Old/New Testament
Domnul acuză Israelul
6 Ascultaţi ce zice Domnul:
„Ridică-te şi apără-ţi pricina înaintea munţilor
şi dealurile să-ţi asculte glasul!
2 Munţi, ascultaţi acuza Domnului!
Luaţi aminte, temelii trainice ale pământului,
căci Domnul are o dispută cu poporul Său
şi se judecă cu Israel!
3 Poporul Meu, ce ţi-am făcut?
Cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi!
4 Căci te-am scos din ţara Egiptului
şi te-am răscumpărat din casa sclaviei!
I-am trimis înaintea ta pe Moise,
pe Aaron şi pe Miriam!
5 Poporul Meu, adu-ţi aminte
ce plănuia Balak, regele Moabului,
şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor!
Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat de la Şitim la Ghilgal,
ca să pricepi faptele drepte ale Domnului!
6 Cu ce-L voi întâmpina pe Domnul,
cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului Preaînalt?
Să-L întâmpin oare cu arderi de tot,
cu viţei de un an?
7 Va fi, oare, Domnul mulţumit cu mii de berbeci
sau cu zeci de mii de torente de untdelemn?
Să dau, oare, pentru nelegiuirea mea pe întâiul meu născut,
să ofer rodul trupului meu pentru păcatele sufletului meu?
8 El ţi-a arătat, omule, ce este bine!
Şi ce altceva cere Domnul de la tine
decât să faci dreptate, să iubeşti îndurarea
şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?
Vina şi pedeapsa lui Israel
9 Glasul Domnului strigă cetăţii
(Este înţelept să se teamă de Numele Tău![a]):
Ascultaţi pedeapsa şi pe Cel Ce o hotărăşte![b]
10 Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite[c]
şi blestemata aceea de efă[d] mică?
11 Pot socoti Eu curat pe cel cu cântare măsluite
şi cu greutăţi înşelătoare în sac?
12 Bogaţii cetăţii sunt plini de violenţă;
locuitorii ei spun minciuni
şi limba le este înşelătoare.“
13 „De aceea şi Eu te voi lovi cu boală,[e]
te voi pustii pentru păcatele tale!
14 Vei mânca, dar nu te vei sătura,
ci foamea[f] va rămâne în tine.
Vei ascunde lucruri, dar nu le vei putea salva,
şi ceea ce totuşi vei salva voi da pradă sabiei.
15 Vei semăna, dar nu vei secera;
vei stoarce măsline, dar nu te vei unge cu uleiul lor;
vei face must, dar nu vei bea vin.
16 Ai păzit hotărârile lui Omri
şi toate faptele casei lui Ahab[g],
urmând sfaturile lor.
De aceea te voi da pradă pustiirii,
locuitorii tăi[h] vor fi de batjocură
şi veţi purta batjocura popoarelor[i].“
Starea de păcat a poporului
7 „Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este nici un ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii, după care tânjeşte sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din ţară
şi n-a mai rămas nici un om drept![j]
Cu toţii stau la pândă, ca să verse sânge;
fiecare îl vânează pe semenul său cu o plasă.
3 Mâinile lor sunt deprinse cu răul!
Conducătorul cere daruri,
iar judecătorul pretinde mită;
cei mari îşi spun dorinţa pe faţă
şi conspiră împreună pentru a şi-o îndeplini[k].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
iar cel mai drept – mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi, ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzeşte-ţi uşa gurii
de cea care se odihneşte la pieptul tău!
6 Căci fiul îşi desconsideră tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei ei,
iar nora – împotriva soacrei sale,
aşa încât duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu însă voi privi la Domnul,
voi nădăjdui în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8 Nu te bucura din pricina mea, duşmană a mea,
căci, deşi am căzut, mă voi ridica!
Deşi locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9 Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra pricina
şi-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea duşmana mea lucrul acesta,
va fi acoperită de ruşine,
ea, care-mi zicea:
«Unde este Domnul, Dumnezeul tău?»
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe uliţe.
11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ţi se va lărgi hotarul!
