Old/New Testament

Prezicerea morţii lui Zedechia

34 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului în timp ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împreună cu toată oştirea lui, cu toate regatele pământului aflate sub dominaţia lui şi cu toate celelalte popoare luptau împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor dimprejurul lui: ² „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du-te la Zedechia, regele lui Iuda, şi spune-i că aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, dau această cetate în mâinile împăratului Babilonului şi el îi va da foc! ³ Iar tu nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi prins şi predat lui. Îl vei vedea pe împăratul Babilonului faţă în faţă, iar el îţi va vorbi gură către gură, şi astfel vei fi dus în Babilon.’»“

⁴ „Ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, rege al lui Iuda! Aşa vorbeşte Domnul cu privire la tine: «Nu vei muri ucis de sabie, ⁵ ci vei muri în pace. Aşa cum poporul a făcut un foc în cinstea strămoşilor tăi, regii care au fost înaintea ta, tot aşa vor face un foc şi în cinstea ta şi te vor jeli zicând: ‘Vai, stăpâne!’ Eu Însumi fac această promisiune, zice Domnul.»“

⁶ Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim, ⁷ în timp ce oştirea împăratului Babilonului se lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva celorlalte cetăţi ale lui Iuda care încă mai rezistau – împotriva Lachişului şi împotriva Azekăi, căci acestea mai erau singurele cetăţi fortificate rămase în Iuda.

Poporul calcă legământul în privinţa sclaviei

⁸ Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care vestea libertatea sclavilor. ⁹ Fiecare trebuia să-şi elibereze sclavul şi sclava, evreu sau evreică. Nimeni nu mai avea voie să păstreze pe fratele său iudeu ca sclav. ¹⁰ Toţi conducătorii şi toţi cei din popor care au intrat în legământ au acceptat fiecare să-şi elibereze sclavul şi sclava şi să nu-i mai ţină în sclavie. Ei au ascultat şi le-au dat drumul. ¹¹ Dar mai târziu s-au răzgândit şi au adus înapoi sclavii şi sclavele pe care îi eliberaseră, înrobindu-i iarăşi.

¹² Atunci Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ¹³ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu strămoşii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei, şi le-am zis: ¹⁴ ‘După şapte ani, fiecare din voi să elibereze pe fratele său evreu, care i se vinde lui ca sclav. Şase ani să-ţi slujească, după care să-l eliberezi!’^[a] Strămoşii voştri însă nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea la ce le-am spus. ¹⁵ Nu demult, voi v-aţi întors şi aţi făcut ce este drept în ochii Mei, fiecare dintre voi vestind eliberarea semenului său şi încheind un legământ înaintea Mea în Casa peste care este chemat Numele Meu. ¹⁶ Dar acum, v-aţi răzgândit şi Mi-aţi profanat Numele. Fiecare dintre voi şi-a luat înapoi sclavul şi sclava pe care îi eliberase şi pe care îi lăsase să meargă oriunde ar fi vrut. I-aţi forţat să devină iarăşi sclavul şi sclava voastră.»

¹⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că nu M-aţi ascultat şi nu aţi vestit eliberarea pentru fratele şi pentru semenul vostru, iată, vestesc şi Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei şi a foametei. Vă voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului. ¹⁸ Oamenilor care au încălcat legământul Meu şi care n-au împlinit cuvintele legământului pe care l-au încheiat înaintea Mea, le voi face întocmai ca viţelului pe care l-au tăiat în două şi au trecut printre cele două jumătăţi ale lui. ¹⁹ Pe conducătorii lui Iuda şi ai Ierusalimului, pe eunuci, pe preoţi şi pe toţi cei din poporul ţării care au trecut printre cele două părţi ale viţelului, ²⁰ îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi a celor ce caută să le ia viaţa. Hoiturile lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului şi pentru fiarele pământului.

