Old/New Testament

Pustia şi muntele Sinai

19 În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns^(A) în ziua aceea în pustia Sinai. ² După ce au plecat de la Refidim^(B), au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.^{(C) 3} Moise^(D) s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat^(E) de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel: ⁴ ‘Aţi^(F) văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat^(G) pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. ⁵ Acum^(H), dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei^(I) dintre toate popoarele, căci tot pământul^(J) este al Meu; ⁶ Îmi veţi fi o împărăţie^(K) de preoţi şi un neam sfânt^(L). Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel’.” ⁷ Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. ⁸ Tot^(M) poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ⁹ Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor^(N) gros, pentru ca^(O) să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere^(P) în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i^(Q) azi şi mâine şi pune-i să-şi spele^(R) hainele. ¹¹ Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se^(S) va pogorî în faţa întregului popor, pe Muntele Sinai. ¹² Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: ‘Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui.’ Oricine se^(T) va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. ¹³ Nicio mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om nu va trăi. Când va suna trâmbiţa^(U), ei vor înainta spre munte.” ¹⁴ Moise s-a pogorât de pe munte la popor, a sfinţit^(V) poporul şi ei şi-au spălat hainele. ¹⁵ Şi a zis poporului: „Fiţi gata^(W) în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo^(X) femeie.” ¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost^(Y) tunete, fulgere şi un nor^(Z) gros pe munte; trâmbiţa răsuna^(AA) cu putere şi tot poporul din tabără a fost^(AB) apucat de spaimă. ¹⁷ Moise^(AC) a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele^(AD) Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului^(AE). Fumul^(AF) acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot^(AG) muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Trâmbiţa răsuna^(AH) tot mai puternic. Moise^(AI) vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. ²⁰ Domnul S-a pogorât pe Muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus. ²¹ Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca^(AJ) să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. ²² Preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească^(AK) şi ei, ca nu cumva să-i lovească^(AL) Domnul cu moartea.” ²³ Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe Muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: ‘Hotărăşte^(AM) anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l’.” ²⁴ Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron, dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” ²⁵ Moise s-a pogorât la popor şi i-a spus aceste lucruri.

Cele Zece Porunci

20 Atunci, Dumnezeu a rostit toate^(AN) aceste cuvinte şi a zis: ² „Eu^(AO) sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos^(AP) din ţara Egiptului, din casa robiei. ³ Să^(AQ) nu ai alţi dumnezei afară de Mine. ⁴ Să^(AR) nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. ⁵ Să nu^(AS) te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos^(AT), care^(AU) pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, ⁶ şi Mă îndur^(AV) până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ⁷ Să^(AW) nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul^(AX) nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ⁸ Adu-ţi^(AY) aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. ⁹ Să lucrezi^(AZ) şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. ¹⁰ Dar ziua a^(BA) şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul^(BB) care este în casa ta. ¹¹ Căci în şase zile^(BC) a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. ¹² Cinsteşte^(BD) pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. ¹³ Să^(BE) nu ucizi. ¹⁴ Să^(BF) nu preacurveşti. ¹⁵ Să^(BG) nu furi. ¹⁶ Să^(BH) nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ¹⁷ Să^(BI) nu pofteşti casa aproapelui tău; să^(BJ) nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” ¹⁸ Tot^(BK) poporul auzea^(BL) tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega^(BM). La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. ¹⁹ Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne^(BN) tu însuţi, şi te vom asculta, dar să^(BO) nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” ²⁰ Moise a zis poporului: „Nu vă^(BP) înspăimântaţi, căci^(BQ) Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica^(BR) Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” ²¹ Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul^(BS) în care era Dumnezeu. ²² Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din^(BT) ceruri. ²³ Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur ca să-i puneţi alături^(BU) de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. ²⁴ Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile^(BV) şi boii. În orice^(BW) loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi^(BX) binecuvânta. ²⁵ Dacă-Mi^(BY) vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. ²⁶ Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui’.”

Pilda robului nemilostiv

²¹ Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până^(A) la şapte ori?” ²² Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci^(B) până la şaptezeci de ori câte şapte. ²³ De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. ²⁴ A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni^[a]. ²⁵ Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l^(C) vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. ²⁶ Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot’. ²⁷ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. ²⁸ Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator’. ²⁹ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti’. ³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. ³¹ Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. ³² Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. ³³ Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ ³⁴ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. ³⁵ Tot aşa^(D) vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”