Old/New Testament
Statuia de aur şi cuptorul aprins
3 Împăratul Nebucadneţar a făcut o statuie de aur, înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi[a], pe care a ridicat-o în valea Dura, în provincia Babilonului. 2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei[b], ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. 3 Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei au început să se adune, venind pentru dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar; ei s-au strâns înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. 4 Un crainic a proclamat cu glas tare, zicând astfel:
„Popoare, neamuri şi oameni de orice limbă! 5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului,[c] al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o împăratul Nebucadneţar. 6 Cine nu se va prosterna şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“
7 Astfel, când au auzit sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile s-au prosternat şi s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadneţar.
8 Cu prilejul acesta, chiar în aceeaşi perioadă, câţiva dintre astrologi[d] au ieşit în faţă şi i-au pârât pe iudei. 9 Ei i-au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! 10 Tu, împărate, ai dat poruncă ca orice om care aude sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze şi să se închine statuii de aur, 11 iar cine nu se prosternează şi nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. 12 Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, şi anume Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc zeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o.“
13 Atunci Nebucadneţar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduşi Şadrak, Meşak şi Abed-Nego. Bărbaţii aceştia au fost aduşi înaintea împăratului, 14 iar Nebucadneţar le-a zis:
– Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, voi nu slujiţi zeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?! 15 Acum fiţi gata ca, în clipa în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este zeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?
16 Şadrak, Meşak şi Abed-Nego i-au răspuns împăratului:
– Nebucadneţare, noi n-avem nevoie să ne apărăm înaintea ta în această privinţă! 17 Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins şi ne va izbăvi şi din mâna ta, împărate! 18 Şi, chiar dacă nu va fi aşa, să ştii, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.
19 Atunci Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi i s-a schimbat înfăţişarea feţei din pricina lui Şadrak, a lui Meşak şi a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de şapte ori mai mult[e] decât trebuia încălzit. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbaţi din oştirea lui să-i lege pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. 21 Astfel, oamenii aceştia au fost legaţi, aşa cum erau îmbrăcaţi, în mantalele, tunicile, turbanele şi celelalte haine ale lor, şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. 22 Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s-au urcat cu Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au fost ucişi de flacăra focului, 23 iar cei trei bărbaţi – Şadrak, Meşak şi Abed-Nego – legaţi fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.
24 Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a ridicat în grabă. El le-a zis sfetnicilor săi:
– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbaţi legaţi?
Ei i-au răspuns împăratului:
– Adevărat, împărate!
25 El a mai zis:
– Ei bine, eu văd patru bărbaţi umblând liberi şi nevătămaţi în mijlocul focului, iar înfăţişarea celui de-al patrulea seamănă cu a unui fiu de zei.
26 Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de uşa cuptorului aprins şi a strigat: „Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!“
Şadrak, Meşak şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. 27 Satrapii, demnitarii, guvernatorii şi sfetnicii împăratului s-au strâns cu toţii şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupurilor acestor bărbaţi, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate şi că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.
28 Nebucadneţar a zis:
„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrak, al lui Meşak şi al lui Abed-Nego, Care l-a trimis pe îngerul Său şi i-a izbăvit pe slujitorii Săi. Ei s-au încrezut în El, au nesocotit porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească şi să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. 29 De aceea dau poruncă ca orice om din orice popor, din orice neam sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Şadrak, al lui Meşak şi al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăţi, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi, pentru că nu există un alt dumnezeu care să poată izbăvi în felul acesta.“
30 După aceea, împăratul i-a înălţat la mare cinste pe Şadrak, Meşak şi Abed-Nego în provincia Babilonului.
Visul lui Nebucadneţar
4 „Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile şi oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul,
Pacea să vă fie înmulţită![f]
2 Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele şi minunile pe care le-a făcut faţă de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3 Cât de mari sunt semnele Lui
şi cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
4 Eu, Nebucadneţar, trăiam fără griji în casa mea şi eram fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu şi viziunile din mintea mea m-au înspăimântat. 6 De aceea am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului. 7 Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii[g] şi ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea. 8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit şi Beltşaţar, după numele zeului meu,[h] şi care are în el duhul sfinţilor zei.
I-am povestit şi lui visul, zicându-i:
9 – Beltşaţare, căpetenie a magicienilor, ştiu că ai în tine duhul sfinţilor zei şi că pentru tine nici un mister nu este greu. Iată viziunile pe care le-am văzut în visul meu;[i] spune-mi interpretarea lor! 10 Iată viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălţimea lui era foarte mare. 11 Copacul a crescut mare şi puternic şi vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzişul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toţi. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului şi printre ramurile lui îşi făceau cuib păsările cerului. Din el era hrănită orice făptură.
