Old/New Testament

5 „Tu, fiul omului, ia-ţi o sabie ascuţită şi foloseşte-o ca pe un brici de ras! Rade-ţi capul şi barba, după care ia o cumpănă de cântărit şi împarte părul! ² Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetăţii. Apoi să iei o altă treime şi s-o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetăţii, iar o treime s-o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. ³ Totuşi să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. ⁴ Dintre acestea să iei câteva şi să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.“

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi împrejurul căruia am aşezat ţări. ⁶ El s-a răzvrătit faţă de judecăţile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, şi faţă de poruncile Mele, devenind chiar mai rău decât ţările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecăţile Mele şi nu a urmat poruncile Mele.

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi fost mai nesupuşi până şi decât neamurile care vă înconjoară, neurmând poruncile Mele şi neîmplinind rânduielile Mele. Nu aţi făcut nici măcar^[a] după rânduielile neamurilor care vă înconjoară! ⁸ Din cauza aceasta, aşa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta şi Îmi voi împlini în mijlocul tău judecăţile, chiar sub privirea neamurilor. ⁹ Îţi voi face ceea ce n-am mai făcut şi nici nu voi mai face, şi aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. ¹⁰ De aceea, în mijlocul tău, părinţii îşi vor mânca copiii, iar copiii îşi vor mânca părinţii. Voi face în tine judecată şi-ţi voi împrăştia întreaga rămăşiţă în toate vânturile.

¹¹ De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Lăcaşul Meu cu toate spurcăciunile tale şi cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce şi Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare şi nu te voi cruţa! ¹² O treime din poporul tău va muri de molimă şi va fi nimicită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău şi o altă treime va fi împrăştiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. ¹³ Îmi voi potoli mânia, Îmi voi domoli furia faţă de ei şi Mă voi linişti; când Îmi voi fi pomolit furia Mea faţă de ei, vor şti că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea.

¹⁴ Te voi da pradă ruinei şi batjocurii printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor. ¹⁵ Vei ajunge de ruşine şi de batjocură, vei fi o pildă şi o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecăţile, cu mânie, cu furie şi cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. ¹⁶ Când voi trimite împotriva voastră săgeţile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere şi pe care Eu le voi trimite spre nimicirea voastră –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru şi vă voi zdrobi toiagul pâinii. ¹⁷ Voi trimite peste voi foametea şi fiarele sălbatice şi veţi fi lăsaţi fără copii; molima şi vărsarea de sânge vor trece pe la voi şi voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“

Profeţie împotriva idolatrului Israel

6 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre munţii lui Israel şi profeţeşte împotriva lor. ³ Să spui: «Munţi ai lui Israel, ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn către munţi şi către dealuri, către trecători şi către văi: ‘Iată, voi aduce împotriva voastră sabia şi vă voi nimici înălţimile. ⁴ Altarele voastre vor fi pustiite şi altarele voastre pentru tămâiere vor fi zdrobite. Îi voi doborî pe răniţii voştri înaintea idolilor voştri. ⁵ Voi aşeza hoiturile israeliţilor înaintea idolilor lor şi le voi împrăştia oasele de jur împrejurul altarelor lor. ⁶ Pretutindeni unde veţi locui, cetăţile vor fi pustiite şi înălţimile vor fi dărâmate, astfel încât altarele voastre vor fi pustiite şi devastate, idolii voştri vor fi zdrobiţi şi desfiinţaţi, altarele voastre pentru tămâiere vor fi dărâmate, iar lucrările voastre vor fi nimicite. ⁷ Cel lovit de moarte va cădea înaintea ochilor voştri şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul. ⁸ Voi lăsa însă în viaţă câţiva fugari de-ai voştri, care vor scăpa de sabie printre neamuri, atunci când vă voi împrăştia în diferite ţări. ⁹ Acolo, printre neamurile unde au fost duşi în captivitate, fugarii voştri îşi vor aminti de Mine, Cel Care am fost mâhnit din pricina inimii lor adultere, care s-a depărtat de Mine, şi din pricina ochilor lor care priveau cu poftă după idolii lor. Atunci le va fi scârbă de toate răutăţile pe care le-au săvârşit şi de toate urâciunile lor. ¹⁰ Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar am zis că le voi face răul acesta.’»“

¹¹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Bate din palme, dă din picioare şi zi: «Vai!», din cauza tuturor urâciunilor şi răutăţilor Casei lui Israel, care va fi doborâtă de sabie, de foamete şi de molimă! ¹² Cel de departe va muri de molimă şi cel de aproape va cădea răpus de sabie; iar cel ce va fi lăsat şi cruţat va muri de foame. Aşa Îmi voi domoli furia împotriva lor. ¹³ Şi vor şti că Eu sunt Domnul, atunci când cei străpunşi ai lor vor zăcea printre idolii lor, împrejurul altarelor lor, pe orice deal înalt, pe orice vârf de munte, sub orice copac verde şi sub orice stejar stufos, adică în toate locurile unde au ars tămâie mirositoare tuturor idolilor lor. ¹⁴ Îmi voi întinde mâna împotriva lor şi voi da ţara pradă devastării şi distrugerii din pustie până la Dibla^[b], în toate aşezările lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.“

Iminenţa dezastrului

7 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, aşa îi vorbeşte Stăpânul Domn ţării lui Israel: «Sfârşitul! A venit sfârşitul peste cele patru colţuri ale ţării! ³ Acum sfârşitul este peste tine! Voi trimite mânia Mea împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale. ⁴ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.»

