit preţul pe care acesta l-a menţionat în auzul hitiţilor: patru sute de şecheli de argint, potrivit tarifelor comercianţilor.

¹⁷ Astfel, ogorul lui Efron din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre (adică ogorul, peştera care se afla în el, precum şi toţi copacii care erau pe acel teren) a trecut ¹⁸ în proprietatea lui Avraam prin cumpărare în prezenţa tuturor hitiţilor care veniseră la poarta cetăţii sale. ¹⁹ După aceea, Avraam a îngropat-o pe Sara, soţia sa, în peştera de pe ogorul din Mahpela, care se afla la răsărit de Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. ²⁰ Astfel, ogorul şi peştera care se afla în el au trecut de la hitiţi în proprietatea lui Avraam, ca teren pentru înmormântare.

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

24 Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile. ² El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el:

– Pune-ţi mâna sub coapsa mea ³ şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ ci că te vei duce în ţara mea, la rudele mele, şi de acolo vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac.

⁵ – Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit?

⁶ – Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam. ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat spunând: „Seminţei^[b] tale îi voi da această ţară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. ⁸ Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo. ⁹ Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru.

¹⁰ El a luat zece dintre cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri alese şi a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim^[c], spre cetatea lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se aşeze în afara cetăţii, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă – ¹² apoi s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlineşte-mi astăzi dorinţa şi arată-Ţi îndurarea faţă de stăpânul meu, Avraam. ¹³ Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă. ¹⁴ Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» şi care îmi va răspunde: «Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaşte că Ţi-ai arătat îndurarea faţă de stăpânul meu.“

¹⁵ Înainte ca el să-şi fi terminat rugăciunea, a ieşit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam. ¹⁶ Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors. ¹⁷ Sclavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis:

– Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău.

¹⁸ – Bea, domnul meu, a răspuns ea.

Şi a coborât repede vasul pe mână şi i-a dat să bea.

¹⁹ După ce i-a dat de băut, ea a spus:

– Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

²⁰ A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă şi a scos apă pentru toate cămilele lui. ²¹ Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reuşită călătoria sau nu. ²² După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel^[d] de aur, cântărind o jumătate de şechel^[e] şi două brăţări de aur, cântărind zece şecheli^[f]. ²³ Apoi a întrebat-o:

– A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc în locuinţa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?

²⁴ – Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea. ²⁵ Avem paie şi hrană din belşug, precum şi loc de înnoptat, a continuat ea.

²⁶ Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului ²⁷ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Şi-a îndepărtat îndurarea şi credincioşia de la stăpânul meu. În ceea ce mă priveşte, Domnul m-a condus pe cale, până la locuinţa rudelor stăpânului meu.“

²⁸ Fata a alergat şi le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri. ²⁹ Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. ³⁰ De îndată ce a văzut inelul şi brăţările în mâinile surorii sale şi a auzit-o spunând: „Aşa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor. ³¹ I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuinţa şi un loc pentru cămile?“

³² Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile şi să li se dea acestora paie şi nutreţ; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-şi poată spăla picioarele, atât el, cât şi bărbaţii care erau cu el. ³³ I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus:

– Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.

– Spune! i-a zis Laban.

³⁴ – Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el. ³⁵ Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. ³⁷ Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc, ³⁸ ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, şi de acolo să iei o soţie pentru fiul meu!“ ³⁹ Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“ ⁴⁰ Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Îşi va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va face reuşită călătoria, iar tu vei lua o soţie pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. ⁴¹ Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“ ⁴² Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o, ⁴³ iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieşi să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău» ⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea! şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale», aceea să fie soţia pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“ ⁴⁵ Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieşit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“ ⁴⁶ Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: „Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat şi cămilele. ⁴⁷ După aceea am întrebat-o: „A cui fiică eşti?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. ⁴⁸ Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. ⁴⁹ Astfel dar, dacă vreţi să arătaţi bunătate şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

⁵⁰ Atunci Laban şi Betuel au răspuns:

– Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. ⁵¹ Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul.

⁵² Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. ⁵³ Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. ⁵⁴ După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei:

– Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁵ Fratele şi mama fetei i-au răspuns:

– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

⁵⁶ Dar el le-a zis:

– Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁷ – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.

⁵⁸ Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o:

– Vrei să mergi cu acest bărbat?

– Da, a răspuns ea.

⁵⁹ Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. ⁶⁰ Ei au binecuvântat-o şi i-au zis:

⁶¹ Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi^[h], pentru că locuia în Neghev^[i]. ⁶³ El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze^[j] şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă ⁶⁵ şi l-a întrebat pe sclav:

– Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească?

– Este stăpânul meu, a răspuns sclavul.

Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. ⁶⁶ Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Paiul şi bârna

7 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! ⁴ Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! ⁵ Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!

⁶ Să nu le daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu vă aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor, ca nu cumva porcii să le calce în picioare, şi apoi câinii să se întoarcă să vă sfâşie.

Cereţi, căutaţi, bateţi

⁷ Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! ⁸ Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.

⁹ Cine este omul acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră? ¹⁰ Sau care, atunci când acesta îi cere un peşte, să-i dea un şarpe? ¹¹ Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în ceruri, le va da lucruri bune celor ce I le cer! ¹² Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel! Căci în aceasta sunt cuprinseă Legea şi Profeţii^[a].

Poarta îngustă

¹³ Intraţi pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! ¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc.

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

¹⁵ Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi feroce. ¹⁶ Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? ¹⁷ Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. ¹⁸ Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune. ¹⁹ Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

²¹ Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» ²³ Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»

Casa zidită pe stâncă

²⁴ De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă. ²⁵ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip. ²⁷ S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.“

²⁸ După ce a terminat Isus de spus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, ²⁹ căci El îi învăţa ca Unul Care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.