Old/New Testament
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între neamuri!
Ea, care era prinţesa ţinuturilor,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în noapte
şi lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toţi iubiţii ei,
nu mai există nici unul care să o aline.
Toţi prietenii au înşelat-o,
devenindu-i duşmani.
3 După multă asuprire şi muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuieşte printre neamuri
şi nu găseşte un loc de odihnă.
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns
chiar în toiul strâmtorării lui.
4 Drumurile Sionului jelesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porţile lui[a] sunt distruse,
iar preoţii săi suspină;
fecioarele lui sunt mâhnite
şi el însuşi este plin de amărăciune.
5 Duşmanii lui au devenit stăpâni
şi vrăjmaşii lui au parte de bine,
căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulţimii nelegiuirilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea duşmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului[b]
toată splendoarea ei!
Prinţii săi au ajuns ca cerbii
care nu găsesc păşune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului şi ale rătăcirii lui,
Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bogăţiile
pe care le-a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului,
nimeni nu i-a sărit în ajutor!
Vrăjmaşii l-au privit şi au râs
pe seama prăbuşirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
şi de aceea a ajuns murdară[c].
Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc,
fiindcă i-au văzut goliciunea[d].
Ea însuşi suspină
şi îşi întoarce faţa.
9 Necurăţia era pe rochia ei
şi nu s-a gândit la sfârşitul său.
Căderea ei a fost de neînţeles
şi n-a fost nimeni s-o consoleze.
„Priveşte-mi, Doamne, durerea,
căci vrăjmaşul a triumfat!”
10 Duşmanul a întins mâna
peste toate bogăţiile ei.
Mai mult, ea a văzut neamurile
intrând în Lăcaş,
când Tu le porunciseşi
să nu intre în adunarea Ta.
11 Toţi cei din popor suspină,
căutând după mâncare.
Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare,
ca să-şi păstreze viaţa.
Priveşte, Doamne, şi ia aminte
la cât sunt de dispreţuită!
12 Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceţi pe lângă mine?
Priviţi şi vedeţi
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua aprigei Lui mânii!
13 Din înălţimi a trimis un foc
care mi-a pătruns în oase.
A întins o plasă sub picioarele mele
şi m-a răsturnat.
M-a pustiit
şi m-a ostenit în tot timpul zilei.
14 Nelegiuirile mele au fost prinse[e] într-un jug[f]
şi împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15 Stăpânul i-a tratat cu dispreţ
pe toţi vitejii din mijlocul meu,
El a chemat o armată împotriva mea,
ca să-mi zdrobească tinerii.[g]
Stăpânul a călcat-o ca în teasc
pe fiica fecioară a lui Iuda[h].
16 De aceea plâng,
iar ochii îmi sunt plini de lacrimi,
căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine,
El, Care îmi înviora viaţa.
Fiii mei sunt îngroziţi,
deoarece vrăjmaşul a învins.
17 Sionul îşi întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să-l mângâie.
Domnul a poruncit pentru Iacov
ca vecinii lui să-i fie duşmani,
iar Ierusalimul a ajuns
ca ceva murdar printre ei.
18 Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui.
Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele!
Priviţi la durerea mea!
Fecioarele şi tinerii mei
au mers în captivitate.
19 Mi-am chemat aliaţii,
însă ei m-au trădat.
Preoţii şi bătrânii mei
au pierit în cetate,
căutând de mâncare
pentru a putea trăi.
20 Priveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele-mi fierb,
inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21 Oamenii m-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea
şi s-au bucurat de ce ai făcut.
Adu însă ziua pe care ai vestit-o
pentru ca şi ei să ajungă ca mine!
22 Fie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta
şi poartă-te cu ei
la fel cum te-ai purtat cu mine
din cauza tuturor nelegiuirilor mele,
căci suspinele mele sunt multe,
iar inima-mi este sleită!
Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
2 Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,[i]
pe fiica Sionului!
A aruncat măreţia lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte
de aşternutul[j] picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuinţele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortăreţele fiicei lui Iuda;
a aruncat la pământ, în ocară,
regatul şi pe conducătorii lui.
3 În mânia Lui aprigă, a retezat
întreaga putere[k] a lui Israel.
La apropierea duşmanului,
Şi-a retras dreapta de la el;
El a ars în Iacov, ca o văpaie
ce mistuie totul în jurul ei.
4 Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul
şi Şi-a pregătit dreapta;
asemenea unui duşman, a distrus
tot ce era plăcut privirilor.
Şi-a revărsat mânia ca un foc
peste cortul[l] fiicei Sionului.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:
l-a spulberat pe Israel,
i-a spulberat toate palatele
şi i-a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit bocetele şi vaietele
în mijlocul fiicei lui Iuda.
6 Şi-a devastat Locuinţa[m] ca pe o grădină,
şi-a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile şi Sabatele.
În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat
pe rege şi pe preot.
7 Stăpânul Şi-a respins altarul,
Şi-a abandonat Lăcaşul.
A dat în mâinile vrăjmaşului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o linie de măsurat
şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut întăritura şi zidul să plângă,
astfel că ele suferă împreună.
9 Porţile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.
Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,
Legea nu mai este,
iar profeţii ei nu mai primesc
nici o vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
îşi pleacă capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va putea vindeca?
14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni
false şi amăgitoare;
nu ţi-au scos la iveală păcatele,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ţi-au spus oracole
false şi înşelătoare.
15 Toţi trecătorii
bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră şi dau din cap
în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea perfectă a frumuseţii
şi bucuria întregului pământ?!“
16 Toţi vrăjmaşii tăi
îşi deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâşnesc din dinţi
şi spun: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“
17 Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;
Şi-a împlinit cuvântul
pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi
şi a înălţat puterea[n] duşmanilor tăi.
18 Strigă către Stăpânul,
o, zid al fiicei Sionului!
Lasă[o] lacrimile să curgă ca un râu
ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor![p]
Varsă-ţi inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El
pentru viaţa copiilor tăi,
care sunt leşinaţi de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Priveşte, Doamne, şi ia aminte!
Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?
Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,
copiii pe care i-au dezmierdat?!
Să fie ucişi preoţii şi profeţii
în Lăcaşul Stăpânului?!
21 Băieţii şi bătrânii
zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;
fecioarele şi tinerii mei
au căzut răpuşi de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
şi i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine,
din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!
În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,
nici n-a supravieţuit!
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine
i-a nimicit vrăjmaşul.
Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna
10 Legea are doar o umbră a lucrurilor bune care urmează să vină, nu înfăţişarea propriu-zisă a lucrurilor. De aceea, ea nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care sunt aduse an de an, să-i desăvârşească pe cei care se apropie. 2 Altfel, oare n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei care se închină ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna şi n-ar mai fi avut conştienţa păcatului? 3 Însă aceste jertfe amintesc anual de păcate, 4 pentru că este imposibil ca sângele boilor şi al caprelor să îndepărteze păcatul.
5 De aceea când vine în lume, El spune:
„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci Mi-ai pregătit un trup.
6 Ţie nu Ţi-au plăcut
nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
7 Atunci am zis: «Iată că vin
– în sulul cărţii este scris despre Mine –
vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“[a]
8 După ce a zis, mai sus: „Tu nu ai dorit, nici nu Ţi-au plăcut jertfe, daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea – 9 a adăugat: „Iată că vin să fac voia Ta.“ A dat astfel la o parte prima ordine pentru a o instaura pe a doua. 10 Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
11 Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, 12 însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu 13 şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:
16 „Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor
şi le voi scrie în mintea lor.“[b],
17 adaugă:
„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte
de păcatele şi fărădelegile lor.“[c]
18 Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.