Old/New Testament

Patru tineri iudei la Curtea Babilonului

1 În al treilea an al domniei lui Iehoiachim^[a], regele lui Iuda, Nebucadneţar^[b], împăratul Babilonului, a venit şi a asediat Ierusalimul. ² Stăpânul^[c] l-a dat în mâna lui pe Iehoiachim, regele lui Iuda, precum şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinar^[d], în templul zeului său; le-a dus în vistieria zeului lui.

³ Împăratul Nebucadneţar i-a poruncit lui Aşpenaz, căpetenia eunucilor săi, să aducă câţiva israeliţi de neam regal şi de viţă nobilă, ⁴ nişte tineri fără nici un fel de cusur fizic, plăcuţi la înfăţişare, pricepuţi în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi cu pricepere, în stare să slujească la palatul împăratului, pe care să-i înveţe scrierea şi limba caldeenilor^[e]. ⁵ Împăratul le-a rânduit pentru fiecare zi o parte din hrana şi din vinul de la masa lui, vrând să-i crească timp de trei ani, după care, la sfârşitul acestei perioade, ei urmau să rămână în slujba împăratului.

⁶ Printre ei erau şi câţiva din seminţia lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.^{[f] 7} Căpetenia eunucilor le-a pus însă alte nume: Beltşaţar lui Daniel, Şadrak lui Hanania, Meşak lui Mişael şi Abed-Nego lui Azaria^[g].

⁸ Daniel însă s-a hotărât să nu se întineze cu hrana împăratului şi nici cu vinul de la masa lui.^[h] De aceea l-a rugat pe căpetenia eunucilor să nu-l silească să se întineze. ⁹ Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare şi bunăvoinţă înaintea căpeteniei eunucilor.

¹⁰ Însă căpetenia eunucilor i-a zis lui Daniel: „Mă tem ca nu cumva stăpânul meu, împăratul, care v-a rânduit hrana şi băutura, să vadă feţele voastre mai posomorâte decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi capul în primejdie înaintea împăratului.“

¹¹ Atunci Daniel i-a zis îngrijitorului însărcinat de căpetenia eunucilor cu supravegherea sa, a lui Hanania, a lui Mişael şi a lui Azaria: ¹² „Încearcă-i pe slujitorii tăi timp de zece zile: să ni se dea să mâncăm numai legume şi să bem – doar apă. ¹³ Apoi să te uiţi la înfăţişarea noastră şi la înfăţişarea tinerilor care mănâncă din hrana împăratului şi să faci slujitorilor tăi potrivit cu ceea ce vei vedea.“

¹⁴ El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat timp de zece zile.

¹⁵ La sfârşitul celor zece zile a văzut că la înfăţişare arătau mai bine, iar la trup erau mai plini decât toţi ceilalţi tineri care mâncau din hrana împăratului. ¹⁶ Şi astfel îngrijitorul a renunţat la hrana şi la vinul de la masa împăratului şi le-a dat legume.

¹⁷ Acestor patru tineri Dumnezeu le-a dat ştiinţă şi pricepere în orice fel de scriere şi înţelepciune. Daniel putea să înţeleagă orice fel de viziuni şi visuri.

¹⁸ Când s-a împlinit vremea rânduită de împărat ca toţi tinerii să fie aduşi la el, căpetenia eunucilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar, ¹⁹ şi împăratul a vorbit cu ei. Dar între toţi aceştia nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria, astfel că ei au rămas în slujba împăratului. ²⁰ În orice problemă pentru care era nevoie de înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, el îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi magicienii şi descântătorii din întreaga lui împărăţie. ²¹ Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.^[i]

Visul lui Nebucadneţar

2 În al doilea an al domniei sale, Nebucadneţar a avut nişte vise care i-au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. ² Împăratul a poruncit să fie chemaţi magicienii^[j], descântătorii, vrăjitorii^[k] şi astrologii^[l], ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. ³ Împăratul le-a zis:

– Am avut un vis şi duhul mi-e tulburat, căci aş vrea să aflu ce înseamnă visul!

⁴ Astrologii i-au răspuns împăratului în limba aramaică^[m], astfel:

– Să trăieşti veşnic, împărate! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îţi vom da interpretarea!

⁵ Împăratul le-a zis astrologilor:

– Iată hotărârea fermă pe care am luat-o: dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi interpretarea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi. ⁶ Dacă însă îmi veţi spune visul şi interpretarea lui, veţi primi din partea mea daruri, răsplătiri şi mari onoruri. Aşadar, spuneţi-mi visul şi interpretarea lui!

⁷ Ei au răspuns a doua oară:

– Să spună împăratul slujitorilor săi visul şi noi îi vom desluşi interpretarea.

⁸ Atunci împăratul le-a zis:

– Acum ştiu cu adevărat că vreţi să câştigaţi timp, pentru că vedeţi hotărârea fermă pe care am luat-o. ⁹ Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi^[n]! Văd că v-aţi înţeles să-mi ziceţi minciuni şi lucruri false, sperând că situaţia se va schimba. Aşadar, spuneţi-mi visul ca să ştiu astfel că sunteţi în stare să-mi daţi şi interpretarea lui!

¹⁰ Astrologii i-au răspuns împăratului astfel:

– Nu există nici un om pe pământ care să poată spune ceea ce doreşte împăratul. De aceea nici un împărat, oricât de mare şi de autoritar ar fi fost el, nu a cerut aşa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog. ¹¹ Lucrul pe care-l cere împăratul este prea greu şi nimeni nu i-l poate face cunoscut împăratului, în afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!

¹² Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâniat şi, înfuriindu-se foarte tare, a poruncit să fie omorâţi toţi înţelepţii Babilonului. ¹³ Decretul ieşise, înţelepţii erau pe cale de a fi omorâţi, iar gărzile îi căutau şi pe Daniel şi pe prietenii lui ca să-i omoare.

