Old/New Testament
1 Acesta este Cuvântul Domnului care a venit la Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Iehoaş[a], regele lui Israel.[b]
Soţia şi copiii lui Osea
2 Când Domnul i-a vorbit pentru prima oară lui Osea, Domnul i-a zis astfel: „Du-te şi ia-ţi de soţie o femeie desfrânată şi copiii ai desfrânării, căci cei din ţară s-au prostituat foarte mult, părăsindu-L pe Domnul.“
3 El s-a dus şi a luat-o de soţie pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
4 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Izreel[c], căci peste puţin timp voi pedepsi Casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel şi voi pune capăt monarhiei Casei lui Israel. 5 În ziua aceea voi rupe arcul lui Israel în Valea Izreel.“
6 Ea a zămislit din nou şi a născut[d] o fată. Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama[e], căci nu voi mai avea milă de cei din Casa lui Israel, nu-i voi mai ierta. 7 Totuşi, voi avea milă de cei din Casa lui Iuda şi-i voi izbăvi doar prin Domnul, Dumnezeul lor; deci nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin luptă şi nici prin cai sau călăreţi“.
8 După ce a înţărcat-o pe Lo-Ruhama, Gomera a zămislit iarăşi şi a născut un fiu. 9 Domnul i-a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ami[f], căci voi nu sunteţi poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru.
10 Totuşi israeliţii vor fi nenumăraţi, ca nisipul mării, care nu poate fi nici măsurat, nici numărat. Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «fii ai Dumnezeului cel Viu». 11 Fiii lui Iuda vor fi aduşi laolaltă cu fiii lui Israel, îşi vor pune o singură căpetenie şi se vor ridica[g] din ţară, căci mare va fi ziua lui Izreel[h]!“
2 „Spuneţi-le fraţilor voştri «Ami»[i] şi surorilor voastre – «Ruhama»[j]!
Necredincioşie, pedeapsă şi promisiune cu privire la restaurare
2 Mustraţi-vă mama, mustraţi-o,
căci ea nu este soţia Mea,
iar Eu nu sunt soţul ei!
Să depărteze desfrânările dinaintea ei,
şi adulterul dintre sânii ei.[k]
3 Altfel, o voi dezbrăca în pielea goală[l]
şi o voi arăta aşa cum era în ziua naşterii ei;[m]
o voi face asemenea unei pustii,
o voi preface într-un pământ uscat
şi o voi omorî prin însetare.
4 De fiii ei nu voi avea milă,
căci sunt fii ai desfrânării[n].
5 Mama lor s-a prostituat
şi i-a zămislit în chip ruşinos.
Ea a zis: «Mă voi duce după amanţii[o] mei,
după cei care-mi dau pâinea şi apa,
lâna şi inul, uleiul şi băutura!»
6 De aceea, iată, îi voi îngrădi căile cu spini,
o voi împrejmui cu ziduri, ca să nu-şi mai găsească cărările.
7 Va alerga după amanţii ei, dar nu-i va ajunge;
îi va căuta, dar nu-i va găsi.
Apoi va zice:
«Mă voi întoarce la primul meu Soţ,
căci mi-a fost mai bine atunci decât acum!»
8 Ea nu ştie însă că Eu am fost Acela
Care i-a dat grâne, mustul şi uleiul,
Cel Care i-a înmulţit argintul şi aurul,
pe care ea le-a folosit apoi pentru Baal[p].
9 De aceea Îmi voi lua înapoi grânele la vremea lor
şi mustul la vremea lui;
Îmi voi recupera lâna şi inul
date pentru acoperirea goliciunii ei.
10 Iar acum îi voi descoperi ruşinea[q]
în faţa amanţilor ei
şi nici unul nu o va scăpa din mâna Mea.
11 Voi face să înceteze toate prilejurile ei de bucurie:
sărbătorile ei, lunile ei noi,
Sabatele ei – toate zilele ei de adunare.
12 Îi voi pustii viile şi smochinii
despre care zicea: «Aceasta este plata dată de amanţii mei!»
Voi face din ele un hăţiş,
iar fiarele câmpului le vor mânca.
