Old/New Testament
Cele zece urgii
7 Domnul a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu(A) pentru Faraon, şi fratele tău Aaron va fi prorocul(B) tău. 2 Tu vei spune tot(C) ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon, ca să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui. 3 Eu voi împietri(D) inima lui Faraon şi Îmi voi înmulţi(E) semnele(F) şi minunile în ţara Egiptului. 4 Totuşi Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde(G) mâna asupra Egiptului şi voi scoate din ţara Egiptului oştile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin(H) mari judecăţi. 5 Egiptenii vor cunoaşte(I) că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde(J) mâna asupra Egiptului şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.” 6 Moise şi Aaron au făcut(K) ce le poruncise Domnul: aşa au făcut. 7 Moise era în vârstă de optzeci(L) de ani, iar Aaron, de optzeci şi trei de ani când au vorbit lui Faraon.
Moise şi Aaron fac minuni
8 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: 9 „Dacă vă va vorbi Faraon şi vă va zice(M): ‘Faceţi o minune!’ să zici lui Aaron: ‘Ia-ţi(N) toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon.’ Şi toiagul se va preface într-un şarpe.” 10 Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut cum(O) poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi toiagul(P) s-a prefăcut într-un şarpe. 11 Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi(Q) şi pe nişte vrăjitori(R), şi vrăjitorii Egiptului au făcut(S) şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. 12 Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. 13 Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după(T) cum spusese Domnul.
Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge
14 Domnul a zis lui Moise: „Faraon are inima(U) împietrită: nu vrea să lase poporul să plece. 15 Du-te la Faraon dis-de-dimineaţă, când are să iasă să se ducă la apă, şi să te înfăţişezi înaintea lui pe malul râului. Să-ţi iei în mână toiagul(V) care a fost prefăcut în şarpe 16 şi să zici lui Faraon: ‘Domnul, Dumnezeul(W) evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca(X) să-Mi slujească în pustie.» Dar iată că până acum n-ai ascultat.’ 17 Acum, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată cum vei cunoaşte(Y) că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, şi ele se vor preface(Z) în sânge(AA). 18 Peştii din râu vor pieri, râul se va împuţi, aşa că le va fi greaţă(AB) egiptenilor să bea din apa râului’.” 19 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Ia-ţi toiagul şi întinde-ţi(AC) mâna peste apele egiptenilor, peste râurile lor, peste pâraiele lor, peste iazurile lor şi peste toate bălţile lor. Ele se vor preface în sânge şi va fi sânge în toată ţara Egiptului, atât în vasele de lemn, cât şi în vasele de piatră’.” 20 Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat(AD) toiagul şi a lovit apele(AE) râului sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor lui, şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge. 21 Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau(AF) să bea apa râului şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. 22 Dar vrăjitorii(AG) Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum(AH) spusese Domnul. 23 Faraon s-a întors de la râu şi s-a dus acasă, dar nu şi-a pus la inimă aceste lucruri. 24 Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile râului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea din apa râului. 25 Au trecut şapte zile după ce a lovit Domnul râul.
Broaştele
8 Domnul a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi(AI) slujească. 2 Dacă nu(AJ) vrei să-l laşi să plece, am să aduc broaşte(AK) pe toată întinderea ţării tale. 3 Râul va mişuna de broaşte; ele se vor sui şi vor intra în casa ta, în odaia(AL) ta de dormit şi în patul tău, în casa slujitorilor tăi şi în casele poporului tău, în cuptoarele şi în postăvile de frământat pâinea. 4 Ba încă broaştele se vor sui şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi»’.” 5 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron(AM): ‘Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, peste pâraie şi peste iazuri şi scoate broaşte din ele peste ţara Egiptului!’ ” 6 Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului, şi au ieşit(AN) broaştele şi au acoperit ţara Egiptului. 7 Dar(AO) şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului. 8 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis(AP): „Rugaţi-vă Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu, şi am să las pe popor să plece să aducă jertfe Domnului.” 9 Moise a zis lui Faraon: „Hotărăşte-mi când să mă rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale? Nu vor mai rămâne decât în râu.” 10 El a răspuns: „Mâine.” Şi Moise a zis: „Aşa va fi, ca să ştii că nimeni(AQ) nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11 Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău; nu vor mai rămâne decât în râu.” 12 Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon. Şi Moise(AR) a strigat către Domnul cu privire la broaştele cu care lovise pe Faraon. 13 Domnul a făcut cum cerea Moise, şi broaştele au pierit în case, în curţi şi în ogoare. 14 Le-au strâns grămezi, şi ţara s-a împuţit. 15 Faraon, văzând că are(AS) răgaz să răsufle în voie, şi-a(AT) împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Păduchii
16 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: ‘Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, şi se va preface în păduchi[a], în toată ţara Egiptului’.” 17 Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului, şi s-a prefăcut în(AU) păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi în toată ţara Egiptului. 18 Vrăjitorii(AV) au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor, dar n-au(AW) putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace. 19 Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima(AX) lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
Musca câinească
20 Domnul a zis lui Moise(AY): „Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon când are să iasă să se ducă la apă. Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul(AZ): «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. 21 Dacă nu vei lăsa pe poporul Meu să plece, am să trimit muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale; casele egiptenilor vor fi pline de muşte şi pământul va fi acoperit de ele. 22 Dar(BA) în ziua aceea voi deosebi ţinutul Gosen, unde locuieşte poporul Meu, şi acolo nu vor fi muşte, pentru ca să cunoşti că Eu, Domnul, sunt în mijlocul ţinutului acestuia. 23 Voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine».’ ” 24 Domnul a făcut aşa. A venit(BB) un roi de muşte câineşti în casa lui Faraon şi a slujitorilor lui şi toată ţara Egiptului a fost pustiită de muşte câineşti. 25 Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.” 26 Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa, căci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe care sunt o urâciune pentru egipteni. Şi dacă am aduce sub ochii lor jertfe care sunt o(BC) urâciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27 Vom face mai bine un drum de(BD) trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, după cum(BE) ne va spune.” 28 Faraon a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult, dacă plecaţi(BF). Rugaţi-vă pentru mine.” 29 Moise a răspuns: „Am să ies de la tine şi am să mă rog Domnului. Mâine, muştele se vor depărta de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. Dar să nu ne(BG) mai înşele Faraon, nevrând să lase pe popor să plece ca să aducă jertfe Domnului.” 30 Moise a ieşit de la Faraon şi s-a(BH) rugat Domnului. 31 Domnul a făcut cum cerea Moise, şi muştele s-au depărtat de la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui; n-a mai rămas una. 32 Dar Faraon şi de data aceasta şi-a împietrit(BI) inima şi n-a lăsat pe popor să plece.
Fariseii şi datina bătrânilor
15 Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au(A) venit la Isus şi I-au zis: 2 „Pentru(B) ce calcă ucenicii Tăi datina(C) bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteşte(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea’. 5 Dar(F) voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu, 6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. 7 Făţărnicilor(G), bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: 8 ‘Norodul acesta(H) se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’. 9 Degeaba Mă cinstesc ei învăţând(I) ca învăţături nişte porunci omeneşti.”
Lucrurile care spurcă pe om
10 Isus a chemat(J) mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11 Nu(K) ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. 12 Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice(L) răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsaţi-i: sunt(M) nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15 Petru(N) a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta”. 16 Isus a zis: „Şi(O) voi tot fără pricepere sunteţi? 17 Nu înţelegeţi că orice(P) intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? 18 Dar ce(Q) iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. 19 Căci(R) din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20 Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.