Old/New Testament

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot

13 Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi^(A), el, nevastă-sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. ² Avram^(B) era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. ³ Din ţara de la miazăzi^(C) s-a îndreptat şi a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, ⁴ în locul^(D) unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat^(E) Numele Domnului. ⁵ Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. ⁶ Şi ţinutul^(F) acela nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau aşa de mari încât nu puteau să locuiască împreună. ⁷ S-a iscat^(G) o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Canaaniţii^(H) şi fereziţii locuiau atunci în ţară. ⁸ Avram a zis lui Lot: „Te rog, să^(I) nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. ⁹ Nu-i^(J) oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă^(K) apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.” ¹⁰ Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia^(L) Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici^(M) Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar^(N), era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. ¹¹ Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. ¹² Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot^(O) a locuit în cetăţile din Câmpie şi şi-a întins^(P) corturile până la Sodoma. ¹³ Oamenii din Sodoma erau^(Q) răi şi afară din cale de păcătoşi^(R) împotriva Domnului.

Făgăduinţa dată lui Avram

¹⁴ Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit^(S) Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte^(T) şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; ¹⁵ căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie^(U) şi seminţei^(V) tale în veac. ¹⁶ Îţi voi face sămânţa^(W) ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată. ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ţi-o voi da.” ¹⁸ Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit^(X) lângă stejarii lui Mamre, care sunt^(Y) lângă Hebron. Şi acolo a zidit un altar Domnului.

Avram biruieşte pe împăraţi

14 Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului^(Z), a lui Arioc, împăratul Elasarului, a lui Chedorlaomer, împăratul Elamului^(AA), şi a lui Tideal, împăratul Goiimului, ² s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei^(AB), cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului, şi cu împăratul Belei sau Ţoarului^(AC). ³ Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică^(AD) Marea Sărată. ⁴ Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi^(AE) lui Chedorlaomer, şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat. ⁵ Dar, în anul al paisprezecelea, Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit şi au bătut pe Refaimi^(AF) la Aşterot-Carnaim^(AG), pe Zuzimi^(AH) la Ham, pe Emimi^(AI) la Şave-Chiriataim ⁶ şi pe Horiţi^(AJ) în muntele lor Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. ⁷ Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar^(AK). ⁸ Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, ⁹ şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împăraţi împotriva a cinci. ¹⁰ Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală^(AL). Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte^(AM). ¹¹ Biruitorii au luat toate^(AN) bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toate merindele lor şi au plecat. ¹² Au luat şi pe Lot, fiul fratelui^(AO) lui Avram, care^(AP) locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat. ¹³ A venit unul care scăpase şi a dat de ştire lui Avram, Evreul; acesta locuia^(AQ) lângă ştejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură^(AR) de pace cu Avram. ¹⁴ Cum a auzit Avram că fratele^(AS) său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi^(AT) în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan^(AU). ¹⁵ Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut^(AV) şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. ¹⁶ A adus înapoi toate^(AW) bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său Lot, cu averile lui, precum şi pe femei, şi norodul.

Melhisedec binecuvântează pe Avram

¹⁷ După ce^(AX) s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit^(AY) în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului^(AZ). ¹⁸ Melhisedec^(BA), împăratul Salemului, a adus pâine şi vin – el era preot al Dumnezeului^(BB) Celui Preaînalt. ¹⁹ Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat^(BC) să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul^(BD) cerului şi al pământului! ²⁰ Binecuvântat^(BE) să fie Dumnezeul Cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială^(BF) din toate. ²¹ Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” ²² Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic^(BG) mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, ²³ şi jur că^(BH) nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogăţit pe Avram’. Nimic pentru mine, ²⁴ afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care^(BI) au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamre; ei pot să-şi ia partea lor!”

Sămânţa lui Avram

15 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie^(BJ) şi a zis: „Avrame, nu te teme^(BK); Eu sunt scutul^(BL) tău şi răsplata^(BM) ta cea foarte mare.” ² Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci^(BN) mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” ³ Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut^(BO) în casa mea va fi moştenitorul meu.” ⁴ Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel^(BP) ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” ⁵ Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără^(BQ) stelele^(BR), dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa^(BS) va fi sămânţa ta.” ⁶ Avram a crezut^(BT) pe Domnul, şi Domnul i-a socotit^(BU) lucrul acesta ca neprihănire.

Ţara făgăduită seminţei lui Avram

⁷ Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos^(BV) din Ur^(BW), din Haldeea, ca^(BX) să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” ⁸ Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce^(BY) voi cunoaşte că o voi stăpâni?” ⁹ Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” ¹⁰ Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat^(BZ) în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările^(CA) nu le-a despicat. ¹¹ Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri, dar Avram le-a izgonit. ¹² La apusul soarelui, un somn adânc^(CB) a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric. ¹³ Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că^(CC) sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor^(CD) apăsa greu, timp de patru sute de ani. ¹⁴ Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca^(CE) Eu, şi pe urmă va^(CF) ieşi de acolo cu mari bogăţii. ¹⁵ Tu vei^(CG) merge în pace la părinţii^(CH) tăi; vei^(CI) fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ¹⁶ În al patrulea neam^(CJ), ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriţilor^(CK) nu şi-a atins^(CL) încă vârful.” ¹⁷ După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc, şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut^(CM) printre dobitoacele despicate. ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a făcut^(CN) un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei^(CO) tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, ¹⁹ şi anume ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor, ²⁰ a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor, ²¹ a amoriţilor, a canaaniţilor, a chirgasiţilor şi a iebusiţilor.”

Cuvântarea de pe munte. Fericirile

5 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit^(A) pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. ² Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: ³ „Ferice^(B) de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ⁴ Ferice^(C) de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Ferice^(D) de cei blânzi, căci ei^(E) vor moşteni pământul! ⁶ Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci^(F) ei vor fi săturaţi! ⁷ Ferice de cei milostivi, căci^(G) ei vor avea parte de milă! ⁸ Ferice^(H) de cei cu inima curată, căci^(I) ei vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! ¹⁰ Ferice^(J) de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ¹¹ Ferice^(K) va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! ¹² Bucuraţi-vă^(L) şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa^(M) au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi.

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea^(N) îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. ¹⁴ Voi^(O) sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵ Şi oamenii n-aprind^(P) lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei^(Q) să vadă faptele voastre bune şi să slăvească^(R) pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Împlinirea Legii şi Prorocilor

¹⁷ Să^(S) nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci adevărat vă spun, câtă vreme^(T) nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. ¹⁹ Aşa că oricine^(U) va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. ²⁰ Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece^(V) neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Despre ucidere

²¹ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să^(W) nu ucizi; oricine^(X) va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii’. ²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va^(Y) cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. ²³ Aşa că, dacă^(Z) îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă-ţi^(AA) darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. ²⁵ Caută^(AB) de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă^(AC) vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă. ²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.