13 O voi pedepsi pentru zilele
când ardea tămâie baalilor[r],
când se gătea cu veriga în nas şi cu salba ei
şi umbla după amanţi,
uitând de Mine, zice Domnul.
14 De aceea, iată, o voi ademeni[s],
o voi aduce în pustie
şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
15 Acolo îi voi da viile înapoi
şi voi face din valea Acor[t] o poartă a speranţei.
Acolo ea va răspunde ca în zilele tinereţii ei,
ca în ziua ieşirii ei din ţara Egiptului.
16 În ziua aceea, zice Domnul,
Mă vei numi «Soţul[u] meu»;
şi nu-Mi vei mai spune «Stăpânul[v] meu».
17 Voi îndepărta numele baalilor din gura ei
şi nu le vor mai fi pomenite numele.
18 În ziua aceea voi încheia pentru ei un legământ
cu fiarele câmpului, cu păsările cerului
şi cu animalele mici[w] care se târăsc pe pământ.
Le voi distruge din ţară
arcul, sabia şi războiul
şi-i voi face să se odihnească în siguranţă.
19 Te voi logodi cu Mine pe vecie,
te voi logodi cu Mine prin[x] dreptate şi prin judecată,
prin îndurare[y] şi prin milă.
20 Te voi logodi cu Mine prin credincioşie,
iar tu Îl vei cunoaşte pe Domnul.
21 În ziua aceea, le voi răspunde, zice Domnul,
voi răspunde cerurilor,
iar ele îi vor răspunde pământului;
22 pământul va răspunde grânelor,
mustului şi uleiului,
iar ele îi vor răspunde lui Izreel[z].
23 O voi sădi pentru Mine Însumi în ţară!
Pe cea care nu era iubită[aa], o voi iubi!
Celui ce nu era poporul Meu[ab] îi voi spune: «Tu eşti poporul Meu!»,
iar el Îmi va răspunde: «Dumnezeul meu!»“
Gomera este iubită din nou
3 Domnul mi-a zis: „Du-te iarăşi şi[ac] arată-ţi dragostea faţă de soţie, deşi ea este iubită de un altul şi este o adulteră. Iubeşte-o tot aşa cum şi Domnul îi iubeşte pe israeliţi, deşi ei s-au dus după alţi dumnezei şi iubesc turtele cu stafide[ad].“
2 Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece şecheli[ae] de argint şi cu un homer şi un letek[af] de orz. 3 Apoi i-am zis: „Vei rămâne la mine[ag] multe zile. Nu te vei mai prostitua şi nu vei mai fi cu nici un alt bărbat. În tot acest timp, nici eu nu mă voi apropia de tine.“
4 Căci tot atât de multe zile vor rămâne şi israeliţii fără rege, fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp sacru, fără efod[ah] şi fără terafimi[ai]. 5 După aceea, israeliţii se vor întoarce şi Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe David[aj], regele lor. În zilele de pe urmă vor veni cu veneraţie la Domnul şi la bunătatea Lui.
Domnul acuză poporul şi pe preoţi
4 Ascultaţi Cuvântul Domnului, israeliţi,
căci Domnul are o acuză
împotriva locuitorilor ţării:
„Nu există credincioşie, nu există bunătate[ak],
nu există cunoştinţă de Dumnezeu în ţară!
2 Fiecare jură strâmb[al], înşală, ucide,
fură şi comite adulter.
Ei năpăstuiesc,
iar vărsările de sânge se ţin lanţ.
3 De aceea ţara jeleşte[am]
şi toţi cei ce locuiesc în ea sunt sleiţi;
fiarele câmpului, păsările cerului
şi peştii mării sunt pe cale să piară.
4 Dar nimeni să nu certe pe altcineva,
nici un om să nu acuze pe altul.
Poporul tău este asemenea celor
ce acuză un preot.[an]
5 Te vei împiedica ziua,
iar profetul se va împiedica împreună cu tine noaptea.
O voi nimici pe mama ta[ao] –
6 poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoştinţă.
Pentru că ai respins cunoştinţa,
şi Eu te resping ca preot al Meu!
Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău,
şi Eu îţi voi uita fiii!
