Old/New Testament

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ceea ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, apoi du-te şi vorbeşte-i Casei lui Israel!“ ² Mi-am deschis gura şi El mi-a dat să mănânc sulul acela. ³ El mi-a mai zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi stomacul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul pe care ţi l-am dat!“ L-am mâncat şi, în gura mea, sulul a fost dulce ca mierea.

⁴ Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. ⁶ Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. ⁷ Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. ⁸ Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. ⁹ Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“

¹⁰ El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. ¹¹ Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“

¹² Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcaşul Lui!“^{[a] 13} Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile fiinţelor atunci când se atingeau una de cealaltă şi vuietul roţilor din apropierea lor. ¹⁴ Când m-a ridicat Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. ¹⁵ Am ajuns la exilaţii din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de şapte zile.

Ezechiel, străjer peste Israel

¹⁶ La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁷ „Fiul omului, te-am pus străjer peste cei din Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să-i avertizezi din partea Mea! ¹⁸ Dacă îi voi zice celui nelegiuit: «Sigur vei muri!», iar tu nu-l vei avertiza şi nu-i vei vorbi ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi astfel viaţa, cel nelegiuit va muri datorită vinii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ¹⁹ Dacă însă îl vei avertiza pe cel nelegiuit, iar el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, atunci acesta va muri datorită vinii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.

²⁰ Dacă cel drept se va întoarce de la dreptatea lui şi va săvârşi nedreptate, voi pune înaintea lui o cursă şi el va muri. Dacă nu l-ai avertizat, atunci el va muri în păcatul lui şi nu-i vor fi amintite faptele drepte pe care le-a făcut, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ²¹ Dacă tu însă l-ai avertizat pe cel drept să nu păcătuiască, şi el nu a păcătuit, atunci acesta va trăi, datorită faptului că a fost avertizat, iar tu îţi vei scăpa sufletul.“

Muţenia lui Ezechiel

²² Mâna Domnului a fost peste mine acolo şi El mi-a zis: „Ridică-te, du-te în vale şi acolo îţi voi vorbi!“ ²³ M-am ridicat şi m-am dus în vale. Şi iată că slava Domnului stătea acolo, întocmai ca slava pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. ²⁴ Duhul a intrat în mine şi m-a ridicat în picioare. El a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Intră în casa ta şi închide-te înăuntru! ²⁵ Cât despre tine, fiul omului, vor pune peste tine funii şi te vor lega ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. ²⁶ Voi face ca limba ta să se lipească de cerul gurii tale şi vei fi mut, astfel încât nu vei mai putea să-i mustri, căci sunt o Casă răzvrătită. ²⁷ Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, iar tu le vei spune: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Şi cine va vrea să asculte, să asculte, iar cine va refuza să asculte, să nu asculte, căci sunt o Casă răzvrătită.“

Căderea Ierusalimului este profeţită

4 – Iar tu, fiul omului, ia o cărămidă, pune-o înaintea ta şi gravează pe ea o cetate înfăţişând Ierusalimul. ² Înfăţişeaz-o sub asediu: zideşte împotriva ei întărituri, înalţă împotriva ei o rampă de asalt, pune împotriva ei tabere cu ostaşi şi ridică împotriva ei berbeci de fier. ³ Apoi ia o tigaie de fier, pune-o ca pe un zid de fier între tine şi cetate şi îndreaptă-ţi faţa împotriva acesteia, ca ea să fie sub asediu şi tu să o împresori. Acesta va fi un semn pentru Casa lui Israel.

⁴ După aceea culcă-te pe partea ta stângă şi pune pe ea nelegiuirea celor din Casa lui Israel! Câte zile vei sta culcat pe această parte, vei purta nelegiuirea lor. ⁵ Ţi-am hotărât un număr de zile potrivit cu anii nelegiuirilor lor: trei sute nouăzeci de zile vei purta nelegiuirea celor din Casa lui Israel.

