Old/New Testament
Moartea şi îngroparea Sarei
23 Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei. 2 Sara a murit la Chiriat-Arba(A), adică Hebron(B), în ţara Canaan, şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă. 3 Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het: 4 „Eu(C) sunt străin şi venetic printre voi; daţi-mi(D) un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.” 5 Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6 „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor(E) al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” 7 Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. 8 Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, 9 să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” 10 Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau(F) pe poarta cetăţii: 11 „Nu(G), domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu, şi îngroapă-ţi moarta.” 12 Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării. 13 Şi a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului. Primeşte-l de la mine, şi-mi voi îngropa moarta în el.” 14 Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15 „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli(H) de argint – ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!” 16 Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit(I) lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 17 Ogorul(J) lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur 18 au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii. 19 După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. 20 Ogorul şi peştera din el au fost întărite(K) astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
24 Avraam(L) era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase(M) pe Avraam în orice lucru. 2 Avraam a zis celui mai bătrân(N) rob din casa lui, care era îngrijitorul(O) tuturor averilor lui: „Pune-ţi(P), te rog, mâna sub coapsa mea 3 şi te voi pune să juri(Q) pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că(R) nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci(S) te vei duce în ţara(T) şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” 5 Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” 6 Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7 Domnul, Dumnezeul cerului, care(U) m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei(V) tale voi da ţara aceasta’, va(W) trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei(X) fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” 9 Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10 Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având(Y) cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea(Z) lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile(AA) să scoată apă. 12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul(AB) stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă(AC) astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13 Iată, stau(AD) lângă izvorul acesta de apă, şi fetele(AE) oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta(AF) voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” 15 Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi(AG), nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era(AH) foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. 17 Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” 18 „Bea, domnul meu”, a răspuns(AI) ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” 20 A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul(AJ) a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă(AK) de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. 23 Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24 Ea a răspuns: „Eu sunt(AL) fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” 25 Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” 26 Atunci, omul(AM) a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, 27 zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul(AN) stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea(AO) şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat(AP) în casa fraţilor stăpânului meu.” 28 Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, numit Laban(AQ). Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30 Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 şi a zis: „Vino, binecuvântatul(AR) Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” 32 Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat(AS) paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc(AT) până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. 34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 Domnul a umplut(AU) de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, a născut(AV) la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. 37 Stăpânul(AW) meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, 38 ci(AX) să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ 39 Eu(AY) am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ 40 Şi el mi-a răspuns(AZ): ‘Domnul, înaintea(BA) căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. 41 Vei(BB) fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ 42 Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne(BC), Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu(BD) stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» 44 şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ ” 45 Înainte(BE) de a sfârşi de vorbit(BF) în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” 46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. 47 Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus(BG) veriga în nas şi brăţările la mâini. 48 Apoi am plecat(BH) capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui(BI) stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă(BJ) şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” 50 Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul(BK) vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune(BL) nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este(BM) înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” 52 Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat(BN) cu faţa la pământ înaintea Domnului. 53 Şi robul a scos scule(BO) de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate(BP) fratelui său şi mamei sale. 54 După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă(BQ) să mă întorc la stăpânul meu.” 55 Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.” 56 El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” 57 Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” 58 Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. 59 Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica(BR) ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. 60 Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama(BS) a mii de zeci de mii şi sămânţa(BT) ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!” 61 Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. 62 Isaac se întorsese de la fântâna(BU) Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. 63 Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină(BV) pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. 64 Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat(BW) jos de pe cămilă. 65 Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. 66 Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat(BX) Isaac pentru pierderea mamei sale.
Despre judecăţile aspre. Bârna şi paiul. Lucrurile sfinte
7 Nu(A) judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi(B) cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. 3 De(C) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 4 Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? 5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 6 Să nu(D) daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.
Stăruinţa în rugăciune
7 Cereţi(E), şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 8 Căci oricine(F) cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. 9 Cine(G) este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10 Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11 Deci, dacă voi, care(H) sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! 12 Tot ce(I) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta(J) sunt cuprinse Legea şi Prorocii.
Poarta cea strâmtă
13 Intraţi(K) pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.
Prorocii mincinoşi
15 Păziţi-vă(L) de proroci mincinoşi. Ei(M) vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. 16 Îi veţi cunoaşte după(N) roadele lor. Culeg(O) oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17 Tot aşa, orice(P) pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19 Orice(Q) pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Casa zidită pe stâncă
21 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne(R), Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. 22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am(S) prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ 23 Atunci(T), le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă(U) de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’. 24 De aceea, pe oricine(V) aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. 25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. 27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” 28 După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite(W) de învăţătura Lui; 29 căci(X) El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.