Old/New Testament
Muntele Casei Domnului
4 „În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi aşezat drept cel mai înalt dintre munţi,
va fi înălţat deasupra dealurilor
şi popoarele vor curge spre el.
2 Multe neamuri vor veni şi vor zice:
«Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne înveţe căile Sale,
şi noi să umblăm pe cărările Sale!»
Căci din Sion va ieşi Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
3 El va judeca între multe popoare
şi va hotărî pentru neamuri puternice, depărtate.
Ei îşi vor făuri din săbii pluguri,
şi din suliţe – cosoare.
Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
şi nu vor mai învăţa războiul.
4 Fiecare va locui sub viţa lui
şi sub smochinul lui
şi nimeni nu-l va mai îngrozi,
căci gura Domnului Oştirilor[a] a vorbit!
5 Toate popoarele umblă, fiecare
în numele zeilor lor;
noi însă vom umbla în Numele Domnului,
Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!“
Promisiunea restaurării
6 „În ziua aceea, zice Domnul,
îi voi aduna pe cei şchiopi
şi îi voi strânge laolaltă pe cei alungaţi,
pe cei pe care i-am rănit.
7 Voi face din cei şchiopi o rămăşiţă
şi din cei izgoniţi – un neam puternic.
Domnul va împărăţi peste ei pe muntele Sion,
de acum şi până în veci.
8 Cât despre tine, turn de veghe al turmei,
deal[b] al fiicei Sionului[c],
stăpânirea de odinioară îţi va fi redată,
regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului.
9 Acum, de ce strigi aşa de tare?
Nu ai rege?
Ţi-a pierit sfetnicul,
de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?
10 Zvârcoleşte-te şi geme[d], fiică a Sionului,
ca o femeie la naştere,
căci acum va trebui să ieşi din cetate
şi vei locui în câmp!
Te vei duce la Babilon
şi abia acolo vei fi izbăvită.
Acolo, Domnul te va răscumpăra
din mâna duşmanilor tăi.
11 Dar acum multe neamuri
sunt adunate împotriva ta,
zicând: «Să fie pângărit,
iar ochii noştri să privească de sus Sionul!»
12 Ei însă nu cunosc
gândurile Domnului,
nu înţeleg planul Lui,
nu ştiu că El i-a strâns ca pe nişte snopi în aria de treierat.
13 Scoală-te şi treieră, fiică a Sionului,
căci îţi voi face cornul din fier.
Copitele ţi le voi face din bronz,
ca să sfărâmi multe popoare.
Vei închina[e] Domnului prada lor,
iar bogăţiile lor – Stăpânului întregului pământ.“
Promisiunea Conducătorului din Betleem
5 Acum însă strânge-ţi oştirea[f], fiică înconjurată de războinici[g],
căci suntem sub asediu!
Ei îl vor lovi cu toiagul peste obraz
pe judecătorul lui Israel!
2 „Dar tu, Betleeme Efrata[h],
deşi eşti neînsemnat printre miile lui Iuda,
totuşi din tine Îmi va ieşi
Cel Ce va fi Conducător în Israel,
Cel a Cărui origine este din vechime,
chiar din zilele veşniciei.
3 De aceea El îi va abandona
până la vremea când cea care trebuie să nască va naşte.
Apoi, rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce
la israeliţi.
4 El se va înfăţişa şi va păstori poporul
în puterea Domnului,
în toată maiestatea Numelui Domnului, Dumnezeul Său.
Şi ei vor locui liniştiţi,
căci atunci El va fi măreţ până la marginile pământului!
5 El va fi pacea lor!
Când asirianul va invada ţara noastră
şi va pătrunde în citadelele noastre[i],
vom ridica împotriva lui şapte păstori,
chiar opt conducători.
6 Ei vor păstori ţara Asiriei cu sabia,
iar ţara lui Nimrod – cu sabia scoasă din teacă[j].
El ne va izbăvi de asirian
când acesta va invada ţara noastră
şi va pătrunde în hotarul nostru.
Rămăşiţa lui Iacov, restaurată şi purificată
7 Atunci rămăşiţa lui Iacov va fi,
în mijlocul multor popoare,
ca roua de la Domnul,
ca ploaia măruntă de pe iarbă,
care nu aşteaptă pe nimeni
şi care nu stă după fiii oamenilor.
8 Atunci rămăşiţa lui Iacov va fi printre neamuri,
în mijlocul multor popoare,
ca leul între fiarele pădurii,
ca un leu tânăr în turmele de oi,
care trece şi calcă în picioare,
care sfâşie, fără ca cineva să poată izbăvi.
9 Mâna îţi va fi ridicată peste duşmanii tăi
şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi!
10 În ziua aceea, zice Domnul,
îţi voi nimici caii din mijlocul tău
şi-ţi voi distruge carele,
11 îţi voi nimici cetăţile din ţară
şi-ţi voi dărâma toate fortificaţiile,
12 îţi voi nimici vrăjitoriile din mână
şi nu se vor mai găsi la tine oameni care ghicesc,
13 îţi voi nimici idolii
şi stâlpii sacri din mijlocul tău
şi nu te vei mai închina
la lucrarea mâinilor tale,
14 îţi voi dezrădăcina aşerele[k] din mijlocul tău
şi-ţi voi nimici cetăţile.
15 Apoi, mă voi răzbuna cu mânie şi furie
pe neamurile care nu M-au ascultat.“
Femeia şi balaurul
12 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2 era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii. 3 În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur[a] mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe, 4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce. 5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său. 6 Iar femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile[b].
7 În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, 8 dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. 10 Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăţia Dumnezeului nostru
şi autoritatea Cristosului[c] Său,
căci acuzatorul[d] fraţilor noştri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor;
ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă ceruri
şi voi, cei ce locuiţi în ele!
Vai de voi, pământ şi mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă ştie că are puţin timp!“
13 Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul. 14 Femeii i s-au dat două aripi mari de vultur, ca să zboare în deşert, în locul pregătit pentru ea, unde să fie hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi[e], departe de faţa şarpelui. 15 Şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, pentru ca s-o ducă râul, 16 dar pământul a venit în ajutorul femeii; şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. 17 Atunci balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să poarte război cu rămăşiţa seminţei[f] ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus. 18 Apoi a stat[g] pe ţărmul mării.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.