Old/New Testament
16 Au adus Chivotul lui Dumnezeu şi l-au aşezat în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de pace[a]. 2 După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3 şi a împărţit întregului Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. 4 Înaintea Chivotului i-a pus pe unii dintre leviţii slujitori ca să-L amintească, să-L mărturisească şi să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5 Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel cântau din harfe şi din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6 iar preoţii Benaia şi Iahaziel sunau continuu din trâmbiţe înaintea Chivotului Legământului cu Domnul.
Psalmul de laudă al lui David
7 Aşadar, în ziua aceea David i-a numit, pentru prima dată, pe Asaf şi pe rudele lui ca responsabili să aducă laude Domnului.
8 „Lăudaţi-L pe Domnul,
chemaţi Numele Lui,
faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui!
9 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate isprăvile Lui!
10 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
11 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi totdeauna faţa Lui!
12 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele şi de hotărârile gurii Sale,
13 sămânţă[b] a robului Său Israel,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
14 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
15 Aduceţi-vă aminte[c] mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
16 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
17 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel printr-un legământ veşnic,
18 spunând: «Ţie îţi voi da ţara Canaanului
ca parte a moştenirii voastre!»
19 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;[d]
20 călătoreau de la un neam la altul,
şi de la un regat la altul.
21 El nu a mai îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi de dragul lor:
22 «Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!»
23 Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
24 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
25 Căci mare este Domnul şi foarte vrednic să fie lăudat!
El este mai de temut decât toţi zeii!
26 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
27 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi bucuria – în Locuinţa Lui.
28 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
29 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi înaintea Lui!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[e].
30 Tot pământul să tremure înaintea Lui!
Lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
31 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să se spună printre neamuri: «Domnul împărăţeşte!»
32 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
33 Atunci copacii pădurii vor chiui înaintea Domnului,
căci El vine să judece pământul.
34 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun!
Îndurarea[f] Lui ţine pe vecie![g]
35 Ziceţi: «Izbăveşte-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
strânge-ne şi izbăveşte-ne dintre neamuri,
ca să-Ţi lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.»
36 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!“
Tot poporul a zis „Amin!“ şi L-a lăudat pe Domnul.
37 David i-a lăsat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul pe Asaf şi pe rudele lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. 38 L-a lăsat şi pe Obed-Edom împreună cu rudele lui, în număr de şaizeci şi opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, şi Hosa erau portari. 39 David l-a pus pe preotul Ţadok împreună cu rudele lui, preoţii, înaintea Tabernaculului Domnului de pe înălţimea care era în Ghivon, 40 ca să aducă arderi de tot Domnului, pe altarul arderilor de tot, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit-o lui Israel. 41 Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun şi cei rămaşi dintre cei care fuseseră aleşi şi desemnaţi pe nume ca să-L laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine pe vecie. 42 Heman şi Iedutun aveau cu ei trâmbiţe şi chimvale pentru cântăreţi, precum şi instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.
43 După aceea poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s-a întors să-şi binecuvânteze familia.
Dumnezeu încheie legământ cu David
17 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:
– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.
2 – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.
3 În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: 4 „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. 5 Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. 6 Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii[h] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» 7 Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. 8 Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. 9 Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, 10 încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. 11 Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul[i] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. 12 El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. 13 Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. 14 Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“
15 Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
16 Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:
„Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi cine este casa mea, de m-ai adus până aici? 17 Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Dumnezeule, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul casei robului Tău, privindu-mă ca pe un om de rang înalt, Doamne Dumnezeule! 18 Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David la toată cinstea arătată robului Tău? Tu îl cunoşti pe robul Tău! 19 Doamne, de dragul robului Tău şi datorită inimii Tale[j], ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe şi ai descoperit toate aceste lucruri mari.
20 Doamne, după câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 21 Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt. 22 Ai hotărât ca poporul Tău, Israel, să fie poporul Tău pe vecie, iar Tu, Doamne, să le fii Dumnezeu.
23 Şi acum, Doamne, fie ca promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui să rămână pe vecie şi fă precum ai zis. 24 Fie întărit şi preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel, iar casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta. 25 Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să Ţi se roage. 26 Aşadar, Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu, ai promis robului Tău aceste lucruri bune. 27 Binevoieşte deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci ceea ce Tu, Doamne, ai binecuvântat va rămâne binecuvântat pe vecie.“
Consolidarea şi extinderea regatului lui David
18 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor Gatul şi satele dimprejur. 2 Apoi i-a învins şi pe moabiţi, iar moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. 3 David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, regele din Ţoba Hamatului[k], când acesta s-a dus să-şi întărească stăpânirea la râul Eufrat. 4 David a capturat de la el o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. 5 Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. 6 David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. 7 David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, 8 iar din Tebah[l] şi din Cun, cetăţile lui Hadad-Ezer, David a luat foarte mult bronz. Cu acesta a făcut Solomon „marea“ de bronz[m], stâlpii şi anumite unelte de bronz.
9 Când Tou, regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, 10 l-a trimis pe fiul său Hadoram, la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. I-a trimis tot felul de lucruri din aur, din argint şi din bronz. 11 Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare: de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek.
12 Abişai, fiul Ţeruiei, a ucis optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării. 13 A pus garnizoane în Edom şi toţii edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.
Funcţionarii lui David
14 David a domnit peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.
15 Ioab, fiul Ţeruiei, a fost conducătorul oştirii;
Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
16 Ţadok, fiul Ahitub, şi Ahimelek[n], fiul lui Abiatar,[o] erau preoţi;
Şavşa era scrib;
17 Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor[p],
iar fiii lui David erau cei dintâi pe lângă rege.
28 Atunci Isus, în timp ce dădea învăţătură în Templu, a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt![a] N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoaşteţi! 29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El şi El M-a trimis.“ 30 Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul. 31 Însă mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“
32 Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri despre El şi, ca urmare, conducătorii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze. 33 Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puţin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis. 34 Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“ 35 Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?! 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veţi putea veni.»?“
Isus, Apa vieţii
37 În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! 38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“[b] 39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.
40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“ 41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alţii ziceau: „Cum, din Galileea va veni Cristosul?! 42 Nu spune Scriptura că Cristosul va veni din sămânţa lui David[c] şi din Betleem[d], satul de unde era David?“ 43 Aşa că s-a făcut dezbinare în mulţime din cauza Lui. 44 Unii dintre ei voiau să-L prindă, însă nimeni n-a pus mâinile pe El.
Necredinţa conducătorilor religioşi
45 Gărzile s-au întors la conducătorii preoţilor şi la farisei, iar aceştia le-au întrebat:
– De ce nu L-aţi adus?
46 Gărzile au răspuns:
– Niciodată n-a vorbit cineva astfel!
47 Fariseii le-au zis:
– Nu cumva aţi fost duşi şi voi în rătăcire?! 48 A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! 49 Însă mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!
50 Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte şi care era unul dintre ei, le-a zis:
51 – Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l asculte şi să ştie ce face?
52 Ei i-au răspuns:
– Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet[e]!
Femeia prinsă comiţând adulter
53 (Apoi fiecare s-a dus acasă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.