Old/New Testament
1 Viziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda.
Un neam răzvrătit
2 „Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ,
pentru că Domnul a vorbit:
«Am îngrijit copii şi i-am crescut,
dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
3 Boul îşi cunoaşte stăpânul,
iar măgarul ştie ieslea stăpânului său,
însă Israel nu Mă cunoaşte,
poporul Meu nu înţelege!»
4 Ah, neam păcătos,
popor încărcat cu nedreptate,
sămânţă de nelegiuiţi,
copii stricaţi!
Ei L-au părăsit pe Domnul,
L-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel
şi I-au întors spatele!
5 Ce folos să mai fiţi pedepsiţi,
de vreme ce stăruiţi în răzvrătire!?
Tot capul e bolnav
şi toată inima suferă!
6 Din tălpi şi până-n creştet,
nimic nu este sănătos,
doar vânătăi şi răni,
răni sângerânde,
care nu s-au uscat şi care n-au fost legate
sau alinate cu untdelemn.
7 Ţara voastră este pustie,
cetăţile voastre sunt arse de foc,
câmpurile voastre sunt devorate de străini
chiar în faţa voastră;
ţara vă este devastată deoarece a fost răscolită de străini.
8 Fiica Sionului[a] este părăsită
ca o colibă în vie,
ca un adăpost într-un ogor de castraveţi,
ca o cetate asediată.
9 Dacă Domnul Oştirilor[b]
nu ne-ar fi lăsat câţiva supravieţuitori,
am fi ajuns ca Sodoma
şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
voi, conducători ai Sodomei!
Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru,
voi, popor al Gomorei!
11 «Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre?
zice Domnul.
Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor
şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi!
Nu-Mi place deloc
sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.
12 Cine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea,
pângărindu-Mi curţile?
13 Nu mai aduceţi jertfe fără rost!
Mi-e scârbă de tămâia voastră!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.
14 Sufletul Meu urăşte
lunile voastre noi şi sărbătorile voastre;
ele au devenit o povară pentru Mine,
am obosit să le mai port.
15 Când vă veţi ridica mâinile,
Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veţi face multe rugăciuni,
nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16 spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!
Îndepărtaţi faptele voastre rele
dinaintea ochilor Mei!
Nu mai faceţi rău,
17 ci învăţaţi să faceţi bine!
Căutaţi dreptatea,
scăpaţi pe cel asuprit![c]
Faceţi dreptate orfanului
şi vorbiţi în apărarea văduvei!
18 Veniţi acum să ne judecăm,
zice Domnul.
Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie,
ele se vor face albe ca zăpada;
deşi sunt roşii ca purpura,
ele se vor face ca lâna.
19 Dacă veţi vrea şi veţi asculta,
vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,
20 dar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti,
veţi fi devoraţi de sabie»,
căci gura Domnului a vorbit.
O cetate necredincioasă
21 Vezi cum cetatea credincioasă
a devenit o prostituată!
Odată era plină de dreptate;
dreptatea locuia în ea,
dar acum este plină de ucigaşi!
22 Argintul vostru s-a făcut zgură,
şi vinul vostru este amestecat cu apă.
23 Prinţii voştri sunt răzvrătiţi
şi sunt prieteni cu tâlharii;
toţi iubesc mita
şi aleargă după daruri!
Nu-l apără pe cel orfan,
iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.
24 De aceea Domnul, Dumnezeul Oştirilor,
Puternicul lui Israel, zice:
«Oh, Îmi voi vărsa mânia asupra duşmanilor mei,
mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei!
25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
voi curăţa zgura ta aşa cum o curăţă leşia
şi voi îndepărta toate impurităţile tale.
26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ţi se va zice:
‘Cetate a dreptăţii,
oraş credincios!’»
27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată dreaptă,
la fel ca şi cei ai lui care se pocăiesc.
28 Dar răzvrătiţii şi păcătoşii vor fi nimiciţi împreună
şi cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiţi.
29 «Într-adevăr, vă va fi ruşine de stejarii sacri
în care vă găseaţi desfătarea;
veţi roşi din cauza grădinilor
pe care le-aţi ales!
30 Căci veţi fi ca un stejar
ale cărui frunze se ofilesc,
ca o grădină fără apă!
31 Cel puternic va fi ca un câlţ
şi lucrarea sa ca o scânteie;
el şi lucrarea lui vor arde împreună
şi nimeni nu-i va stinge!»“
2 Aceasta este ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim:
Muntele Casei Domnului
2 „În zilele de pe urmă,
muntele Casei Domnului
va fi aşezat drept cel mai înalt dintre munţi,
va fi înălţat deasupra dealurilor
şi toate neamurile vor curge spre el.
3 Multe popoare vor veni şi vor zice:
«Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului,
la Casa Dumnezeului lui Iacov!
El să ne înveţe căile Sale,
şi noi să umblăm pe cărările Sale!»
Căci din Sion va ieşi Legea,
iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.
4 El va judeca între neamuri
şi va hotărî pentru multe popoare.
Ele îşi vor făuri din săbii pluguri,
şi din suliţe – cosoare.
Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam
şi nu vor mai învăţa războiul.
5 Veniţi, voi cei din Casa lui Iacov,
veniţi să umblăm în lumina Domnului!
Ziua Domnului
6 Ţi-ai părăsit poporul,
pe cei din Casa lui Iacov!
Ei sunt plini de obiceiurile Răsăritului;
ei practică divinaţia[d] ca filistenii
şi dau mâna cu păgânii.
7 Ţara le este plină de argint şi aur,
bogăţiile lor nu se mai termină.
Ţara le este plină de cai,
şi carele lor sunt fără număr.
8 Ţara le este plină de idoli;
ei se pleacă înaintea lucrului făcut de mâinile lor,
înaintea a ceea ce a făcut degetele lor.
9 Omul va fi umilit,
fiecare se va smeri –
nu-i ierta![e]
10 Intră în stâncă
şi ascunde-te în ţărână
de groaza Domnului
şi din pricina strălucirii măreţiei Sale!
11 Ochiul celui arogant va fi smerit
şi mândria oamenilor va fi răsturnată.
Doar Domnul va fi înălţat în ziua aceea!
12 Domnul Oştirilor are o zi
pregătită împotriva a tot ce este mândru şi semeţ,
împotriva a tot ce este înălţat – toţi aceştia vor fi umiliţi;
13 împotriva tuturor cedrilor Libanului, semeţi şi înălţaţi,
şi împotriva tuturor stejarilor din Başan;
14 împotriva tuturor munţilor înalţi
şi împotriva tuturor dealurilor semeţe;
15 împotriva oricărui turn înalt
şi împotriva oricărui zid întărit;
16 împotriva tuturor corăbiilor de Tarşiş[f]
şi împotriva tuturor corăbiilor încărcate cu lucruri[g] frumoase.
17 Aroganţa oamenilor va fi smerită
şi mândria fiecăruia va fi răsturnată.
Doar Domnul va fi înălţat în ziua aceea;
18 idolii vor fi nimiciţi în întregime!
19 Oamenii vor intra în peşterile din stânci
şi în gropile pământului
de groaza Domnului
şi din pricina strălucirii măreţiei Sale,
atunci când El Se va ridica să clatine pământul!
20 În ziua aceea oamenii îşi vor arunca,
la cârtiţe şi la lilieci,
idolii de argint şi de aur,
pe care şi-i făcuseră ca să li se închine,
21 şi vor intra în peşterile din stânci
şi în crăpăturile piscurilor
de groaza Domnului
şi din pricina strălucirii măreţiei Sale,
atunci când El se va ridica să clatine pământul!
22 Nu vă mai încredeţi în om!
El are doar suflare în nări.
Căci de ce să fie luat el în seamă!?
Libertate în Cristos
5 Cristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi din nou jugului sclaviei.
2 Ascultaţi! Eu, Pavel, vă spun că, dacă voi veţi fi circumcişi, Cristos nu vă va mai fi de nici un folos. 3 Depun mărturie din nou, pentru orice om care se lasă circumcis: el trebuie să asculte de întreaga Lege. 4 Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi înstrăinat de Cristos, aţi căzut din har. 5 Căci noi aşteptăm prin Duhul, prin credinţă, dreptatea la care nădăjduim, 6 întrucât, în Cristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au nici o valoare, ci numai credinţa care lucrează prin dragoste.
7 Voi alergaţi bine odinioară! Cine v-a tăiat calea ca să nu mai ascultaţi de adevăr? 8 Ceea ce v-a convins n-a venit de la Cel Ce v-a chemat. 9 Puţină drojdie face să crească tot aluatul. 10 Sunt încrezător în Domnul că nu veţi gândi altfel. Dar cel care vă tulbură va suferi condamnarea, oricine ar fi el. 11 Eu însă fraţilor, dacă predic circumcizia de ce mai sunt persecutat?! Atunci pricina de poticnire faţă de cruce s-a dus. 12 Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură![a]
13 Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor, dar nu folosiţi libertatea pentru fire[b], ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul. 14 Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“[c] 15 Însă dacă voi vă faceţi rău unul altuia şi vă mâncaţi între voi, aveţi grijă să nu vă distrugeţi unii pe alţii!
Trăire în Duhul
16 Vă spun: umblaţi prin Duhul şi astfel nu veţi împlini pofta firii. 17 Căci firea pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul doreşte împotriva firii. Acestea sunt lucruri care se opun unul altuia, pentru ca voi să nu faceţi ceea ce vreţi. 18 Însă, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. 19 Faptele firii sunt cunoscute ca fiind acestea: desfrâul, necurăţia, depravarea, 20 idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, invidia, mâniile, ambiţiile egoiste, neînţelegerile, partidele, 21 geloziile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri ca acestea. Vă avertizez, aşa cum am făcut-o şi înainte, că toţi cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu[d].
22 Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, 23 blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege[e]. 24 Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea cu poftele şi dorinţele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, trebuie să şi umblăm prin Duhul. 26 Să nu fim îngâmfaţi, provocându-ne unii pe alţii şi invidiindu-ne unii pe alţii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.