Old/New Testament

Judecăţile lui Dumnezeu sunt îndreptăţite

14 Au venit la mine câţiva dintre cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[a] şi s-au aşezat înaintea mea. ² Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ³ „Fiul omului, oamenii aceştia şi-au înălţat idolii în inimă şi şi-au aşezat înainte nelegiuirea ca pricină de cădere. Să Mă las Eu oare întrebat de ei? ⁴ De aceea să le vorbeşti şi să le spui astfel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Fiecărui bărbat din Casa lui Israel, care îşi înalţă idolii în inimă şi îşi aşază înainte propria nelegiuire ca o pricină de cădere şi care se duce totuşi la profet, îi voi răspunde Eu Însumi, Domnul, în ciuda mulţimii idolilor^[b] lui. ⁵ Voi face astfel pentru a-i prinde în chiar inima lor pe cei din Casa lui Israel care s-au înstrăinat de Mine prin idolii lor.’»

⁶ De aceea spune-le celor din Casa lui Israel: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la idolii voştri! Întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

⁷ Eu, Domnul, îi voi răspunde fiecărui bărbat din Casa lui Israel şi fiecărui străin care locuieşte în Israel, care s-au despărţit de Mine, şi-au înălţat idolii în inimă şi şi-au aşezat înainte propria lor nelegiuire ca pricină de cădere, iar apoi au venit la profet ca să-l întrebe despre Mine. ⁸ Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi face un semn şi o pildă; îl voi tăia din poporul Meu şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.

⁹ Dacă un profet este înşelat să spună un cuvânt, Eu, Domnul, l-am înşelat pe profetul acela. Îmi voi întinde mâna împotriva lui şi îl voi nimici din poporul Meu, Israel. ¹⁰ Îşi va purta astfel vina, iar pedeapsa celui ce-l întreabă pe profet va fi la fel cu pedeapsa profetului însuşi. ¹¹ În felul acesta Casa lui Israel nu va mai pleca de la Mine ca să rătăcească şi nu se va mai întina prin toate nelegiuirile ei, ci va fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul ei, zice Stăpânul Domn.’»“

¹² Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹³ „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, fiind necredincioasă, Îmi voi întinde mâna împotriva ei, îi voi zdrobi toiagul pâinii, voi trimite foametea împotriva ei şi voi nimici din ea atât oamenii, cât şi animalele. ¹⁴ Chiar dacă ar fi în mijlocul ei aceşti trei bărbaţi – Noe, Daniel^[c] şi Iov – prin dreptatea lor şi-ar putea scăpa numai sufletele lor, zice Stăpânul Domn.

¹⁵ Sau dacă voi lăsa să treacă prin ţară animale sălbatice care o vor lăsa fără popor, ajungând astfel o pustie prin care nimeni nu va mai putea trece din cauza animalelor, ¹⁶ chiar dacă aceşti trei bărbaţi ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s-ar putea scăpa numai pe ei înşişi, iar ţara ar rămâne pustiită.

¹⁷ Sau dacă voi aduce sabia împotriva acestei ţări, dacă voi spune sabiei să străbată ţara şi voi nimici astfel atât oamenii cât şi animalele, ¹⁸ chiar dacă ar fi în ţară aceşti trei bărbaţi, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s-ar putea scăpa numai pe ei înşişi.

¹⁹ Sau dacă voi trimite molima în ţara aceasta şi-Mi voi revărsa furia peste ea prin vărsare de sânge, ca să-i nimicesc oamenii şi animalele, ²⁰ chiar dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i-ar putea scăpa nici pe fiu, nici pe fiică, ci, prin dreptatea lor, şi-ar putea scăpa numai sufletele lor.

²¹ Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Într-adevăr, voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăţi aspre ale Mele – sabia, foametea, animalele sălbatice şi molima – ca să nimicesc din el atât oamenii, cât şi animalele. ²² Totuşi va fi lăsată o rămăşiţă în el, fii şi fiice care vă vor fi aduse înapoi. Vor veni la voi, iar când le veţi vedea felul de viaţă şi faptele, veţi fi mângâiaţi de nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui. ²³ Când le veţi vedea felul de viaţă şi faptele, vă veţi consola şi veţi şti că nu fără motiv am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui, zice Stăpânul Domn.“

Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viţă

15 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, prin ce se deosebeşte lemnul de viţă de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? ³ Se ia lemn de viţă pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viţă pentru a se face din el măcar un ţăruş, de care să se atârne tot felul de vase? ⁴ Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete şi îi mistuie mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? ⁵ Deci, dacă atunci când era întreg nu s-a putut face nimic din el, cu cât mai puţin acum după ce l-a ars focul şi l-a mistuit!?“

⁶ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Aşa cum deosebesc lemnul de viţă de lemnul oricărui copac din pădure, ca să-l pun pe foc să fie ars, tot aşa voi face şi cu locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi îndrepta faţa împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va mistui! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veţi şti că Eu sunt Domnul. ⁸ Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi, zice Stăpânul Domn.“

Prejudecăţile şi Legea împărătească

2 Fraţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos! ² Căci dacă intră în adunarea^[a] voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, ³ iar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“, ⁴ oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

⁵ Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei^[b] pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? ⁶ Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale? ⁷ Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi? ⁸ Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“^[c], bine faceţi. ⁹ Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea. ¹⁰ Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate. ¹¹ Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“^[d] a spus şi: „Să nu ucizi!“^[e]. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea! ¹² Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii. ¹³ Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii.

Credinţa şi fapta

¹⁴ Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? ¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, ¹⁶ iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? ¹⁷ Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este Unul^[f]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! ²⁰ Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică^[g]? ²¹ Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? ²² Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. ²³ Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“^[h]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. ²⁴ Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? ²⁶ Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.