²¹ Pe Zedechia, regele lui Iuda, şi pe conducătorii lui îi voi da în mâinile duşmanilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care s-a retras de la voi. ²² Iată, voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri şi îi vor da foc. Voi preface cetăţile lui Iuda într-o pustie lipsită de locuitori.»“

Exemplul de credincioşie a recabiţilor

35 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: ² „Du-te la familia recabiţilor, vorbeşte cu ei şi invită-i într-una din odăile din afara Casei Domnului; apoi dă-le să bea vin.“ ³ L-am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, pe toţi fraţii săi şi pe toţi copiii săi – întreaga familie a recabiţilor – ⁴ şi i-am adus în Casa Domnului, în odaia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu. Aceasta era chiar lângă odaia conducătorilor şi deasupra odăii uşierului Maaseia, fiul lui Şalum. ⁵ Am pus înaintea familiei recabiţilor nişte vase pline cu vin şi câteva cupe şi le-am zis:

– Beţi vin!

⁶ Dar ei mi-au răspuns:

– Noi nu bem vin deoarece strămoşul nostru Ionadab^[b], fiul lui Recab, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri. ⁷ De asemenea să nu zidiţi case, să nu însămânţaţi şi să nu plantaţi vii. Să nu aveţi nimic din toate acestea, ci să locuiţi în corturi toată viaţa voastră. Astfel veţi trăi multă vreme în ţara în care sunteţi străini!“ ⁸ Noi am ascultat de toate poruncile pe care ni le-a dat strămoşul nostru Ionadab, fiul lui Recab, astfel că nici noi, nici soţiile noastre, nici fiii şi nici fiicele noastre nu bem vin, ⁹ nu ne zidim case ca să le locuim şi nu avem nici vii, nici terenuri însămânţate, ¹⁰ ci locuim în corturi şi ascultăm cu fapta de tot ce ne-a poruncit strămoşul nostru Ionadab. ¹¹ Dar, când Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a invadat ţara, ne-am zis: „Haidem să ne ducem la Ierusalim ca să scăpăm de oştirile caldeenilor şi ale arameilor!“ Aşa se face că acum locuim în Ierusalim.

¹² Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ¹³ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Du-te şi spune-le oamenilor din Iuda şi locuitorilor Ierusalimului astfel: ‘Nu vreţi să învăţaţi o lecţie şi să ascultaţi cuvintele Mele? zice Domnul. ¹⁴ Ionadab, fiul lui Recab, a poruncit urmaşilor săi să nu bea vin, iar aceştia păzesc porunca lui şi nu beau vin până în ziua de azi, căci ascultă de porunca strămoşului lor. Şi Eu v-am vorbit iarăşi şi iarăşi, dar voi nu M-aţi ascultat. ¹⁵ I-am trimis la voi iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii. Ei v-au spus: ‘Întoarceţi-vă fiecare de la căile voastre rele, schimbaţi-vă faptele şi nu mai umblaţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi, ca astfel să locuiţi în ţara pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri!’ Voi însă nu aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. ¹⁶ Urmaşii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o strămoşul lor, dar poporul acesta nu Mă ascultă!’»“

¹⁷ „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate dezastrele pe care le-am rostit împotriva lor, pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat, i-am chemat, dar ei nu au răspuns.»“

¹⁸ Atunci Ieremia a zis familiei recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că aţi ascultat poruncile strămoşului vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate instrucţiunile şi aţi împlinit tot ce v-a poruncit, ¹⁹ Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea înaintea Mea, zice Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel!»“

Iehoiachim taie şi aruncă în foc sulul scris de Ieremia

36 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea Domnului la Ieremia: ² „Ia un sul şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, la Iuda şi la toate celelalte neamuri, din ziua când am început să-ţi vorbesc, din perioada lui Iosia şi până în ziua de azi. ³ Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.“

⁴ Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, şi acesta a început să scrie într-un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Ieremia. ⁵ Apoi Ieremia i-a dat lui Baruc următoarea poruncă: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa Domnului. ⁶ De aceea, du-te tu în Casa Domnului, în ziua postului, şi citeşte în auzul poporului cuvintele Domnului, pe care le-ai scris pe sul întocmai cum ţi le-am dictat. Citeşte-le şi în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetăţile lor. ⁷ Poate vor înălţa o rugăciune înaintea Domnului şi se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia şi furia pe care le-a rostit Domnul împotriva acestui popor.“

⁸ Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i-a poruncit profetul Ieremia; el a citit din sul cuvintele Domnului, în Casa Domnului. ⁹ În al cincilea an al domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului şi tot poporul care venise din cetăţile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea Domnului. ¹⁰ Atunci, din Casa Domnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Şafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porţii Noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.

