Old/New Testament
Avertismente practice
6 Fiul meu, dacă ai girat pentru semenul tău,
dacă ai bătut palma pentru un străin,
2 dacă eşti legat de ceea ce ai spus
şi eşti prins de cuvintele gurii tale,
3 iată ce să faci acum, fiule, ca să te eliberezi,
căci ai căzut în mâna semenului tău:
smereşte-te îndată şi stăruieşte înaintea semenului tău!
4 Nu da somn ochilor tăi,
nici odihnă pleoapelor tale.
5 Eliberează-te pe tine însuţi ca o gazelă din mâna vânătorului,
ca o pasăre din plasa păsărarului.
6 Du-te la furnică, leneşule!
Uită-te cu atenţie la căile ei şi fii înţelept!
7 Deşi nu are nici conducător,
nici supraveghetor, nici dregător,
8 totuşi, ea îşi strânge provizii în timpul verii
şi adună hrană la vremea secerişului.
9 Cât timp vei mai sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi…
11 şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ,
iar lipsa – ca un om înarmat.[a]
12 Omul de nimic, individul nelegiuit
umblă cu neadevărul în gură,
13 clipeşte răutăcios din ochi,
dă din picior
şi face semn cu degetele;
14 unelteşte răul cu lucrurile stricate din inima lui
şi întotdeauna răspândeşte discordii.
15 De aceea distrugerea lui va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit deodată şi fără leac.
16 Iată şase lucruri pe care le urăşte Domnul,
sunt chiar şapte cele pe care le dispreţuieşte:
17 ochii sfidători, limba mincinoasă,
mâinile care varsă sânge nevinovat,
18 inima care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele care aleargă repede la rău,
19 martorul mincinos, care rosteşte minciuni,
şi cel ce răspândeşte discordii între fraţi.
Avertisment împotriva adulterului
20 Fiul meu, păstrează îndrumările tatălui tău
şi nu uita învăţătura mamei tale.
21 Leagă-le pentru totdeauna la pieptul tău,
prinde-le în jurul gâtului tău.
22 Când mergi, acestea te vor conduce;
când dormi, te vor veghea;
iar când te vei trezi, îţi vor vorbi.
23 Căci porunca este o candelă,
învăţătura este o lumină,
iar mustrarea disciplinară este calea spre viaţă.
24 Ele te vor proteja de femeia imorală[b],
de limba măgulitoare a femeii străine.
25 N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa fascinat de pleoapele ei.
26 Căci din cauza femeii prostituate, ajungi să rămâi doar cu o bucată de pâine,[c]
şi soţia altuia îţi răpeşte viaţa îmbelşugată.
27 Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se ardă hainele?
28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi
fără să-i ardă picioarele?
29 Tot aşa este şi cu cel ce se culcă cu soţia altuia:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
30 Oamenii nu dispreţuiesc un hoţ dacă el fură
ca să-şi aline foamea când este înfometat,
31 însă dacă este prins va plăti înşeptit,
chiar dacă va trebui să dea toată averea din casa lui.
32 Un om care comite adulter însă este fără minte!
Oricine face aşa îşi ruinează sufletul.
33 Va avea parte de răni şi dezonoare,
iar ruşinea nu i se va şterge.
34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
şi el nu va avea milă în ziua răzbunării;
35 nu va accepta nici o despăgubire
şi va refuza darul, oricât de mare ar fi el.
Avertisment împotriva femeii adultere
7 Fiul meu, păstrează cuvintele mele
şi strânge la tine îndrumările mele!
2 Păstrează îndrumările mele şi vei trăi;
păzeşte învăţătura mea ca pe lumina ochilor!
3 Leagă-le la degete,
scrie-le pe tăbliţa inimii tale!
4 Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!“
şi numeşte priceperea rudenia ta,
5 ca să te protejeze de femeia adulteră[d],
de cuvintele ademenitoare ale unei străine.
6 De la fereastra casei mele
priveam printre zăbrele.
7 Am văzut printre cei neîncercaţi,
am remarcat printre tineri un băiat fără minte:
8 trecea pe strada din apropierea colţului ei
şi a păşit pe calea spre locuinţa ei.
9 Se întunecase
şi se lăsase negura nopţii.
10 Atunci l-a întâlnit o femeie
îmbrăcată ca o prostituată şi cu inima şireată.
11 Era gălăgioasă şi răzvrătită;
picioarele nu-i stăteau acasă:
12 când pe străzi, când în pieţe,
stând la pândă la orice colţ.
13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat
şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
14 „Am acasă jertfe de pace[e];
astăzi mi-am împlinit jurămintele.
15 De aceea am ieşit să te întâlnesc,
să te caut cu ardoare; şi te-am găsit!
16 Mi-am împodobit patul
cu pânzeturi colorate din Egipt;
17 mi-am înmiresmat patul
cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
să ne desfătăm în dragoste!
19 Căci bărbatul nu este în casa lui,
a plecat într-o călătorie lungă.
20 A luat cu el punga cu argint
şi nu va veni la casa lui până la lună nouă.“
21 Ea l-a convins prin cuvinte stăruitoare
şi l-a sedus cu buzele ei linguşitoare.
22 Deodată, el a urmat-o,
ca un bou care este dus la înjunghiere,
ca un cerb[f] care aleargă spre laţ[g]
23 până când săgeata îi va străpunge ficatul,
ca o pasăre ce se repede în capcană
fără să ştie că o va costa viaţa.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi fiţi atenţi la ce vă spun!
25 Fiule, nu-ţi lăsa inima să se abată spre calea ei
şi nu rătăci pe cărările ei,
26 căci mulţi sunt cei înjunghiaţi pe care ea i-a făcut să cadă,
şi numeroşi sunt toţi cei ucişi de ea.
27 Casa ei este pe calea spre Locuinţa Morţilor,
coborând spre odăile morţii.
2 Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere, 2 pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat? 3 Am scris aşa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredinţat cu privire la voi toţi că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4 V-am scris din durerea şi din necazul inimii şi cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă daţi seama de dragostea pe care o am din belşug faţă de voi.
Iertarea celui păcătos
5 Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. 6 Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. 7 Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. 8 De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. 9 Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, 11 ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan[a], pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.
12 Când am venit la Troa pentru Evanghelia[b] lui Cristos şi mi-a fost deschisă o uşă în Domnul, 13 n-am avut linişte în duhul meu, pentru că nu l-am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi-am luat rămas bun de la ei şi m-am dus în Macedonia.
Lucrarea apostolică
14 Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, Care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui. 15 Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; 16 pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este destoinic pentru aceste lucruri? 17 Spre deosebire de mulţi alţii, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim ca nişte oameni sinceri şi, ca unii trimişi de Dumnezeu, vorbim în prezenţa lui Dumnezeu, în Cristos.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.