Old/New Testament
Falsele valori
10 „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului,
tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
2 Inima înţeleptului îl conduce la dreapta,
dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.[a]
3 Prostul umblă fără minte pe cale
şi se laudă tuturor cu prostia lui.
4 Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta,
nu-ţi pierde cumpătul,
căci calmul te păzeşte de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
6 prostia este pusă în multe funcţii înalte,
pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
7 Am văzut sclavi călare
şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8 Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea,
iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
9 Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele,
şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.
10 Dacă fierul toporului este tocit
şi lama lui neascuţită,
trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat!
De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!
11 Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit,
stăpânul lui nu are nici un câştig.
12 Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare,
dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti,
iar ultimele sunt nebunie curată –
14 prostul spune o mulţime de vorbe.
Omul nu ştie ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Osteneala prostului îl oboseşte;
nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.
16 Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil[b]
şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17 Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă
şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită,
ca să se întărească, şi nu să se îmbete!
18 Din pricina leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19 Ospeţele se fac pentru a petrece,
vinul este pentru înveselirea vieţii,
dar argintul răspunde la toate.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba
şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“
Valoarea hărniciei
11 „Aruncă-ţi pâinea pe ape,
căci după multe zile o vei găsi iarăşi;[c]
2 împarte-o în şapte şi chiar în opt,
căci nu ştii ce rău va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă,
atunci o deşartă pe pământ;
când un copac cade la sud sau la nord,
în locul în care cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu mai seamănă,
iar cine se uită după nori nu mai seceră.
5 Aşa cum nu ştii calea vântului
şi nici cum se formează oasele[d] în pântecele femeii însărcinate,
tot astfel nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu,
Cel Care le face pe toate.
6 Seamănă sămânţă dimineaţa,
iar seara nu-ţi odihni mâna de la semănat,
fiindcă nu ştii care sămânţă va răsări,
aceasta sau cealaltă,
sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
Adu-ţi aminte de Creatorul tău în tinereţe
7 Lumina este plăcută
şi este bine pentru ochi să vadă soarele.
8 Dacă cineva are parte de mulţi ani,
să se bucure de ei,
dar să se gândească şi la zilele de întuneric,
căci vor fi multe,
pentru că tot ce urmează să vină este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,
veseleşte-ţi inima cât eşti tânăr!
Umblă pe căile dorite de inima ta
şi plăcute ochilor tăi,
dar să ştii că pentru toate acestea
te va chema Dumnezeu la judecată!
10 Izgoneşte orice supărare din inima ta,
alungă răul din trupul tău,
căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare[e]!“
12 „Adu-ţi aminte de Creatorul tău
în zilele tinereţii tale,
până nu vin zilele cele rele
şi până nu se apropie anii când vei zice:
«Nu găsesc nici o plăcere în ei!»;
2 până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele
şi până nu se întorc norii după ploaie.
3 În zilele acelea încep să tremure paznicii casei
şi se îndoaie cei tari,
se opresc cei ce macină, care s-au împuţinat,
şi se întunecă cei ce se uită pe ferestre,
4 se închid cele două uşi care dau în stradă
şi scade sunetul morii.
Atunci te vei scula la ciripitul păsării,
dar glasul tuturor cântăreţelor se va auzi înăbuşit;
5 te vei teme de înălţimi
şi te vei speria pe drum!
Adu-ţi aminte de Creatorul tău,
până nu înfloreşte migdalul
până nu se târăşte lăcusta
şi trece pofta,
căci fiecare merge spre casa cea veşnică,
iar bocitorii cutreieră pe stradă;
6 până nu se rupe funia de argint
şi până nu se sparge vasul de aur,
până nu se sfărâmă vasul la izvor
şi până nu este zdrobită roata la fântână;
7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, de unde a fost luată,
şi până când suflarea nu se întoarce la Dumnezeu, Cel Care a dat-o.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul[f].
Totul este deşertăciune!“
Epilog
9 Pe lângă faptul că oratorul a fost un înţelept, el a învăţat şi ştiinţa pe popor, culegând, cercetând şi aranjând numeroase proverbe. 10 Oratorul a căutat să găsească cuvinte plăcute şi să scrie drept cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe, iar colecţiile de proverbe[g] sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur păstor. 12 „Dincolo de toate acestea, fiule, ia aminte: să faci multe cărţi este o treabă fără sfârşit şi prea mult studiu este obositor pentru trup.
13 Concluzia la tot ceea ce ai auzit este aceasta:
«Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui,
căci aceasta este datoria fiecărui om.[h]
14 Fiindcă Dumnezeu va aduce la judecată fiecare lucrare,
tot ce este ascuns,
fie bine, fie rău.»“
1 Pavel, apostol trimis nu de oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat din morţi, 2 şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile[a] Galatiei[b]: 3 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos, 4 Care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne salveze din acest veac rău, potrivit cu voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 5 A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
Nici o altă Evanghelie
6 Sunt surprins că vă întoarceţi atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie[c]. 7 Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să schimbe Evanghelia lui Cristos. 8 Însă, chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o, să fie blestemat! 9 Aşa cum v-am spus înainte, vă spun din nou: dacă cineva vă vesteşte o altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie blestemat!
10 Caut eu oare să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Dacă aş mai încerca să plac oamenilor, atunci n-aş fi un rob al lui Cristos!
Pavel chemat de Dumnezeu
11 Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, 12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos.
13 Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug 14 şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. 15 Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, 16 a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, 17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.
18 Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l vizitez pe Chifa[d] şi am rămas la el cincisprezece zile, 19 dar n-am văzut pe nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20 În legătură cu lucrurile pe care vi le scriu, iată, vă asigur înaintea lui Dumnezeu că nu mint. 21 M-am dus apoi în regiunile Siriei şi ale Ciliciei, 22 dar le eram încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea, care sunt în Cristos. 23 Ei doar au auzit spunându-se: „Cel care înainte ne persecuta, vesteşte acum credinţa pe care încerca s-o distrugă.“ 24 Şi Îl slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.