Old/New Testament
Lăcustele, focul şi firul cu plumb
7 Stăpânul Domn mi-a arătat următoarele: am văzut că El pregătea nişte lăcuste, tocmai în perioada când începea să crească otava; era otava care răsărise după ce fusese cosită partea regelui. 2 După ce lăcustele au terminat de mâncat toată verdeaţa din ţară, am zis:
– Stăpâne Doamne, iartă, Te rog! Cum ar putea Iacov să rămână în picioare? Căci este atât de neînsemnat!
3 Atunci Domnului I-a părut rău de lucrul acesta. Şi Stăpânul Domn a zis:
– Nu se va întâmpla aceasta!
4 Stăpânul Domn mi-a arătat următoarele: am văzut că Stăpânul Domn chema pedeapsa prin foc; acesta devora adâncul cel mare şi mistuia ţinutul.[a] 5 Am zis:
– Stăpâne Doamne, opreşte-Te, Te rog! Cum ar putea Iacov să rămână în picioare? Căci este atât de neînsemnat!
6 Atunci Domnului I-a părut rău şi de lucrul acesta. Şi Stăpânul Domn a zis:
– Nu se va întâmpla nici aceasta!
7 După aceea mi-a arătat următoarele: am văzut că Stăpânul stătea lângă un zid şi avea în mână un fir cu plumb, cu care fusese verificat zidul. 8 Domnul m-a întrebat:
– Ce vezi tu, Amos?
– Un fir cu plumb, am răspuns eu.
Atunci Stăpânul mi-a zis:
– Iată, voi pune firul cu plumb în mijlocul poporului meu, Israel! Nu-l voi mai cruţa!
9 Înălţimile lui Isaac[b] vor fi pustiite,
iar sanctuarele lui Israel vor fi nimicite;
Mă voi ridica cu sabia împotriva Casei lui Ieroboam.
Amos şi Amaţia
10 Amaţia, preotul de la Betel, a trimis mesageri la Ieroboam, regele lui Israel, ca să i se spună: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul Casei lui Israel; ţara nu mai poate suporta toate cuvintele lui! 11 Căci iată ce spune Amos:
«Ieroboam[c] va pieri de sabie,
iar Israel va fi dus, în mod sigur, în captivitate,
departe de ţara sa!»“
12 Apoi Amaţia i-a zis lui Amos:
– Pleacă, văzătorule! Întoarce-te în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi acolo pâinea şi acolo să profeţeşti! 13 Să nu mai profeţeşti la Betel, căci el este sanctuarul regelui şi templul regatului!
14 Amos i-a răspuns lui Amaţia, zicând:
– Eu n-am fost nici profet, nici fiu de profet, ci oier şi îngrijitor de sicomori. 15 Dar Domnul m-a luat de la oi şi mi-a zis: „Du-te şi profeţeşte poporului meu, Israel!“ 16 Acum, ascultă Cuvântul Domnului! Tu zici:
„Să nu profeţeşti împotriva lui Israel
şi să nu predici împotriva Casei lui Isaac!“
17 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
„Soţia ta va deveni o prostituată în cetate,
iar fiii tăi şi fiicele tale vor cădea răpuşi de sabie!
Ogorul tău va fi împărţit cu funia de măsurat,
şi tu însuţi vei muri pe un meleag necurat.
Iar Israel va fi dus, în mod sigur, în captivitate,
departe de ţara sa“
Coşul cu fructe coapte
8 Stăpânul Domn mi-a mai arătat următorul lucru: am văzut un coş cu fructe coapte. 2 El m-a întrebat:
– Ce vezi tu, Amos?
– Un coş cu fructe coapte, am răspuns eu.
Atunci Domnul mi-a zis:
– Vine sfârşitul[d] poporului Meu, Israel! Nu-l voi mai cruţa!
3 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn, cântecele de la Templu[e] se vor preface în urlete. Vor fi o mulţime de hoituri aruncate peste tot! Tăcere!
4 Ascultaţi aceasta, voi, care-i călcaţi în picioare pe sărmani
şi-i prăpădiţi pe săracii din ţară.
5 Voi ziceţi: „Când va trece luna nouă[f],
ca să putem vinde grâne?
Cât mai este din Sabat,
ca să deschidem grânarele,
să micşorăm cantitatea[g],
să mărim preţul[h],
să măsluim cumpăna ca să înşelăm,
6 să-i cumpărăm pe săraci pe argint
şi pe sărmani – pentru o pereche de sandale
şi să vindem codină în loc de grâne?“
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna din faptele lui!“
8 „Să nu tremure ţara din pricina aceasta
şi să nu jelească toţi cei ce locuiesc în ea?
Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în ţară,
să nu se învolbureze şi apoi să se retragă
precum Râul Egiptului?[i]
9 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn,
voi face să apună soarele la amiază
şi voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet
şi toate cântecele voastre – în cântece de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci
şi toate capetele să fie rase.
