Old/New Testament
Psalmul 68
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm. Un cântec
1 Când Dumnezeu Se ridică,
duşmanii Lui să fie împrăştiaţi
şi cei ce-L urăsc să fugă dinaintea feţei Sale.
2 Îi risipeşti precum se risipeşte fumul;
precum se topeşte ceara din cauza focului
aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.[a]
3 Cei drepţi însă se bucură,
se veselesc înaintea lui Dumnezeu
şi chiuie de bucurie.
4 Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui,
înălţaţi-L pe Cel Ce călăreşte pe nori[b]
şi al Cărui Nume este Domnul[c]. Veseliţi-vă înaintea Lui!
5 În Lăcaşul Său cel sfânt,
Dumnezeu este tatăl orfanilor şi apărătorul văduvelor.[d]
6 Dumnezeu dă o familie celor însinguraţi
şi îi conduce spre belşug[e] pe cei care sunt captivi;
cei răzvrătiţi însă locuiesc într-un ţinut arid.
7 Dumnezeule, când Tu ai ieşit înaintea poporului Tău,
când Tu ai mărşăluit prin pustie …Sela
8 pământul s-a cutremurat,
cerurile au picurat
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul Sinaiului[f],
înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9 Dumnezeule, Tu ai legănat ca daruri de bunăvoie ploile;
Tu Ţi-ai pregătit astfel moştenirea istovită.
10 Poporul Tău a locuit-o din nou;
Tu ai pregătit bunătăţile Tale pentru cel sărman, Dumnezeule!
11 Stăpânul a vorbit,
iar purtătoarele de veşti s-au făcut o armată mare:
12 „Regii oştirilor au fugit în mare grabă,
iar cel rămas acasă a împărţit prada.[g]
13 Chiar în timp ce voi vă odihniţi la stâne[h]
aripile porumbelului sunt acoperite cu argint
şi penele lui cu aur sclipitor.“
14 Când i-a risipit Atotputernicul[i] pe regi,
parcă ningea în Ţalmon.
15 Munţii Başan sunt munţi maiestuoşi,
munţii Başan sunt munţi cu multe piscuri.
16 Munţi cu multe piscuri, de ce invidiaţi
muntele unde Îi place lui Dumnezeu să locuiască?
Cu siguranţă Domnul locuieşte acolo pe vecie.
17 Carele lui Dumnezeu sunt cu miile şi cu miile de mii.
Stăpânul vine în ele din Sinai, în Lăcaşul Lui cel sfânt.
18 Când Te-ai suit în înălţime, ai luat în sclavie captivitatea;
ai luat daruri pentru[j] oameni,
chiar şi pentru cei răzvrătiţi,
ca ei, Doamne Dumnezeule[k], să locuiască acolo.
19 Binecuvântat să fie Stăpânul, Care ne poartă poverile zi de zi,
Dumnezeul mântuirii noastre.Sela
20 Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al izbăvirilor.
De la Stăpânul Domn vine scăparea de moarte.
21 Cu siguranţă Dumnezeu va zdrobi capul duşmanilor Săi,
creştetul celor ce umblă în nelegiuirile lor.
22 Stăpânul zice: „Îi voi aduce înapoi din Başan,
îi voi aduce înapoi din adâncurile mării,
23 ca să-ţi scufunzi picioarele în sânge,
iar limba câinilor tăi să-şi ia partea din duşmanii tăi.“
24 Dumnezeule, ei privesc procesiunea intrării Tale,
a intrării Dumnezeului meu, a Împăratului meu, în Lăcaşul cel sfânt.
25 În faţă merg cântăreţii, urmaţi de cei cu instrumente,
iar în centru sunt fetele cu tamburine.
26 Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunare,
pe Domnul – la izvoarele[l] lui Israel!
27 Acolo se află şi tânărul Beniamin, conducătorul lor,
căpeteniile lui Iuda cu mulţimile lor,
căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.
28 Învredniceşte-Te cu tărie, Dumnezeule,[m]
arată-ne puterea Ta, Dumnezeule, aşa cum ai făcut şi înainte pentru noi!
29 Din pricina Templului Tău de la Ierusalim,
regii Îţi vor aduce daruri.
30 Mustră fiara dintre trestii,
cireada de tauri dintre viţeii popoarelor,
care calcă în picioare bucăţile de argint!