7 Cu cât s-au înmulţit[ap] preoţii,
cu atât au păcătuit mai mult împotriva Mea.
Ei au dat[aq] slava lor[ar] în schimbul ruşinii.
8 Ei se hrănesc cu păcatele poporului Meu
şi le savurează sufletul după fărădelegile lui.[as]
9 Dar şi preotul va avea aceeaşi soartă cu cea a poporului:
îi voi pedepsi pe amândoi după căile lor,
le voi răsplăti după faptele lor.
Idolatria lui Israel
10 Vor mânca, dar nu se vor sătura,
se vor prostitua, dar nu se vor înmulţi,
căci L-au părăsit pe Domnul
şi s-au dedat la 11 desfrânare,
la vin şi la must,
care iau minţile 12 poporului Meu.
Ei îşi întreabă bucata de lemn
şi un băţ îi sfătuieşte[at],
căci un duh de desfrâu îi duce în rătăcire.
Ei se prostituează, uitând de Dumnezeul lor.
13 Aduc jertfe pe vârfurile munţilor
şi ard tămâie pe dealuri,
sub stejari, sub plopi şi sub terebinţi,
căci umbra lor este plăcută.
De aceea fetele voastre se prostituează
şi nurorile voastre comit adulter.
14 Nu le voi pedepsi pe fetele voastre
pentru că se prostituează
şi nici pe nurorile voastre
pentru că comit adulter,
căci bărbaţii înşişi se retrag deoparte cu prostituatele
şi aduc jertfe cu prostituatele de la temple.
Un astfel de popor căruia îi lipseşte discernământul va ajunge la ruină.
15 Dacă tu, Israele, te prostituezi,
măcar Iuda să nu se facă vinovat!
Nu vă duceţi la Ghilgal,
nu vă suiţi la Bet-Aven[au]
şi nu juraţi cu: «Viu este Domnul!»
16 Israel este încăpăţânat
ca o juncă îndărătnică.
Deci cum o s-o mai pască Domnul
ca pe un miel pe o păşune întinsă?
17 Efraim[av] s-a unit cu idolii;
lăsaţi-l în pace!
18 Deşi băutura s-a sfârşit,
ei continuă să se prostitueze;
conducătorii lui iubesc mult ruşinea[aw].
19 Un vânt îi va înfăşura cu aripile lui,
şi ei vor fi făcuţi de ruşine din pricina jertfelor lor.“
Prolog
1 Descoperirea[a] lui[b] Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le-a făcut-o cunoscută trimiţându-Şi îngerul la robul Său Ioan, 2 care a depus mărturie în legătură cu tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu şi la mărturia lui Isus Cristos. 3 Ferice[c] de cel ce citeşte şi aude cuvintele profeţiei şi de cel ce păzeşte lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!
4 Ioan, către cele şapte[d] biserici care sunt în Asia[e]: har şi pace vouă de la Cel Care este, Care era şi Care vine, de la cele şapte duhuri[f] care se află înaintea tronului Său 5 şi de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut dintre cei morţi şi Conducătorul regilor pământului!
A Celui Care ne iubeşte, Care ne-a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6 şi ne-a făcut să fim o Împărăţie şi preoţi[g] pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată, El va veni pe nori[h]
şi orice ochi Îl va vedea,
chiar şi cei care L-au străpuns[i].
Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui.
Da! Amin![j]
8 „Eu sunt Alfa şi Omega[k], zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!“
Cineva ca un fiu al omului
9 Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie[l] şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos[m], din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus. 10 În ziua Domnului[n] eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, 11 care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea[o]!“
12 M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur, 13 iar printre sfeşnice, pe „Cineva Care era ca un fiu al omului“[p]. Era îmbrăcat într-o mantie care-I ajungea până la picioare şi era încins la piept cu un brâu de aur.[q] 14 Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,[r] ochii Îi erau ca flacăra focului,[s] 15 picioarele Îi erau ca bronzul încins, ars în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.[t] 16 În mâna dreaptă avea şapte stele, şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui.
17 Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, 18 Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor[u]! 19 Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează[v] să se întâmple după acestea! 20 Cât despre taina[w] celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.