Old/New Testament
Îndepărtarea necurăţiei din ţară
13 În ziua aceea, se va deschide Casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor care să-i spele de păcat şi necurăţie.
2 În ziua aceea, zice Domnul Oştirilor, voi stârpi din ţară numele idolilor şi nu vor mai fi amintiţi! De asemenea, voi îndepărta din ţară profeţii şi duhul necurat. 3 Când cineva va mai profeţi, tatăl său şi mama sa, care l-au născut, îi vor zice: «Nu vei mai trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului!» Şi înşişi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge atunci când va profeţi![a]
4 În ziua aceea, fiecărui profet îi va fi ruşine, când va profeţi, de viziunea lui şi nu se va mai îmbrăca cu o mantie de păr ca să înşele, 5 ci fiecare va zice: «Eu nu sunt profet, ci sunt un lucrător al pământului, căci am lucrat[b] pământul încă din tinereţea mea!» 6 Şi dacă-l va întreba cineva: «De unde ai aceste răni pe piept[c]?», el va răspunde: «Sunt rănile primite în casa prietenilor mei!»“
Păstorul lovit, oile risipite
7 „Ridică-te, sabie, împotriva păstorului Meu
şi împotriva omului care-Mi este apropiat!
zice Domnul Oştirilor.
Loveşte păstorul,
şi oile vor fi risipite[d]!
Îmi voi întoarce mâna împotriva celor neînsemnaţi!
8 În toată ţara, zice Domnul,
două treimi vor fi tăiate şi vor pieri,
iar o treime va fi lăsată.
9 Dar pe treimea aceasta o voi pune în foc
şi o voi curăţa cum se curăţă argintul,
o voi încerca cum se încearcă aurul.
Ei vor striga în Numele Meu,
iar Eu le voi răspunde.
Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!»
şi fiecare va spune: «Domnul este Dumnezeul meu!»“
Confruntarea finală şi venirea Domnului ca Împărat
14 „Iată, vine o zi a Domnului, când prada ta va fi împărţită în mijlocul tău!
2 Voi aduna toate neamurile pentru a lupta împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi necinstite. Jumătate din cetate va pleca în exil, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită din cetate.
3 Atunci Domnul va ieşi şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum s-a luptat în ziua bătăliei[e]. 4 În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, în partea dinspre răsărit. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părţi, de la răsărit la apus, şi se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud. 5 Veţi fugi atunci prin valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel[f]. Veţi fugi la fel cum aţi fugit de cutremurul[g] din zilele lui Uzia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul, Dumnezeul Meu, şi toţi cei sfinţi împreună cu Tine.
6 În ziua aceea, nu va mai fi lumină; cei strălucitori vor fi cuprinşi de îngheţ.[h] 7 Va fi o zi unică, cunoscută de Domnul! Nu va fi nici zi, nici noapte, iar seara va fi lumină.
8 În ziua aceea, vor ţâşni ape vii din Ierusalim, jumătate înspre Marea de Răsărit[i] şi jumătate înspre Marea de Apus[j], atât vara, cât şi iarna.
9 Domnul va fi Împărat peste tot pământul! În ziua aceea, va fi un singur Domn, iar Numele Lui va fi singurul Nume! 10 Întreaga ţară, de la Gheva până la Rimon, în sudul Ierusalimului, va ajunge ca Araba[k]. Ierusalimul însă va fi înălţat şi va rămâne pe locul lui, de la Poarta lui Beniamin până la locul Primei Porţi[l], până la Poarta Unghiului şi de la Turnul lui Hananel până la teascurile regelui. 11 Poporul va locui în el şi niciodată nu va mai fi sortit nimicirii[m]. Ierusalimul va fi locuit în siguranţă!
12 Iată care este molima cu care va lovi Domnul toate popoarele care au luptat împotriva Ierusalimului: le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în orbite şi le va putrezi limba în gură!
13 În ziua aceea, Domnul va provoca o mare panică printre ei. Fiecare va apuca mâna semenului său şi va ridica mâna împotriva semenului său. 14 Iuda va lupta şi el în Ierusalim şi bogăţia tuturor neamurilor din jur va fi strânsă: o mare cantitate de aur, argint şi haine. 15 Aceeaşi molimă va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate animalele care vor fi în acele tabere.
16 Toţi cei rămaşi, din toate neamurile care au atacat Ierusalimul, se vor duce an de an să se închine Împăratului, Domnul Oştirilor, şi să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 17 Iar dacă vreuna din neamurile[n] pământului nu se va duce la Ierusalim să se închine Împăratului, Domnul Oştirilor, atunci peste ei nu va cădea ploaie. 18 Dacă clanul Egiptului nu se va duce şi nu va intra în Ierusalim, atunci nu va mai cădea ploaia peste el, ci va fi lovit de molima[o] cu care va lovi Domnul toate neamurile care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 19 Aceasta va fi pedeapsa[p] Egiptului şi a tuturor neamurilor care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor!
20 În ziua aceea, inscripţia «Sfânt pentru Domnul» va fi până şi pe clopoţeii cailor, iar oalele din Casa Domnului vor fi asemenea cupelor din faţa altarului. 21 Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi sfântă pentru Domnul Oştirilor şi toţi cei care vor veni să aducă jertfe vor lua unele din aceste oale şi vor găti în ele. Şi nu va mai fi nici un canaanit[q] în Casa Domnului Oştirilor, în ziua aceea!“
Un cer nou şi un pământ nou
21 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era. 2 Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. 3 Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul[a] lui Dumnezeu este cu oamenii[b]! El va veni să locuiască[c] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul[d] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)[e]. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.“
5 Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ 6 Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega[f], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. 7 Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. 8 Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“
Noul Ierusalim[g]
9 Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ 10 M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. 11 Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. 12 Avea un zid mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13 Trei porţi erau spre răsărit, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Cel care a vorbit cu mine avea o trestie de aur pentru măsurat, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. 16 Cetatea era aşezată în formă de pătrat, lungimea ei fiind la fel ca şi lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia şi era de douăsprezece mii de stadii[h]. Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau la fel. 17 A măsurat şi zidul şi era de o sută patruzeci şi patru de coţi[i], după unitatea de măsură a omului, căci pe aceasta o folosea îngerul. 18 Zidul era construit din jasp, iar cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate. 19 Temeliile zidului cetăţii erau decorate cu tot felul de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp, a doua – de safir, a treia – de calcedonie, a patra – de smarald, 20 a cincea – de sardonix, a şasea – de sardiu, a şaptea – de crisolit, a opta – de beril, a noua – de topaz, a zecea – de crisopraz, a unsprezecea – de iacint, a douăsprezecea – de ametist.[j] 21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Strada cetăţii era din aur curat, limpede ca sticla.
22 N-am văzut nici un templu în cetate, pentru că Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic şi Mielul sunt Templul ei. 23 Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea lumină, pentru că o luminează slava lui Dumnezeu, iar Mielul este sfeşnicul ei. 24 Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în ea. 25 Porţile ei nu vor fi închise niciodată ziua şi acolo nu va mai fi noapte. 26 Gloria şi onoarea neamurilor vor fi aduse în ea. 27 Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.