¹⁴ Atunci Daniel, cu prudenţă şi discreţie, s-a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieşise să-i omoare pe înţelepţii Babilonului. ¹⁵ El l­a întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i-a spus lui Daniel cum stau lucrurile. ¹⁶ Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea timp, pentru a-i putea spune interpretarea visului.

¹⁷ Apoi Daniel s-a dus acasă pentru a-i înştiinţa pe prietenii săi, Hanania, Mişael şi Azaria, cu privire la lucrul acesta ¹⁸ şi pentru a cere îndurare din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister^[o], astfel încât Daniel şi prietenii lui, împreună cu restul înţelepţilor Babilonului, să nu piară. ¹⁹ Noaptea, misterul i-a fost descoperit lui Daniel într-o viziune. Atunci Daniel L-a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. ²⁰ Daniel a zis:

Interpretarea visului împăratului

²⁴ După aceste lucruri, Daniel s-a dus la Ariok, cel numit de împărat să-i omoare pe înţelepţii Babilonului; s-a dus la el şi i-a zis astfel: „Nu-i omorî pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului şi-i voi spune interpretarea!“

²⁵ Ariok s-a grăbit să-l aducă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit astfel:

– Am găsit un om printre exilaţii din Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!

²⁶ Împăratul i-a zis lui Daniel, numit şi Beltşaţar:

– Poţi tu să-mi faci cunoscut ce am văzut în vis şi să-mi dai şi interpretarea lui?

²⁷ Daniel a răspuns împăratului:

– Ceea ce împăratul cere este un mister pe care nici un înţelept, nici un descântător, nici un magician şi nici un ghicitor nu-l poate dezvălui împăratului. ²⁸ Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele şi El i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul şi viziunile pe care le-ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.

²⁹ Ţie, împărate, pe când erai în patul tău, ţi-au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor şi Cel Ce descoperă misterele ţi-a făcut cunoscut ce va fi. ³⁰ Cât despre mine, misterul acesta mi-a fost descoperit, nu pentru că aş avea mai multă înţelepciune decât toţi cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului şi să înţeleagă gândurile inimii sale.

³¹ Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea ei era înspăimântătoare. ³² Capul acestei statui era din aur curat, pieptul şi braţele îi erau din argint, iar pântecele şi coapsele îi erau din bronz. ³³ Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. ³⁴ În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. ³⁵ Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul şi aurul au fost sfărâmate împreună şi au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le-a luat vântul şi nici o urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s-a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.

³⁶ Acesta este visul; acum voi spune şi interpretarea lui înaintea împăratului. ³⁷ Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat o împărăţie, putere, tărie şi glorie. ³⁸ El ţi-a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ţi-a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate. Tu eşti deci capul de aur!

³⁹ După tine se va ridica pe pământ o împărăţie mai neînsemnată decât a ta^[p] şi apoi o a treia împărăţie, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul^[q]. ⁴⁰ Va fi şi o a patra împărăţie, tare ca fierul (fierul sfărâmă şi spulberă totul)^[r]. Şi, după cum fierul sfărâmă şi spulberă totul, tot astfel şi această împărăţie le va sfărâma şi le va zdrobi pe celelalte.^{[s] 41} De asemenea, aşa cum ai văzut că picioarele şi degetele erau o parte din lut de olar şi o altă parte din fier, tot aşa va fi împărţită şi împărăţia. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. ⁴² Şi aşa cum degetele picioarelor erau o parte din fier şi o altă parte din lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte fragilă. ⁴³ După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot aşa şi ei îşi vor amesteca neamul cu ceilalţi oameni, însă nu vor rămâne uniţi, aşa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.

⁴⁴ În zilele acestor împăraţi însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie veşnică, care nu va fi distrusă niciodată şi care nu va fi lăsată în mâinile altui popor. Ea va sfărâma şi va pune capăt tuturor celorlalte împărăţii, însă ea va dăinui veşnic. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul şi aurul.

Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este vrednică de încredere.

⁴⁶ Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi i-a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare şi miresme. ⁴⁷ Împăratul i-a zis lui Daniel:

– Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Stăpânul împăraţilor şi Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!

⁴⁸ Apoi împăratul l-a înălţat pe Daniel, i-a dat daruri multe şi bogate, l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului şi l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toţi înţelepţii Babilonului. ⁴⁹ Daniel l-a rugat pe împărat să-i numească pe Şadrak, pe Meşak şi pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

Verificaţi duhurile

4 Preaiubiţilor, să nu credeţi orice duh, ci verificaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu sau nu, pentru că în lume au ieşit mulţi profeţi falşi. ² Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu, ³ iar orice duh care nu-L mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care aţi auzit că vine; acum el este deja în lume. ⁴ Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. ⁵ Ei sunt din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. ⁶ Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem care este Duhul adevărului şi care este duhul rătăcirii.

Dragostea este din Dumnezeu

⁷ Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este din Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! ⁸ Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. ⁹ Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu între noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu^[a], ca să trăim prin El. ¹⁰ Dragostea constă în aceasta: nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. ¹¹ Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii. ¹² Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este făcută desăvârşită în noi.

¹³ Prin aceasta cunoaştem că rămânem în El, şi El în noi: pentru că ne-a dat din Duhul Său. ¹⁴ Iar noi am văzut şi depunem mărturie că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. ¹⁵ Dacă cineva mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. ¹⁶ Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi.

Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. ¹⁷ În felul acesta, dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârşită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, aşa suntem şi noi. ¹⁸ În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste. ¹⁹ Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. ²⁰ Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. ²¹ Şi porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubeşte pe Dumnezeu, să-şi iubească şi fratele!