⁶ După ce vei termina cu acestea, să te culci a doua oară, pe partea ta dreaptă, şi să porţi nelegiuirea celor din Casa lui Iuda timp de patruzeci de zile. Ţi-am hotărât, aşadar, câte o zi pentru fiecare an. ⁷ Apoi îndreaptă-ţi faţa spre Ierusalimul asediat şi profeţeşte împotriva cetăţii cu braţul descoperit. ⁸ Să ştii că voi pune peste tine funii, ca să nu te poţi întoarce de pe o parte pe alta, până ţi se vor împlini zilele asediului tău.

⁹ Ia-ţi acum nişte grâu, orz, fasole, linte, mei şi secară albă şi pune-ţi-le într-un vas, ca să-ţi poţi face mâncare din ele pe tot parcursul zilelor cât vei sta culcat pe o parte. Timp de trei sute nouăzeci de zile să mănânci din ele. ¹⁰ Hrana pe care o vei mânca zilnic să fie în greutate de douăzeci de şecheli^[b]; să mănânci din ea din când în când. ¹¹ Apa să o bei cu măsură, şi anume a şasea parte dintr-un hin^[c]; să bei din ea din când în când. ¹² Să mănânci pâine de orz şi să o coci înaintea lor, folosind fecale de om uscate. ¹³ Tot la fel de necurată va fi şi pâinea pe care o vor mânca israeliţii, acolo unde îi voi izgoni, printre neamuri, a mai zis Domnul.

¹⁴ Atunci eu am zis:

– Ah, Stăpâne Doamne, sufletul meu nu a fost întinat niciodată, căci, din tinereţea mea şi până acum, nu am mâncat din mortăciuni sau din animale sfâşiate şi nu mi-a intrat în gură carne necurată.

¹⁵ El mi-a răspuns:

– Ei bine, iată, îţi dau balegă de bou în loc de fecale de om şi-ţi vei coace pâinea pe ea. ¹⁶ Fiul omului, mi-a mai zis El, voi zdrobi toiagul pâinii în Ierusalim, aşa încât cu frică îşi vor mânca porţia de pâine şi cu groază îşi vor bea raţia de apă. ¹⁷ Vor duce lipsă de pâine şi de apă, se vor îngrozi unii de ceilalţi şi se vor chinui din cauza nelegiuirii lor.

²⁰ Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor. ²¹ Prin credinţă i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.^{[a] 22} Prin credinţă a vorbit Iosif la sfârşitul vieţii sale despre exodul poporului Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

²³ Prin credinţă a fost ascuns Moise de către părinţii săi timp de trei luni, după ce s-a născut – pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului. ²⁴ Prin credinţă a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“, ²⁵ alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de păcat pentru puţin timp. ²⁶ El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăţie mai mare decât bogăţiile Egiptului, pentru că el îşi aţintise privirea la răsplata viitoare. ²⁷ Prin credinţă a ieşit din Egipt, fără să se teamă de mânia monarhului; el a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel Ce este nevăzut. ²⁸ Prin credinţă a instaurat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuţi. ²⁹ Prin credinţă a trecut poporul prin Marea Roşie^[b] ca pe uscat. Când au încercat însă şi egiptenii lucrul acesta, s-au înecat. ³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce le înconjuraseră timp de şapte zile. ³¹ Prin credinţă n-a pierit prostituata Rahav împreună cu cei neascultători, pentru că i-a primit bine pe spioni.

³² Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi. ³³ Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor, ³⁴ au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine; ³⁵ femeile şi-au primit morţii înviaţi; unii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună, ³⁶ alţii au îndurat batjocură şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare, ³⁷ au fost împroşcaţi cu pietre,^[c] au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre; săraci, persecutaţi, chinuiţi, ³⁸ ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustie şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.

³⁹ Ei toţi au fost vorbiţi de bine pentru credinţa lor, însă n-au primit ceea ce a fost promis, ⁴⁰ întrucât Dumnezeu a ales dinainte un plan mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi desăvârşiţi fără noi.