Împrăştie popoarele care-şi găsesc plăcerea în război![n]
31 Ambasadori vor veni din Egipt;
Cuş[o] va alerga cu mâinile întinse[p] spre Dumnezeu.
32 Regate ale pământului, cântaţi-I lui Dumnezeu,
lăudaţi-L pe Stăpânul,Sela
33 pe Cel Ce călăreşte în ceruri, în cerurile veşnice!
Iată, El face cu glasul Său un vuiet puternic!
34 Proclamaţi puterea lui Dumnezeu,
a Cărui maiestate este peste Israel
şi a Cărui putere este în ceruri.
35 Dumnezeule, Tu eşti înfricoşător în Sfântul Tău Lăcaş;
Dumnezeul lui Israel, chiar El dă putere şi tărie poporului!
Binecuvântat să fie Dumnezeu!
Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii“. Al lui David.
1 Dumnezeule, scapă-mă,
căci mi-au ajuns apele până la gât!
2 Mă afund în mâl,
nu mai găsesc loc tare;
intru în adâncurile apei
şi mă înghit şuvoaiele.
3 Am obosit strigând,
mi s-a uscat gâtul;
mi se topesc ochii
tânjind după Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai mulţi decât perii capului meu,
mulţi sunt cei ce vor să mă piardă,
duşmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi
ce nu am furat.[q]
5 Dumnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa,
păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.
6 Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea,
Stăpâne, Doamne al Oştirilor,
fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea,
Dumnezeule al lui Israel!
7 Din pricina Ta port eu ocara,
şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.
8 Sunt considerat un străin de către fraţii mei,
un venetic de către fiii mamei mele,
9 căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie
şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10 Când plâng şi postesc,
ei mă batjocoresc.
11 Când îmbrac sacul de jale,
ei mă fac de pomină.
12 Cei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc,
cei ce se îmbată cântă despre mine.
13 Totuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinţei Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14 Izbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!
15 Şuvoaiele apelor să nu mă ducă,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună[r]!
După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!
17 Nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l!
Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea
şi pe toţi duşmanii mei.
20 Ocara mi-a frânt inima,
mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21 Ci ei îmi pun în mâncare venin,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.
22 Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor,
iar bunăstarea – într-un laţ!
23 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
Fă să li se clatine mereu coapsele !
24 Varsă-Ţi furia peste ei
şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25 Fie-le locuinţa pustiită
şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Şi aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28 Şterge-i din Cartea celor vii
şi nu-i scrie alături de cei drepţi!
29 Eu însă sunt necăjit şi îndurerat;
fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!
30 Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu
şi-L voi mări prin mulţumiri!
31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou
sau un viţel cu coarne şi copite.
32 Cei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,
33 căci Domnul ascultă pe cei sărmani
şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!
34 Să-L laude cerul şi pământul,
mările şi tot ce mişună prin ele,
35 căci Dumnezeu va mântui Sionul
şi va construi cetăţile lui Iuda!
Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;
36 urmaşii robilor Săi le vor moşteni
şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Viaţa primită prin Duhul
8 Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea[a], ci potrivit cu Duhul)[b]. 2 Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a[c] eliberat de legea păcatului şi a morţii. 3 Fiindcă ceea ce era cu neputinţă pentru Lege, întrucât era făcută neputincioasă de fire[d], Dumnezeu a înfăptuit trimiţând, din pricina păcatului, pe propriul Său Fiu, în asemănarea firii păcătoase, şi condamnând astfel păcatul în fire, 4 pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul. 5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit cu firea se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit cu Duhul se gândesc la lucrurile Duhului. 6 Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. 7 Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. 8 Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. 10 Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţa voastră[e], datorită dreptăţii. 11 Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.
12 Deci, fraţilor, noi nu suntem datori faţă de fire, ca să trăim potrivit ei! 13 Pentru că, dacă trăiţi potrivit firii, veţi muri, dar dacă, prin Duhul, daţi morţii faptele trupului, veţi trăi! 14 Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Fiindcă voi n-aţi primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii[f] prin care strigăm: „Abba!“[g], adică „Tată!“ 16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să putem fi şi proslăviţi împreună cu El.
Slava care ne aşteaptă
18 Căci consider că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită. 19 Chiar şi creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.