Old/New Testament
Împăcarea lui Iacov cu Esau
33 Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că Esau(A) venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe. 2 A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif. 3 El însuşi a trecut înaintea lor şi s-a aruncat(B) cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. 4 Esau(C) a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat(D) pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns. 5 Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii(E) pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” 6 Roabele s-au apropiat cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 7 Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 8 Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată(F) tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt(G) trecere cu ea înaintea domnului meu.” 9 Esau a zis: „Eu am din belşug; păstrează, frate, ce este al tău.” 10 Şi Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea, căci(H) m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă. 11 Primeşte deci(I) darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit(J) de el, şi Esau a primit. 12 Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” 13 Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. 14 Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir(K).” 15 Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere(L) înaintea ta, domnul meu!” 16 În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.
Iacov se aşază la Sihem
17 Iacov a plecat mai departe la Sucot(M). Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot(N) (Colibe). 18 La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem(O), în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii. 19 Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul a cumpărat-o(P) de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita[a]. 20 Şi acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit(Q) El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
Dina şi Sihem
34 Dina(R), fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit(S) să vadă pe fetele ţării. 2 Ea a fost zărită(T) de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus(U) mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o. 3 S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească. 4 După aceea Sihem a zis(V) tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” 5 Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina şi, fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut(W) până la întoarcerea lor. 6 Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. 7 Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare(X), pentru că Sihem săvârşise(Y) o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva(Z) n-ar fi trebuit să se facă niciodată. 8 Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, daţi-i-o de nevastă 9 şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre! 10 Locuiţi cu noi; ţara(AA) vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ(AB) şi cumpăraţi(AC) pământuri în ea.” 11 Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere. 12 Cereţi-mi o zestre(AD) cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.” 13 Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug(AE) lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. 14 Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci(AF) ar fi o ocară pentru noi. 15 Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. 16 Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod. 17 Dar, dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.” 18 Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor. 19 Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov şi era(AG) cel mai bine văzut în casa tatălui său. 20 Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 21 „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre. 22 Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur. 23 Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” 24 Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii(AH) au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii. 25 A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon(AI) şi Levi, fraţii Dinei, şi-a luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în linişte şi au ucis pe toţi bărbaţii. 26 Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară. 27 Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. 28 Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp; 29 le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele şi tot ce se găsea în case. 30 Atunci, Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă(AJ) urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr(AK) de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.” 31 Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”
Iacov la Betel
35 Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel(AL), locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care(AM) ţi S-a arătat când(AN) fugeai de fratele tău Esau.” 2 Iacov a zis casei(AO) lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini(AP) care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă(AQ) şi schimbaţi-vă hainele, 3 ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care(AR) m-a ascultat în ziua necazului meu şi(AS) care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” 4 Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii(AT) pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ, sub stejarul(AU) de lângă Sihem. 5 Apoi au plecat. Groaza(AV) lui Dumnezeu s-a răspândit peste cetăţile care-i înconjurau, aşa că locuitorii lor n-au urmărit pe fiii lui Iacov. 6 Iacov şi toţi cei ce erau cu el au ajuns la Luz(AW), adică Betel, în ţara Canaan. 7 A zidit(AX) acolo un altar şi a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo(AY) i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. 8 Debora(AZ), doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele: „Stejarul jalei.” 9 Dumnezeu(BA) S-a arătat iarăşi lui Iacov după întoarcerea lui din Padan-Aram şi l-a binecuvântat. 10 Dumnezeu i-a zis: „Numele tău(BB) este Iacov, dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău(BC) va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel. 11 Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt(BD) Dumnezeul Cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam(BE) şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale. 12 Ţie îţi voi da ţara pe(BF) care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.” 13 Dumnezeu S-a înălţat(BG) de la el, în locul unde îi vorbise. 14 Şi Iacov a ridicat(BH) un stâlp de aducere-aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat untdelemn. 15 Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel(BI).
Moartea Rahelei
16 Apoi au plecat din Betel şi mai era o depărtare bunicică până la Efrata, când Rahelei i-au venit durerile naşterii. A avut o naştere grea 17 şi, în timpul durerilor naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci(BJ) mai ai un fiu!” 18 Şi, pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei). 19 Rahela(BK) a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata(BL), sau Betleem. 20 Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei: acesta este stâlpul de pe mormântul Rahelei, care este(BM) şi azi.
Fiii lui Iacov
21 Israel a plecat mai departe şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder(BN). 22 Pe când locuia Israel în ţinutul acesta, Ruben s-a dus şi s-a culcat(BO) cu Bilha, ţiitoarea tatălui său. Şi Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. 23 Fiii Leii: Ruben(BP), întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon. 24 Fiii Rahelei: Iosif şi Beniamin. 25 Fiii Bilhei, roaba Rahelei: Dan şi Neftali. 26 Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad şi Aşer. Aceştia sunt fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.
Moartea lui Isaac
27 Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre(BQ), la Chiriat-Arba(BR), care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac. 28 Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani. 29 Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost(BS) adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii(BT) săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.
Trimiterea celor doisprezece apostoli
10 Apoi, Isus a chemat(A) pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. 2 Iată numele celor doisprezece apostoli:
Cel dintâi, Simon, zis(B) Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; 4 Simon(C) Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul(D), cel care a vândut pe Isus. 5 Aceştia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să(E) nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor(F), 6 ci(G) să mergeţi mai degrabă la oile(H) pierdute ale casei lui Israel. 7 Şi(I) pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia(J) cerurilor este aproape!’ 8 Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi dracii. Fără(K) plată aţi primit, fără plată să daţi. 9 Să nu(L) luaţi nici aur, nici argint, nici aramă(M) în brâurile voastre, 10 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci(N) vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11 În(O) orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca. 12 La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; 13 şi(P) dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar(Q), dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14 Dacă(R) nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi(S) praful de pe picioarele voastre. 15 Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai(T) uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
Primirea apostolilor de lume
16 Iată(U), Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar(V) înţelepţi ca şerpii şi fără răutate(W) ca porumbeii. 17 Păziţi-vă de oameni, căci vă(X) vor da în judecata soboarelor şi vă(Y) vor bate în sinagogile lor. 18 Din pricina Mea, veţi(Z) fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor. 19 Dar(AA), când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă(AB) va fi dat chiar în ceasul acela; 20 fiindcă(AC) nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.