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, vine dezastru peste dezastru^[c]! ⁶ Vine sfârşitul! Vine sfârşitul! S-a deşteptat împotriva ta! Iată-l venind! ⁷ Vine osânda peste tine, locuitor al ţării! Vine vremea! Ziua este aproape! Pe munţi este panică, nu strigăte de bucurie! ⁸ Acum sunt aproape să-Mi revărs furia asupra ta şi să-Mi consum mânia împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi îţi voi face după toate urâciunile tale. ⁹ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Cel Ce loveşte sunt Eu, Domnul!

¹⁰ Iată ziua! Iat-o că vine! Vine osânda^[d]! Ramura a înmugurit! Aroganţa a înfrunzit! ¹¹ Violenţa s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii: nu va mai rămâne nimic din ei, nici din mulţimea lor, nici din bogăţia lor; nu va mai rămâne nimic deosebit între ei. ¹² Vine vremea! Se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, iar vânzătorul să nu bocească, deoarece mânia se va revărsa peste toată mulţimea. ¹³ Căci vânzătorul nu se va mai întoarce la ceea ce a vândut^[e], cât timp trăiesc amândoi, fiindcă viziunea cu privire la mulţime nu se va schimba. Din cauza nelegiuirilor lor, nu-şi vor scăpa viaţa nici unul. ¹⁴ Sunaţi din trâmbiţă şi pregătiţi totul! Nici unul însă nu va merge la luptă, căci mânia Mea se va revărsa peste toată mulţimea. ¹⁵ Pe stradă va fi sabia, iar în casă – molima şi foametea. Cine va fi pe câmp va muri de sabie, iar pe cel ce va fi în cetate îl vor devora foametea şi molima. ¹⁶ Cei ce vor scăpa cu viaţă dintre ei se vor afla în munţi, ca porumbeii văilor, gemând cu toţii, fiecare pentru nelegiuirea lui. ¹⁷ Toate mâinile vor slăbi şi pe toţi genunchii se va scurge apă^[f]. ¹⁸ Se vor încinge cu saci şi tremurul îi va cuprinde pe toţi. Toate feţele vor fi acoperite de ruşine şi toate capetele vor fi rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe străzi, iar aurul le va fi ca o necurăţie. Argintul şi aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua furiei Domnului; nu vor putea nici să le sature sufletul, nici să le umple pântecele, căci ele au fost cauza care i-a făcut să cadă în nelegiuire. ²⁰ Se mândreau cu frumuseţea podoabelor lor, din care îşi făceau chipurile urâciunilor lor, ale idolilor lor respingători. De aceea le voi preface într-o necurăţie. ²¹ Le voi da ca pradă în mâna străinilor, vor fi de jaful celor răi de pe pământ şi ei le vor pângări. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi prădătorii vor întina preţiosul Meu Lăcaş; vor intra în el şi-l vor întina.

²³ Pregăteşte lanţul, căci ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de violenţă. ²⁴ Voi aduce cele mai rele neamuri ca să le ia în stăpânire casele; voi pune capăt mândriei celor puternici, iar sanctuarele lor vor fi pângărite. ²⁵ Când va veni teroarea, ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi. ²⁶ Va veni dezastru după dezastru, va sosi veste după veste. Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului, dar învăţătura din Lege a preotului va fi pierdută şi sfatul bătrânilor la fel. ²⁷ Regele va jeli, prinţul va fi îmbrăcat în disperare şi mâinile poporului din ţară vor tremura. Le voi face după umbletele lor şi-i voi judeca după legile lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Dumnezeu Îşi disciplinează fiii

12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. ² Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! ³ Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.

⁴ Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului ⁵ şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:

⁷ Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? ⁸ Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! ⁹ Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? ¹⁰ Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. ¹¹ Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

¹² De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! ¹³ „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“^[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

¹⁴ Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! ¹⁵ Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! ¹⁶ Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. ¹⁷ Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.

¹⁸ Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, ¹⁹ nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – ²⁰ pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“^[c]; ²¹ priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“^[d] – ²² ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, ²³ la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, ²⁴ la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

²⁵ Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! ²⁶ Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“^{[e] 27} Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. ²⁸ De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, ²⁹ pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“^[f].