Old/New Testament
41 Poţi tu prinde leviatanul[a] cu undiţa
sau îi poţi lega limba cu o funie?
2 Poţi să-i treci o funie prin nări
sau să-i străpungi falca cu un cârlig?
3 Îţi va face el multe rugăminţi,
îţi va vorbi el cu glas dulce?
4 Va încheia un legământ cu tine,
ca să te slujească întotdeauna?
5 Te vei juca tu cu el precum cu o pasăre
sau îi vei pune lesă ca să-l ai pentru fetele tale?
6 Fac negustorii comerţ cu el?
Este împărţit el între comercianţi?
7 Îi vei acoperi pielea cu harpoane
sau capul cu căngi?
8 Dacă vei pune mâna pe el,
îţi vei aduce aminte de luptă şi nu o vei mai face a doua oară!
9 Orice speranţă de a-l prinde e o înşelătorie.
Numai când îl vezi, eşti deja îngrozit!
10 Nimeni nu are curajul să-l întărâte.
Cine atunci Mi s-ar putea împotrivi?
11 Cine Mi-a dat vreodată ceva,
ca Eu să trebuiască să-i dau înapoi?
Totul de sub ceruri Îmi aparţine.
12 Nu voi înceta să vorbesc despre mădularele lui,
despre puterea lui cea mare sau despre minunata lui întocmire.
13 Cine-i poate scoate haina?
Cine poate pătrunde între fălcile lui[b]?
14 Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale?
Dinţii ce o înconjoară sunt de temut.
15 Spatele lui e făcut din şiruri de scuturi[c],
legate strâns împreună;
16 fiecare e aşa apropiat de celălalt,
încât nici aerul nu poate trece printre ele.
17 Sunt unite unele cu altele,
se ţin împreună şi nu pot fi despărţite.
18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina,
ochii lui sunt ca pleoapele zorilor.
19 Din gura lui ies torţe aprinse;
el scapără scântei de foc.
20 Din nările lui iese fum,
ca dintr-un vas care fierbe pe un foc de uscături.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii
şi gura lui aruncă flăcări.
22 În grumaz îi stă puterea
şi înaintea lui merge groaza.
23 Straturile cărnii sale se ţin împreună,
sunt ca turnate pe el, de neclintit.
24 Pieptul îi este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
25 Când el se ridică, cei puternici tremură;
groaza lui îi pune pe fugă.
26 Deşi sabia îl atinge, nu îi face nimic,
la fel nici suliţa, săgeata sau lancea.
27 Pentru el fierul e ca paiul
şi bronzul ca lemnul putred.
28 Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele aruncate cu praştia sunt ca pleava,
29 buzduganul e pentru el ca un pai;
râde la şuieratul suliţei.
30 Dedesubtul lui arată ca un strat de cioburi ascuţite;
lasă în noroi o urmă ca o grapă trasă.
31 Face adâncul să fiarbă ca un cazan,
face marea să clocotească ca un vas cu untdelemn.
32 Lasă o urmă luminoasă după el,
de parcă adâncul ar avea plete albe.
33 Nu este nimic pe pământ ca el,
este făcut să fie fără frică.
34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,
este împărat peste tot ce este mândru.“
Răspunsul lui Iov
42 Atunci Iov I-a răspuns Domnului:
2 „Ştiu că Tu poţi face orice lucru
şi că nimic nu poate împiedica planurile Tale.
3 Tu ai întrebat: «Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul
vorbind fără să cunoască?»
Într-adevăr am spus lucruri pe care nu le-am înţeles,
lucruri prea minunate pentru mine,
pe care nu le-am cunoscut.
4 Tu ai zis: «Ascultă şi voi vorbi!
Te voi întreba şi Mă vei învăţa.»
5 Urechea mea a auzit despre Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mă dispreţuiesc
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.“
Epilog
7 După ce Domnul i-a spus aceste cuvinte lui Iov, Domnul i-a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, căci nu aţi vorbit drept despre Mine ca robul Meu Iov. 8 De aceea, ia acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi; robul Meu Iov să se roage pentru voi şi Eu voi primi rugăciunea lui şi nu vă voi face după nebunia voastră. Căci nu aţi vorbit drept despre Mine ca robul Meu Iov.“ 9 Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamat au făcut ceea ce le-a zis Domnul. Şi Domnul a primit rugăciunea lui Iov.
10 După ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi, Domnul i-a redat bunăstarea; i-a dat de două ori mai mult decât a avut înainte. 11 Toţi fraţii şi surorile sale şi oricine l-a cunoscut înainte au venit şi au mâncat cu el în casa sa. I-au arătat compasiune şi l-au mângâiat sufleteşte pentru tot necazul pe care l-a adus Domnul asupra lui. Fiecare i-a dat câte un chesita şi un inel de aur. 12 Domnul a binecuvântat zilele din urmă ale lui Iov mai mult decât începutul său. El a avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de boi şi o mie de măgari. 13 A avut şapte fii şi trei fiice. 14 Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Cheţia şi celei de-a treia Cheren-Hapuch. 15 În toată ţara nu erau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a dat o moştenire împreună cu fraţii lor. 16 Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani. El a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la a patra generaţie. 17 Iov a murit înaintat în vârstă şi sătul de zile.
22 Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.
28 Pavel însă a strigat cu glas tare:
– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!
29 Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. 30 Apoi, conducându-i afară, a zis:
– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31 Ei i-au răspuns:
– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!
32 Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. 34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:
– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!
37 Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:
– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani[a], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!
38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.