Voi face vremea aceea ca jalea pentru singurul fiu,
iar sfârşitul ei – ca o zi amară.“
11 „Iată, vin zile, zice Stăpânul Domn,
când voi trimite foamete în ţară,
dar nu foame după pâine şi nu sete după apă,
ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor umbla şovăind de la o mare la alta,
vor cutreiera de la nord la răsărit,
căutând Cuvântul Domnului,
dar nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea,
fecioarele frumoase şi tinerii
vor leşina de sete.
14 Cei ce obişnuiau să jure pe ruşinea[j] Samariei
şi să zică: «Viu este zeul tău, Dane!»
sau «Vie este calea ta[k], Beer-Şeba!»,
aceia vor cădea
şi nu se vor mai ridica.“
Israel va fi distrus
9 L-am văzut pe Stăpânul stând lângă altar. El a zis:
„Loveşte capitelurile stâlpilor,
ca să se clatine pragurile!
Năruieşte-le peste capetele tuturor!
Pe cei ce vor scăpa îi voi ucide cu sabia.
Nici unul dintre ei nu va putea să fugă
şi nici unul nu va reuşi să scape.
2 Chiar dacă ar săpa până în Locuinţa Morţilor[l],
şi de acolo mâna Mea îi va apuca!
Chiar dacă s-ar sui în ceruri,
şi de acolo îi voi coborî!
3 Chiar dacă s-ar ascunde pe vârful Carmelului
şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua!
Chiar dacă s-ar ascunde dinaintea ochilor Mei pe fundul mării,
şi acolo voi porunci şarpelui[m] să-i muşte!
4 Chiar dacă ar merge în captivitate în faţa duşmanilor lor,
şi acolo voi porunci sabiei să-i ucidă!
Îmi voi aţinti privirea asupra lor,
ca să le fac rău, şi nu bine!“
5 Stăpânul, Domnul Oştirilor,
este Cel Ce atinge pământul, şi el se topeşte,
iar toţi locuitorii lui jelesc.
Tot ce este în el se învolburează precum Nilul
şi se retrage ca Râul Egiptului.
6 El este Cel Ce Şi-a zidit scările[n] în ceruri
şi Şi-a întemeiat bolta[o] deasupra pământului!
El este Cel Ce cheamă apele mării
şi le revarsă pe suprafaţa pământului!
Domnul este Numele Lui!
7 „Israeliţilor, nu sunteţi voi pentru Mine
ca şi cuşiţii[p]? zice Domnul.
Nu l-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului
cum i-am scos pe filisteni din Caftor[q]
şi pe aramei din Chir?
8 Iată, ochii Stăpânului Domn
sunt peste regatul păcătos!
Îl voi nimici
de pe faţa pământului!
Totuşi nu voi nimici de tot
Casa lui Iacov, zice Domnul.
9 Căci iată că Eu voi porunci
şi voi scutura Casa lui Israel
între toate neamurile,
aşa cum se scutură ciurul,
fără să cadă nici un bob pe pământ!
10 De sabie vor pieri
toţi păcătoşii din poporul Meu,
toţi cei ce zic:
«Nu se va apropia de noi nenorocirea şi nu ne va ajunge!»
Restaurarea lui Israel
11 În ziua aceea, voi ridica
cortul căzut al lui David.
Îi voi repara crăpăturile,
îi voi ridica ruinele
şi-l voi reclădi aşa cum era în vremurile de odinioară,
12 ca astfel să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului[r],
precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu“,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri.
13 „Iată, vin zile, zice Domnul,
când cel ce ară îl va ajunge pe cel ce culege,
iar negustorul de struguri – pe cel ce împrăştie sămânţa.
Munţii vor picura must,
iar acesta se va scurge din toate dealurile.
14 Îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel;
ei vor rezidi cetăţile pustiite şi vor locui în ele.
Vor planta vii şi vor bea din vinul lor;
vor sădi grădini şi vor mânca din roadele lor.
15 Eu îi voi sădi în patria lor
şi nu vor mai fi dezrădăcinaţi
din ţara pe care le-am dat-o“,
zice Domnul, Dumnezeul tău.
Al şaptelea sigiliu şi cădelniţa de aur
8 Când Mielul a rupt al şaptelea sigiliu, în cer s-a făcut linişte aproape o jumătate de oră. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; acestora li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger, care avea o cădelniţă de aur, a venit şi a stat înaintea altarului. I-a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur care este înaintea tronului. 4 Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5 Îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o cu foc de pe altar şi a aruncat focul pe pământ; şi au avut loc tunete, sunete[a], fulgere şi un cutremur.
Cele şapte trâmbiţe
6 Cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe erau pregătiţi să sune.
7 Primul a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s-a transformat în sânge, 9 a treia parte din făpturile care erau în mare şi care aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distruse.
10 Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele de apă. 11 Numele stelei era: „Pelin“[b]. A treia parte din ape s-au transformat în pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată şi astfel a treia parte din zi şi din noapte să nu mai aibă lumină.
13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului, spunând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiţă, ale celorlalţi trei îngeri care urmează să sune!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.