Old/New Testament

Scrierea de pe zid şi interpretarea ei

5 Împăratul Belşaţar a dat un ospăţ mare celor o mie de nobili ai săi şi a băut vin împreună cu ei. ² În cheful vinului, Belşaţar a poruncit să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care tatăl^[a] său, Nebucadneţar, le luase din Templul^[b] de la Ierusalim, pentru ca împăratul să bea din ele împreună cu nobilii săi, cu soţiile sale şi cu ţiitoarele sale. ³ Aşadar, au adus vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi împăratul împreună cu nobilii săi, cu soţiile sale şi cu ţiitoarele sale au băut din ele. ⁴ Au băut vin şi i-au lăudat pe zeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră.

⁵ Chiar în clipa aceea au apărut degetele unei mâini de om care scria în faţa sfeşnicului, pe tencuiala peretelui din palatul împărătesc. Împăratul a văzut palma mâinii care scria. ⁶ Atunci împăratul a pălit la faţă şi gândurile l-au îngrozit atât de tare, încât i-au slăbit încheieturile coapselor, iar genunchii i s-au izbit unul de altul. ⁷ Împăratul a strigat cu glas tare să fie aduşi descântătorii, astrologii^[c] şi ghicitorii. Împăratul le-a zis înţelepţilor Babilonului astfel: „Oricine va citi scrierea aceasta şi-mi va spune interpretarea ei, va fi îmbrăcat în purpură, va avea un lanţ de aur la gât şi va fi al treilea la conducerea împărăţiei.^[d]“

⁸ Au intrat toţi înţelepţii Babilonului, dar nu au putut nici să citească scrierea şi nici să facă cunoscută împăratului interpretarea ei. ⁹ Atunci împăratul Belşaţar s-a îngrozit şi mai tare, a pălit la faţă, iar nobilii au rămas înmărmuriţi.

¹⁰ Împărăteasa^[e], la auzul cuvintelor împăratului şi ale nobililor lui, a intrat în sala de ospăţ şi a zis: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te înspăimânte gândurile tale şi să nu păleşti la faţă! ¹¹ Există în împărăţia ta un om care are în el duhul sfinţilor zei şi despre care, pe vremea tatălui tău, s-a descoperit că are lumină, agerime şi o înţelepciune ca înţelepciunea zeilor. Împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, l-a pus căpetenie peste magicieni, peste descântători, peste astrologi şi peste ghicitori, ¹² deoarece s-au găsit în el, adică în Daniel – numit de împărat şi Beltşaţar – un duh deosebit, ştiinţă şi agerime în interpretarea viselor, în desluşirea enigmelor şi în dezlegarea lucrurilor încâlcite. Acum dar, să fie chemat Daniel şi el îţi va spune interpretarea!“

¹³ Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel:

– Tu eşti acel Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? ¹⁴ Am auzit că ai în tine duhul zeilor şi că s-a găsit în tine lumină, agerime şi înţelepciune deosebită. ¹⁵ Până acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţi şi descântători, ca să citească scrierea aceasta şi să-mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să-mi spună interpretarea cuvintelor. ¹⁶ Despre tine însă am auzit că poţi să dai interpretări şi să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanţ de aur la gât şi vei fi al treilea la conducerea împărăţiei.

¹⁷ Daniel i-a răspuns împăratului:

– Păstrează-ţi darurile pentru tine şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi-i voi face cunoscută interpretarea.

¹⁸ Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, o împărăţie, măreţie, onoare şi faimă, ¹⁹ iar din pricina măreţiei pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă tremurau şi se temeau de el, căci împăratul omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine voia şi smerea pe cine voia. ²⁰ Dar, când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost dat jos de pe tronul împărăţiei sale şi i-a fost luată gloria. ²¹ A fost izgonit dintre oameni, inima lui a devenit ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici. L-au hrănit cu iarbă ca pe boi, iar trupul i-a fost udat de roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.

²² Dar tu, Belşaţar, fiul^[f] lui, nu ţi-ai smerit inima, cu toate că ai ştiut toate acestea, ²³ ci te-ai înălţat împotriva Stăpânului cerurilor. Vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta, iar tu, împreună cu nobilii tăi, cu soţiile tale şi cu ţiitoarele tale, aţi băut vin din ele; ai lăudat zeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici nu aud şi nici nu pricep, în loc să-L slăveşti pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale. ²⁴ De aceea a trimis El palma acestei mâini pentru a fi scrisă inscripţia aceasta.

²⁵ Inscripţia care a fost scrisă este următoarea: „Mene, Mene, Techel, Uparsin“.^[g]

²⁶ Iată care este interpretarea acestor cuvinte:

²⁹ De îndată Belşaţar a dat poruncă şi l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i-au pus un lanţ de aur la gât şi l-au proclamat ca fiind al treilea la conducerea împărăţiei.

³⁰ Însă chiar în noaptea aceea Belşaţar, împăratul caldeenilor, a fost ucis, ³¹ iar Darius Medul^[l], care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani, a primit împărăţia.

Daniel în groapa cu lei

6 Darius^[m] a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia, ² iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă. ³ Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia.

⁴ Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală. ⁵ Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“

⁶ Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! ⁷ Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. ⁸ Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“

⁹ În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia.