12 În ziua aceea vor veni la tine oameni
din Asiria şi până dinspre cetăţile Egiptului[l],
din Egipt şi până la râu[m],
de la o mare şi până la cealaltă,
de la un munte şi până la celălalt.
13 Însă ţara[n] va fi pustiită
din pricina locuitorilor ei,
ca rod al faptelor lor rele.
Rugăciune şi laudă
14 Păstoreşte-Ţi cu toiagul poporul,
turma moştenirii Tale
care locuieşte în singurătate,
în pădurea din mijlocul ţinutului roditor[o]!
Să pască în Başan şi în Ghilad
ca în zilele de odinioară!“
15 „Îţi voi arăta lucruri nemaipomenite
ca în ziua ieşirii tale din ţara Egiptului!“
16 „Neamurile vor vedea şi se vor ruşina
de toată puterea lor.
Îşi vor pune mâna la gură
şi îşi vor astupa urechile[p].
17 Vor linge ţărâna ca şarpele
şi ca târâtoarele pământului.
Vor ieşi tremurând din cetăţuile lor,
vor veni îngrozite la Domnul, Dumnezeul nostru,
şi se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care să ia vina şi Care să ierte nelegiuirea
rămăşiţei moştenirii Lui?
Tu nu rămâi mânios pe vecie,
ci Îţi găseşti plăcerea în îndurare.
19 Tu vei avea iarăşi milă de noi
şi vei zdrobi sub tălpi[q] nelegiuirile noastre;
vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre.
20 Tu vei arăta credincioşie faţă de Iacov
şi îndurare[r] faţă de Avraam,
aşa cum ai jurat strămoşilor noştri
în zilele din vechime.“
Fiara din mare
13 Am văzut ridicându-se din mare o fiară care avea zece coarne şi şapte capete. Pe coarne avea zece diademe, iar pe capete avea nume blasfemiatoare. 2 Fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard, dar picioarele îi erau ca ale ursului, iar gura – ca gura de leu. Balaurul i-a dat ei puterea lui, tronul lui şi o mare autoritate. 3 Unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei de moarte a fost vindecată. Întregul pământ a fost uimit şi s-a dus după fiară. 4 Şi i s-au închinat balaurului, pentru că el îi dăduse autoritate fiarei. Ei s-au închinat şi fiarei, zicând: „Cine este ca fiara şi cine se poate război cu ea?!“
5 Fiarei i s-a dat o gură, ca să rostească vorbe mari şi blasfemii. I s-a dat să exercite autoritate pentru patruzeci şi două de luni. 6 Ea şi-a deschis gura blasfemiind împotriva lui Dumnezeu, blasfemiind Numele Său, cortul Său şi pe cei ce locuiesc în cer. 7 I s-a dat să poarte război cu sfinţii şi să-i învingă. Şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie, popor, limbă şi neam. 8 Toţi locuitorii pământului i se vor închina, şi anume aceia ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat.[a] 9 Cine are urechi, să audă!
10 Cine trebuie să meargă în captivitate,
în captivitate va merge!
Cine trebuie să fie omorât de sabie[b],
de sabie va fi omorât!
Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor!
Fiara din pământ
11 Am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară. Avea două coarne ca de miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei. A făcut ca pământul şi locuitorii lui să i se închine primei fiare, cea a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Făcea semne mari şi cobora chiar foc din cer pe pământ înaintea oamenilor. 14 Ea îi ducea în rătăcire pe locuitorii pământului prin semnele care îi fusese dat să le facă în locul celeilalte fiare, spunându-le locuitorilor pământului să facă o imagine a fiarei care avusese rana cauzată de sabie, şi care totuşi a trăit. 15 I-a fost dat să dea suflare imaginii fiarei, pentru ca imaginea fiarei să şi vorbească şi totodată să facă ca toţi care nu se închină imaginii fiarei să fie omorâţi. 16 Ea a făcut ca la toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. 18 Aici este înţelepciunea! Cel ce are pricepere, să calculeze numărul fiarei, pentru că este numărul unui om. Numărul său este şase sute şaizeci şi şase.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.