Old/New Testament

Sarai şi Agar

16 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse^(A) deloc copii. Ea avea o roabă^(B) egipteancă, numită Agar^(C). ² Şi Sarai a zis^(D) lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut^(E) stearpă; intră^(F), te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat^(G) cele spuse de Sarai. ³ Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise^(H) ca străin zece ani în ţara Canaan. ⁴ El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ^(I) pe stăpână-sa. ⁵ Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea, şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece^(J) Domnul între mine şi tine!” ⁶ Avram^(K) a răspuns Saraiei: „Iată^(L), roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci, Sarai s-a purtat rău cu ea, şi Agar^(M) a fugit de ea.

Fuga Agarei. Naşterea lui Ismael

⁷ Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, şi anume lângă izvorul^(N) care este pe drumul ce duce la Şur^(O). ⁸ El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” ⁹ Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te^(P) sub mâna ei.” ¹⁰ Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi^(Q) foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată.” ¹¹ Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele^(R) Ismael^[a], căci Domnul a auzit mâhnirea ta. ¹² El va fi ca^(S) un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui şi va locui în^(T) faţa tuturor fraţilor lui.” ¹³ Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeul care mă vede^[b]!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut^(U) aici spatele Celui ce m-a văzut!” ¹⁴ De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna^(V) Celui viu care mă vede^[c]”; ea este între^(W) Cades şi Bared. ¹⁵ Agar^(X) a născut lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael^(Y). ¹⁶ Avram era de optzeci şi şase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

Numele lui Avram, schimbat în Avraam

17 Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat^(Z) şi i-a zis: „Eu^(AA) sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă^(AB) înaintea Mea şi fii fără prihană^(AC). ² Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi^(AD) nespus de mult.” ³ Avram s-a aruncat^(AE) cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a vorbit astfel: ⁴ „Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl^(AF) multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele^(AG) tău va fi Avraam^[d], căci^(AH) te fac tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri^(AI) întregi şi din tine vor ieşi împăraţi^(AJ). ⁷ Voi pune^(AK) legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi^(AL) Dumnezeul tău şi al seminţei^(AM) tale după tine. ⁸ Ţie şi seminţei tale după tine îţi voi^(AN) da ţara în care locuieşti^(AO) acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi^(AP) Dumnezeul lor.”

Tăierea împrejur

⁹ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam. ¹⁰ Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească^(AQ) între voi să fie tăiat împrejur. ¹¹ Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru, şi acesta să fie semnul^(AR) legământului dintre Mine şi voi. ¹² La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur^(AS), neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. ¹³ Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă, cât şi cel cumpărat cu bani, şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. ¹⁴ Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit^(AT) din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”

Sarai se numeşte Sara

¹⁵ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevastă-ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. ¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da^(AU) un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri^(AV) întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.” ¹⁷ Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi^(AW) a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” ¹⁸ Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” ¹⁹ Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta Sara^(AX) îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. ²⁰ Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi^(AY) face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult: doisprezece^(AZ) voievozi va naşte şi voi^(BA) face din el un neam mare. ²¹ Dar legământul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care^(BB) ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.” ²² Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.

Avraam şi casa lui sunt tăiaţi împrejur

²³ Avraam a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi robii cumpăraţi cu bani, adică pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu. ²⁴ Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. ²⁵ Fiul său Ismael era în vârstă de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. ²⁶ Avraam şi fiul său Ismael au fost tăiaţi împrejur chiar în ziua aceea. ²⁷ Şi toţi oamenii^(BC) din casa lui: robi născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.

Despre preacurvie şi despărţire

²⁷ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să^(A) nu preacurveşti’. ²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită^(B) la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui. ²⁹ Dacă,^(C) deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l^(D) şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. ³⁰ Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. ³¹ S-a zis iarăşi: ‘Oricine^(E) îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire’. ³² Dar Eu vă spun că oricine^(F) îşi va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.

Despre jurământ

³³ Aţi mai auzit iarăşi că^(G) s-a zis celor din vechime: ‘Să nu^(H) juri strâmb; ci să^(I) împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale’. ³⁴ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi^(J) nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul^(K) de domnie al lui Dumnezeu; ³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea^(L) marelui Împărat. ³⁶ Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. ³⁷ Felul^(M) vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Suferirea răului şi iubirea vrăjmaşilor

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi^(N) pentru ochi şi dinte pentru dinte’. ³⁹ Dar Eu vă spun: Să^(O) nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui^(P) te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. ⁴⁰ Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. ⁴¹ Dacă te sileşte^(Q) cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. ⁴² Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu^(R) întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. ⁴³ Aţi auzit că s-a zis: ‘Să^(S) iubeşti pe aproapele tău şi să^(T) urăşti pe vrăjmaşul tău’. ⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi^(U) pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc^(V) şi vă prigonesc, ⁴⁵ ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară^(W) soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. ⁴⁶ Dacă iubiţi^(X) numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? ⁴⁷ Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? ⁴⁸ Voi fiţi^(Y) dar desăvârşiţi, după cum^(Z) şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.