¹⁰ Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. ¹¹ Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. ¹² Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească:

– Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei?

Împăratul a răspuns:

– Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.

¹³ Ei i-au mai zis împăratului:

– Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda, nu ţine seama deloc la tine, împărate, şi nici la interdicţia pe care ai semnat-o şi îşi spune rugăciunea de trei ori pe zi.

¹⁴ Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape. ¹⁵ Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat şi i-au zis:

– Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi a perşilor, orice interdicţie şi orice decret dat de împărat nu se poate anula!

¹⁶ Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape!“

¹⁷ A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. ¹⁸ Apoi împăratul s-a retras în palatul său şi a petrecut noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare^[n]; nu a avut deloc somn. ¹⁹ La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. ²⁰ S-a apropiat de groapă şi l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis astfel lui Daniel:

– Daniele, rob al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape de lei?

²¹ Daniel i-a răspuns împăratului:

– Să trăieşti veşnic, împărate! ²² Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor, iar aceştia nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, împărate, nu am făcut nimic rău!

²³ Atunci împăratul s-a bucurat mult din pricina lui Daniel şi a poruncit să-l scoată din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său. ²⁴ Împăratul a poruncit să fie aduşi înaintea sa oamenii care-l acuzaseră pe Daniel. Aceştia au fost aruncaţi apoi în groapa cu lei, atât ei, cât şi fiii şi soţiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au şi apucat şi le-au sfărâmat toate oasele.

²⁵ După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor şi oamenilor de orice limbă care locuiau pe tot cuprinsul ţării:

²⁸ Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi a lui Cirus Persanul^[o].

Viziunea celor patru fiare

7 În primul an de domnie al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis şi i-au trecut prin minte viziuni, în timp ce dormea. La urmă, Daniel a scris visul şi a povestit lucrurile care aveau însemnătate. ² Daniel a spus astfel:

„În timpul vedeniei mele de noapte, m-am uitat şi iată că cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe marea cea mare^[p]. ³ Şi patru fiare mari, diferite una de cealaltă, au ieşit din mare.

⁴ Prima semăna cu un leu şi avea aripi de vultur.^[q] M-am uitat până când i-au fost smulse aripile, a fost ridicată de la pământ, a stat în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.

⁵ Şi iată că o altă fiară, a doua, era ca un urs. Ea stătea culcată pe o parte, ţinând trei coaste în gură, între colţi.^[r] Şi i s-a zis astfel: «Scoală-te şi mănâncă multă carne!»

⁶ În momentul acela m-am uitat şi iată că mai era o alta, ca un leopard. Fiara aceasta avea pe spate patru aripi ca de pasăre şi patru capete; şi i s-a dat stăpânire.^[s]

⁷ În momentul acela, în timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat şi iată că era o a patra fiară, înfricoşătoare, înspăimântătoare şi nespus de puternică. Avea două rânduri mari de dinţi de fier, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare;^[t] era diferită de toate fiarele de dinaintea ei şi avea zece coarne.

⁸ Mă uitam cu atenţie la coarne şi iată că a apărut între ele un alt corn, mai mic, iar trei dintre primele coarne au fost dezrădăcinate dinaintea lui. Acest corn avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. ⁹ În timp ce mă uitam,

¹¹ Am continuat să mă uit din pricina răsunetului cuvintelor trufaşe pe care cornul acela le rostea. M-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost distrus şi aruncat în foc, ca să fie ars. ¹² Celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieţii până la o vreme şi un timp anume.

¹³ M-am uitat în timpul viziunilor mele de noapte

Interpretarea viziunii

¹⁵ Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. ¹⁶ M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau în preajmă şi i-am cerut adevărul cu privire la toate acestea.

El mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscută interpretarea acestor lucruri: ¹⁷ „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi^[w] care se vor ridica pe pământ. ¹⁸ Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi Împărăţia şi o vor stăpâni pe vecie, pentru veci de veci.“

¹⁹ Apoi am dorit să mă lămuresc cu privire la fiara a patra, care era diferită de toate celelalte şi nespus de înfricoşătoare; avea colţi de fier şi gheare de bronz, devora, sfărâma şi călca resturile în picioare. ²⁰ Am dorit să mă lămuresc şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, precum şi cu privire la celălalt corn care ieşise şi dinaintea căruia căzuseră trei, acel corn care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi o înfăţişare mai impunătoare decât a celorlalte. ²¹ M-am uitat iarăşi şi am văzut cum cornul acela a făcut război cu sfinţii şi a putut să-i biruiască, ²² până când a venit Cel Îmbătrânit de Zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt şi până când a sosit vremea când sfinţii au luat în stăpânire Împărăţia.

²³ Iată ce mi-a zis:

²⁸ Aici s-au încheiat cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au înspăimântat foarte tare gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele în inima mea.^[ac]

¹ Bătrânul^[a], către aleasa doamnă^[b] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, ² datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: ³ harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!

⁴ M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând^[c] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.

⁵ Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! ⁶ Iar dragostea este aceasta: să umblăm^[d] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi^[e] în ea! ⁷ Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. ⁸ Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am^[f] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. ⁹ Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. ¹⁰ Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ ¹¹ Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.

¹² Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie^[g] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. ¹³ Copiii surorii tale alese te salută.