13 Am continuat să mă uit în viziunile care-mi treceau prin minte în timp ce eram în patul meu, şi iată că din ceruri a coborât un străjer, o făptură sfântă[j]. 14 El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezaţi copacul şi tăiaţi-i ramurile! Despuiaţi-l de frunze şi împrăştiaţi-i roadele! Alungaţi fiarele de sub el şi păsările dintre ramurile lui! 15 Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi de aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. 16 Să-i fie schimbată inima de om şi să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el şapte vremuri[k]!
17 Sentinţa este proclamată prin străjeri, verdictul este anunţat prin sfinţi, pentru ca cei vii să ştie că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că El o dă cui vrea şi ridică peste ea chiar şi pe cel mai smerit dintre oameni.»
18 Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadneţar, l-am avut. Beltşaţar, spune-mi tu interpretarea, căci nici unul dintre toţi înţelepţii împărăţiei nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poţi, pentru că ai în tine duhul sfinţilor zei.
Daniel interpretează visul împăratului
19 Atunci Daniel – numit şi Beltşaţar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe şi gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis:
– Beltşaţar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltşaţar a răspuns:
– Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru duşmanii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare şi puternic şi s-a înălţat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21 copacul cu frunzişul frumos, cu roade numeroase şi în care se găsea hrană pentru toţi, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările cerului, 22 eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic. Măreţia ta a crescut şi s-a înălţat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.
23 Cât priveşte străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din ceruri şi zicând: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el şapte vremuri!», 24 iată care este interpretarea, împărate, şi iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25 te vor izgoni dintre oameni şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece şapte vremuri peste tine până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea. 26 Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăţia ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaşte stăpânirea Cerului. 27 De aceea, împărate, primeşte sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, şi încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Şi poate că ţi se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlineşte
28 Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadneţar. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reşedinţă împărătească, prin măreţia puterii mele şi pentru gloria maiestăţii mele?»
31 Nici nu ieşiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a coborât din cer, zicând: «Iată ce se porunceşte cu privire la tine, împărate Nebucadneţar: ‘Împărăţia îţi este luată. 32 Te vor izgoni dintre oameni şi locuinţa ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi vor trece şapte vremuri peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.’»
33 Chiar în clipa aceea s-a şi împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile – ca ghearele păsărilor.
34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat şi L-am slăvit pe Cel Veşnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică,
iar Împărăţia Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
35 Toţi locuitorii pământului
sunt socotiţi ca un nimic;
El face ce vrea
cu oştirea cerurilor
şi cu locuitorii pământului.
Nu există nimeni care să-L poată opri
sau care să-I poată zice: «Ce faci?»
36 Atunci mi-am recăpătat judecata şi mi-au fost date înapoi gloria împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea. Sfetnicii şi nobilii mei m-au căutat din nou şi am fost pus iarăşi la conducerea împărăţiei mele, iar măreţia dinainte a sporit şi mai mult. 37 Acum dar eu, Nebucadneţar, Îl laud, Îl înalţ şi Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“
Credinţa în Fiul lui Dumnezeu
5 Oricine crede că Isus este Cristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel Ce l-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 2 Prin aceasta cunoaştem că-i iubim pe copiii lui Dumnezeu: prin faptul că Îl iubim pe Dumnezeu şi ascultăm de poruncile Lui. 3 Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi ceea ce a adus victorie asupra lumii este credinţa noastră. 5 Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?!
6 Isus Cristos este Cel Ce a venit cu apă şi sânge. Nu doar cu apă, ci cu apă şi cu sânge. Duhul este Cel Ce depune mărturie, pentru că Duhul este adevărul. 7 Căci trei sunt cei ce depun mărturie: 8 Duhul[a], apa şi sângele; iar cei trei sunt una în mărturisirea lor. 9 Dacă acceptăm mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, pentru că aceasta este mărturia lui Dumnezeu, pe care El a depus-o cu privire la Fiul Său. 10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut mărturia pe care Dumnezeu a depus-o cu privire la Fiul Său. 11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.
Epilog
13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cei care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică. 14 Şi aceasta este îndrăzneala pe care o avem înaintea Lui: dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. 15 Iar dacă ştim că ne ascultă, atunci orice Îi cerem, ştim că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El.
16 Dacă cineva îl vede pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să ceară, şi Dumnezeu îi va da viaţă – vorbesc despre cei al căror păcat nu duce la moarte. Există un păcat care duce la moarte; nu pentru acela spun să se roage. 17 Orice nedreptate este păcat, dar este păcat care nu duce la moarte.
18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu trăieşte în păcat, ci pe cel născut din Dumnezeu, Acesta îl apără[b], iar cel rău nu se atinge de el. 19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că lumea întreagă zace în cel rău. 20 Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere ca să-L cunoaştem pe Cel Adevărat. Şi noi suntem în Cel Adevărat, în Fiul Său, Isus Cristos. El este adevăratul Dumnezeu şi viaţa veşnică. 21 Copilaşilor, feriţi-vă de idoli!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.