Print Page Options
Previous Prev Day Next DayNext

Old/New Testament

Each day includes a passage from both the Old Testament and New Testament.
Duration: 365 days
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)
Version
Geneza 4-6

Cain şi Abel

Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain. Şi a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar(A). După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare[a] din roadele(B) pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi(C) născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere(D) spre Abel şi spre jertfa lui, dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi(E) i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândeşte(F) la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.” Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieşim la câmp.” Dar, pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât(G).

Pedeapsa lui Cain

Domnul a zis lui Cain: „Unde(H) este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu(I). Sunt eu păzitorul fratelui meu?” 10 Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul(J) sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. 11 Acum, blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! 12 Când vei lucra pământul, să nu-ţi mai dea bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ.” 13 Cain a zis Domnului: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi. 14 Iată că Tu(K) mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de Faţa(L) Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ, şi oricine(M) mă va găsi mă va omorî.” 15 Domnul i-a zis: „Nicidecum, ci, dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte(N) ori.” Şi Domnul a hotărât(O) un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. 16 Apoi, Cain a ieşit(P) din Faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod[b], la răsărit de Eden.

Cain şi urmaşii lui

17 Cain s-a împreunat cu nevastă-sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus(Q) acestei cetăţi numele fiului său Enoh. 18 Enoh a fost tatăl lui Irad; Irad a fost tatăl lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael şi Metuşael a fost tatăl lui Lameh. 19 Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Ţila. 20 Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi şi păzesc vitele. 21 Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl(R) tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul. 22 Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă şi de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama.

23 Lameh a zis nevestelor sale:

„Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu!
Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
Şi un tânăr pentru vânătăile mele.
24 Cain(S) va fi răzbunat de şapte ori,
Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.”

Naşterea lui Set

25 Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a(T) pus numele Set[c], „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.” 26 Lui Set i s-a născut(U) şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme(V) Numele Domnului.

Urmaşii lui Adam prin Set până la Noe

Iată cartea(W) neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea(X) lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească(Y) şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus(Z) numele Set. După naşterea lui Set, Adam(AA) a trăit opt sute de ani şi a născut(AB) fii şi fiice. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani, apoi(AC) a murit. La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut(AD) pe Enos. După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani, apoi a murit. La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. 11 Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani, apoi a murit. 12 La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 13 După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi a născut fii şi fiice. 14 Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani, apoi a murit. 15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 16 După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice. 17 Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit. 18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh(AE). 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi a născut fii şi fiice. 20 Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit. 21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 22 După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat(AF) cu Dumnezeu trei sute de ani şi a născut fii şi fiice. 23 Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh(AG) a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. 25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, Metusala a născut pe Lameh. 26 După naşterea lui Lameh, Metusala a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a născut fii şi fiice. 27 Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit. 28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, Lameh a născut un fiu. 29 El i-a pus numele Noe[d], zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care(AH) l-a blestemat Domnul.” 30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice. 31 Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani, apoi a murit. 32 Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem(AI), Ham şi Iafet(AJ).

Stricăciunea oamenilor

Când(AK) au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat(AL) de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci, Domnul a zis: „Duhul(AM) Meu nu va rămâne[e] pururea în om, căci(AN) omul nu este decât carne păcătoasă; totuşi[f], zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii; aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor(AO) din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău(AP) Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit(AQ) în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noe

Dar Noe a căpătat(AR) milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmaşii lui Noe.

Noe(AS) era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:

Noe(AT) umbla cu Dumnezeu. 10 Noe a născut trei fii: Sem(AU), Ham şi Iafet. 11 Pământul era stricat(AV) înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin(AW) de silnicie. 12 Dumnezeu S-a uitat(AX) spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. 13 Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul(AY) oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am(AZ) să-i nimicesc împreună cu pământul. 14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 15 Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. 16 Să faci corabiei o fereastră[g], sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 17 Şi iată că Eu(BA) am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar cu tine fac un legământ: să(BB) intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. 19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie câte două(BC) din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască. 20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor şi din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină(BD) la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă. 21 Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.” 22 Aşa a şi făcut Noe(BE): a făcut tot(BF) ce-i poruncise Dumnezeu.

Matei 2

Magii la Ierusalim. Irod

După ce S-a născut(A) Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit(B) la Ierusalim şi au întrebat: „Unde(C) este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua(D) în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. A adunat pe toţi preoţii(E) cei mai de seamă şi pe(F) cărturarii norodului şi a căutat să afle(G) de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: ‘Şi tu, Betleeme(H), ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul(I) poporului Meu Israel’.” Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui”. După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. 10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. 11 Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus(J) daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12 În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis(K) să nu mai dea pe la Irod şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum.

Fuga în Egipt. Omorârea pruncilor

13 După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare”. 14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. 15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din(L) Egipt”. 16 Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia(M), care zice:

18 „Un ţipăt s-a auzit în Rama,
plângere şi bocet mult:
Rahela îşi jelea copiii
şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau”.

Moartea lui Irod. Întoarcerea din Egipt

19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, 20 şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului”. 21 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. 22 Dar, când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile(N) Galileii. 23 A venit acolo, şi a locuit într-o cetate numită(O) Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit(P) prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.