Old/New Testament
1 Cântarea Cântărilor compusă de Solomon.
Sulamita
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci iubirea ta este mai plăcută decât vinul.
3 Mirosul parfumurilor tale este unul plăcut,
iar numele tău este asemenea parfumului care se revarsă.
De aceea te iubesc pe tine fetele.
4 Trage-mă după tine! Să fugim împreună!
Fie ca regele să mă ducă[a] în odăile lui.
Corul
Ne vom bucura şi ne vom desfăta cu tine[b]
şi îţi vom elogia dezmierdările mai mult ca vinul,
căci meriţi să fii iubit.
Sulamita
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
asemenea corturilor din Chedar,
asemenea draperiilor din Salma[c].
6 Nu vă miraţi că sunt neagră,
fiindcă m-a ars soarele.
Fiii mamei mele s-au purtat rău cu mine
şi m-au pus să păzesc viile;
însă via mea nu am păzit-o.
7 Dezvăluie-mi, iubitul inimii mele, unde îţi duci turma la păscut
şi unde o odihneşti la amiază?
Pentru ce să te caut ca una care este acoperită[d]
pe la turmele prietenilor tăi?
Corul
8 Dacă nu ştii, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
atunci mergi pe urmele lăsate de turmă
şi paşte-ţi iezii
lângă corturile păstorilor!
Iubitul
9 Iubita mea, eu te asemăn cu o iapă
înhămată la unul dintre carele lui Faraon.
10 Cât de frumoşi îţi sunt obrajii, înconjuraţi de podoabe,
şi gâtul tău cu şiraguri de mărgăritare[e]!
11 Îţi vom face podoabe de aur,
stropite cu argint.
Sulamita
12 În timp ce regele stătea la masă,
nardul meu îşi revărsa parfumul.
13 Iubitul meu îmi este ca un mănunchi de smirnă,
odihnindu-se între sânii mei.
14 Iubitul meu îmi este ca un buchet de flori de hena
din viile din En-Ghedi.
Iubitul
15 Eşti atât de frumoasă, iubita mea, atât de frumoasă!
Ochii tăi sunt ca o pereche de porumbei.
Sulamita
16 Eşti atât de frumos, iubitul meu, atât de plăcut!
Verdeaţa este patul nostru;
17 grinzile casei noastre sunt cedrii,
iar tavanele ei sunt brazii.
2 Eu sunt un trandafir[f] din Şaron,
un crin al văilor.
Iubitul
2 Cum este crinul printre spini,
astfel este iubita mea între fete.
Sulamita
3 Cum este mărul printre copacii pădurii,
aşa este iubitul meu între tineri.
Îmi place să stau la umbra lui
şi rodul lui este dulce pentru gura mea.
4 El m-a adus în odaia de petrecere,
iar steagul lui peste mine era iubirea.
5 Întăriţi-mă cu prăjituri cu stafide,
învioraţi-mă cu mere,
fiindcă sunt bolnavă de iubire!
6 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele şi pe căprioarele câmpului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere[g]!
8 Auziţi glasul iubitului meu!
Iată-l venind,
sărind peste munţi,
săltând peste dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă,
ca un pui de cerb.
Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,
uitându-se prin ferestre
şi contemplând printre zăbrele.
10 Iubitul meu a vorbit şi mi-a zis:
„Ridică-te, iubita mea,
şi vino cu mine, frumoasa mea,
11 pentru că, iată, iarna a trecut,
ploaia s-a oprit şi s-a dus![h]
12 Pe câmp răsar florile,
a venit timpul cântării
şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!
13 Smochinii dau primele roade
şi florile viilor îşi răspândesc parfumul.
Ridică-te şi vino, iubita mea,
vino cu mine, frumoasa mea!
14 Porumbiţa mea, din crăpăturile stâncii,
din locurile ascunse ale înălţimilor,
arată-mi faţa ta
şi lasă-mă să-ţi aud glasul,
căci glasul tău este dulce,
iar faţa ta este încântătoare!“
Corul[i]
15 Prindeţi-ne vulpile,
micuţele vulpi
care distrug viile,
viile noastre care sunt în floare!
Sulamita
16 Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui!
El îşi paşte turma printre crini.
17 Până când se va lumina de ziuă,
iar umbrele vor zbura,
întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă,
sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi![j]
3 Am tânjit toată noaptea, în patul meu,
după iubitul inimii mele;
am tânjit după el, dar el n-a venit.
2 Însă acum mă voi ridica şi voi străbate cetatea,
voi merge pe străzile şi în pieţele ei;
îl voi căuta pe iubitul inimii mele!
L-am căutat, dar nu l-am găsit.
3 M-au găsit santinelele
care dădeau ocol cetăţii.
„Nu l-aţi văzut pe iubitul inimii mele?“
4 De-abia trecusem de ei
şi l-am găsit pe iubitul inimii mele!
L-am prins şi nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a născut.
5 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele şi pe căprioarele câmpului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere!
Corul
6 Ce se iveşte din pustie,
ca nişte stâlpi de fum,
parfumaţi cu smirnă şi cu tămâie,
preparaţi din toate aromele negustorului?
7 Iată, este lectica[k] lui Solomon,
cu şaizeci de războinici în jurul ei,
dintre bărbaţii cei mai viteji ai lui Israel,
8 toţi înarmaţi cu săbii
şi având experienţă în luptă,
fiecare purtându-şi sabia la şold,
din cauza terorii din noapte.
9 Regele Solomon şi-a făcut această lectică[l]
din lemn de Liban.
10 Stâlpii i-a făcut din argint,
iar cadrul din aur.
Scaunul a fost făcut din purpură,
iar interiorul a fost împodobit cu piele[m]
de[n] către fiicele Ierusalimului.
11 Ieşiţi, fiice ale Sionului,
şi priviţi-l pe regele Solomon purtând coroana,
coroana primită de la mama sa
în ziua căsătoriei lui,
în ziua bucuriei inimii lui!
Pavel acceptat de apostoli
2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. 2 M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, 4 din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. 5 Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. 6 Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, 7 ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi 8 – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, 9 deci, când Iacov, Chifa[a] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. 10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.
Pavel îl confruntă pe Petru
11 Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. 12 Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. 13 Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. 14 Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“[b]
15 Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“[c] dintre neamuri, 16 ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul[d]? Nicidecum! 18 Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. 19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos 20 şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.