¹¹ Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului scrise pe sul, ¹² s-a dus la palatul regelui, în odaia scribului. Toţi conducătorii erau acolo: scribul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toţi ceilalţi conducători. ¹³ Mica i-a înştiinţat de toate cuvintele pe care le-a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. ¹⁴ Atunci toţi conducătorii l-au trimis pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, la Baruc ca să-i spună:

– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului şi vino!

Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini şi s-a dus la ei. ¹⁵ Ei i-au zis:

– Aşază-te, te rugăm, şi citeşte-ne şi nouă.

Baruc le-a citit şi lor. ¹⁶ Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat unii la alţii cu groază şi i-au zis lui Baruc:

– Trebuie să-l înştiinţăm pe rege în legătură cu aceste cuvinte! ¹⁷ Spune-ne cum ai scris toate aceste cuvinte? Ţi le-a dictat Ieremia? l-au întrebat ei.

¹⁸ Baruc le-a răspuns:

– Da, el mi-a dictat toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris pe sulul acesta cu cerneală.

¹⁹ Atunci conducătorii i-au zis lui Baruc:

– Tu şi Ieremia duceţi-vă şi ascundeţi-vă şi nu spuneţi nimănui unde sunteţi.

²⁰ După ce au pus sulul în odaia scribului Elişama, s-au dus la rege, în curte şi l-au înştiinţat în legătură cu toate cuvintele din sul. ²¹ Regele l-a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s-a dus şi a adus sulul din odaia scribului Elişama şi l-a citit înaintea regelui şi înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. ²² Regele locuia în reşedinţa de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în faţa lui, în vatră, era aprins un foc. ²³ După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un cuţitaş de răzuit şi le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. ²⁴ Regele şi toţi slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s-au îngrozit şi nu şi-au sfâşiat hainele. ²⁵ Chiar dacă Elnatan, Delaia şi Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i-a ascultat, ²⁶ ci i-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc şi pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.

²⁷ După ce regele a ars sulul care conţinea cuvintele scrise de Baruc, aşa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia şi i-a zis: ²⁸ „Ia un alt sul şi scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l-a ars. ²⁹ Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să-i spui că aşa vorbeşte Domnul: «Ai ars sulul acela şi ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge ţara aceasta şi va nimici din mijlocul ei oamenii şi animalele?’» ³⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai şedea pe tronul lui David. Hoitul lui va fi aruncat şi va fi lăsat ziua la căldură şi noaptea la frig. ³¹ Îl voi pedepsi atât pe el, cât şi pe urmaşii lui şi pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste poporul din Iuda, toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva lor şi cărora ei nu le-au dat atenţie.»“

³² Ieremia a luat un alt sul şi i l-a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i-a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.

O mântuire atât de mare

2 De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi de la ele. ² Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare abatere şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă, ³ cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul şi ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit, ⁴ în timp ce Dumnezeu Îşi întărea mărturia prin semne şi diferite minuni şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Lui.

Isus, făcut asemenea fraţilor Săi

⁵ Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, ⁶ ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând:

Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. ⁹ Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă şi onoare datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.

¹⁰ Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor. ¹¹ Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, ¹² spunând:

¹³ De asemenea, El spune:

Şi, din nou, El spune:

¹⁴ Aşadar, întrucât copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, care este diavolul^[f], ¹⁵ şi să-i elibereze pe cei care toată viaţa lor erau ţinuţi în sclavie prin frica de moarte. ¹⁶ Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute^[g] sămânţa^[h] lui Avraam. ¹⁷ De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. ¹⁸ Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.