Old/New Testament
34 Elihu a continuat:
2 „ Ascultaţi cuvintele mele, înţelepţilor,
ascultaţi-mă, voi cei ce aveţi cunoştinţă!
3 Căci urechea analizează cuvintele,
aşa cum cerul gurii gustă mâncarea.
4 Să alegem ce este drept;
să învăţăm împreună ce este bine.
5 Căci Iov a zis: «Sunt nevinovat,
însă Dumnezeu nu-mi dă dreptate.
6 Deşi sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deşi sunt fără vină, săgeţile Lui mă rănesc şi nu mă mai vindec.»
7 Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8 care să umble cu cei ce fac răul
şi să se însoţească cu nelegiuiţii?
9 Căci el a zis: «Nu e de nici un folos omului
să-şi găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10 De aceea voi, oameni pricepuţi, ascultaţi-mă!
Departe de Dumnezeu fărădelegea
şi de Cel Atotputernic nedreptatea!
11 El răsplăteşte omului după faptele lui
şi dă fiecăruia după purtarea lui.
12 Dumnezeu nu poate săvârşi fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13 Cine I-a încredinţat pământul?
Cine I-a supus întreaga lume?
14 Dacă ar fi vrut
să-Şi retragă duhul[a] şi suflarea,
15 toată omenirea ar pieri
şi omul s-ar întoarce în ţărână.
16 Dacă ai pricepere, ascultă-mă,
ia aminte la ce îţi voi spune!
17 Poate stăpâni cel ce urăşte dreptatea?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept şi Puternic,
18 Care zice împăraţilor: «Ticăloşilor!»,
Care zice prinţilor: «Răilor!»,
19 Care nu părtineşte pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat şi sărac,
pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Sale?
20 Ei îşi pierd viaţa într-o clipă, la miezul nopţii;
poporul se clatină şi piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21 Ochii Săi cunosc căile oamenilor;
El le vede fiecare pas.
22 Nu există loc întunecos sau întuneric adânc
unde să se ascundă cei ce fac răul.
23 Căci nu de om depinde
vremea în care să vină la judecată înaintea lui Dumnezeu.[b]
24 Îi scutură pe cei puternici fără cercetare
şi-i pune pe alţii în locul lor.
25 Pentru că le cunoaşte faptele,
îi răstoarnă noaptea şi sunt zdrobiţi;
26 îi loveşte pentru răutatea lor
înaintea ochilor tuturor,
27 pentru că nu L-au mai urmat
şi nu le-a mai păsat de nici una din căile Lui.
28 Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
aşa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29 Când tace, cine-L poate condamna?
Când Îşi ascunde faţa, cine-L poate vedea?
La fel se poartă fie cu un neam, fie cu un om.
30 Aşa că cel lipsit de evlavie nu va domni, ca să nu fie o cursă pentru popor.
31 I-a spus cineva vreodată lui Dumnezeu:
«Am răbdat pedeapsa, dar nu voi mai păcătui.»?
32 Învaţă-mă ceea ce nu văd!
Dacă am făcut nedreptate, nu voi mai face!»
33 Ar trebui El să îndrepte ceea ce a făcut pentru că tu protestezi?
Tu trebuie să hotărăşti, nu eu!
Deci spune ceea ce ştii!
34 Oamenii pricepuţi vorbesc ca mine,
iar omul înţelept care mă aude, spune şi el:
35 «Iov vorbeşte fără să cunoască,
cuvintele lui sunt lipsite de chibzuinţă.»
36 Să fie încercat mai departe,
pentru că vorbeşte ca un om rău.
37 El adaugă răzvrătire la păcatul său,
bate din palme între noi
şi îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
35 Elihu a mai zis:
2 „Crezi că lucrul acesta este drept?
Tu zici: «Sunt drept înaintea lui Dumnezeu.»
3 Însă mai spui: «Ce folos am[c]
şi ce câştig dacă nu păcătuiesc?»
4 Îţi voi răspunde ţie
şi prietenilor tăi.
5 Uită-te la ceruri şi vezi;
priveşte cât sunt de sus norii faţă de tine!
6 Dacă ai păcătuit, ce rău Îi faci Lui?
Dacă ai greşit de multe ori, ce-I faci Lui?
7 Dacă eşti drept, ce-I dai Lui?
Ce primeşte El din mâna Ta?
8 Răutatea ta nu dăunează decât semenului tău
şi dreptatea ta nu e de folos decât fiilor oamenilor.
9 Oamenii strigă din cauza asupririlor grele;
ei cer izbăvire de sub mâna celui puternic,
10 dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
Care ne dă cântări de veselie noaptea,
11 Care ne învaţă prin[d] animalele pământului
şi ne face înţelepţi prin[e] păsările cerului?»
12 El nu răspunde când oamenii strigă,
din cauza mândriei celor răi.
13 Într-adevăr Dumnezeu nu ascultă strigătul lor în van;
Cel Atotputernic nu-i dă atenţie.
14 Cu atât mai mult deci când zici că nu-L vezi,
că pricina ta este înaintea Lui şi că trebuie să aştepţi,
15 că mânia Sa nu pedepseşte niciodată
şi că nu-I pasă prea mult de nelegiuire[f].
16 Prin urmare, Iov îşi deschide gura degeaba
şi spune o mulţime de vorbe fără cunoştinţă.“
Sinodul de la Ierusalim
15 Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu sunteţi circumcişi, după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi!“ 2 S-a stârnit o mare neînţelegere şi dispută între Pavel şi Barnabas, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Drept urmare, fraţii i-au desemnat pe Pavel, pe Barnabas şi pe alţi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim pentru această problemă, la apostoli şi la bătrâni[a]. 3 Aşadar, după ce au fost însoţiţi de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia şi Samaria şi au istorisit despre cum s-au convertit neamurile. Şi le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de bătrâni şi au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Atunci unii din partida fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus că şi neamurile trebuie să fie circumcise şi că trebuie să li se poruncească şi lor să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. 7 După multe discuţii, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Bărbaţi, fraţilor, voi ştiţi că de o bună bucată de vreme, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 8 Şi Dumnezeu, Care cunoaşte inimile, a depus mărturie pentru ele, dându-le Duhul Sfânt la fel ca şi nouă. 9 El n-a făcut nici o deosebire între noi şi ele, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum deci, de ce-L puneţi la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoşii noştri şi nici noi nu l-am putut purta? 11 Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus, la fel ca şi ele.“
12 Toată mulţimea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnabas şi pe Pavel istorisind toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei printre neamuri. 13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Bărbaţi, fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon[b] ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu Şi-a arătat grija luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:
16 «După aceea, Mă voi întoarce
şi voi ridica cortul căzut al lui David.
Îi voi ridica ruinele
şi-l voi reclădi,
17 ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul,
precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri[c]
18 şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»[d]
19 De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli[e], de adulter, de animale sugrumate[f] şi de sânge. 21 Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.