Old/New Testament
Profetul Ilie este îmbărbătat să-şi continue lucrarea
19 Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia. 2 Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea[a] dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“ 3 Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată[b] ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo, 4 iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“ 5 Apoi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“ 6 Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou. 7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“ 8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 9 A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel:
– Ce faci tu aici, Ilie?
10 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.
11 – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo!
Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur. 12 După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav. 13 Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi o voce i-a vorbit astfel:
– Ce faci tu aici, Ilie?
14 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.
15 – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram. 16 Să-l ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca rege peste Israel, iar pe Elisei[c], fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău. 17 Şi se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei. 18 Dar Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi, pe toţi aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal[d] şi care nu l-au sărutat.
19 Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta. 20 Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.
– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!
– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!
21 Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.
Confruntarea dintre Israel şi Aram: prima biruinţă a lui Ahab
20 Ben-Hadad, regele Aramului[e], şi-a strâns întreaga oştire. Însoţit de treizeci şi doi de regi, cu cai şi care, s-a dus, a înconjurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. 2 A trimis soli în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3 ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Argintul şi aurul tău sunt ale mele, soţiile şi cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ 4 Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu şi tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“ 5 Solii s-au întors a doua oară şi i-au spus: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Trimisesem la tine ca să-mi dai argintul, aurul, soţiile şi fiii tăi. 6 Aşadar, mâine pe la această oră, ţi-i voi trimite pe slujitorii mei, care vor scotoci prin palatul tău şi prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai de valoare şi vor lua cu ei.»“
7 Regele lui Israel i-a chemat pe toţi cei din sfatul bătrânilor[f] ţării şi le-a zis:
– Vedeţi cum acest om urmăreşte să ne facă rău, căci a trimis după soţiile, fiii, argintul şi aurul meu şi nu l-am refuzat!
8 – Nu-l asculta şi nu cădea la învoială, au răspuns toţi cei din sfatul bătrânilor şi tot poporul.
9 Atunci Ahab le-a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată, dar acest lucru nu-l pot face!»“ Solii au plecat şi i-au dat regelui Ben-Hadad răspunsul lui Ahab. 10 Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab şi i-a zis: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea[g] dacă va rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!“ 11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneţi-i: «Cine încinge armele să nu se laude ca cel care le pune jos!»“[h] 12 Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără[i], şi le-a ordonat slujitorilor săi: „Pregătiţi-vă de atac!“ Şi ei s-au pregătit de atac împotriva cetăţii.
13 Între timp, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi i-a zis:
– Aşa vorbeşte Domnul: „Vezi toată această mulţime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale şi vei şti că Eu sunt Domnul!“
14 – Prin cine? a întrebat Ahab.
El a răspuns:
– Aşa vorbeşte Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“
– Şi cine va începe lupta? a întrebat Ahab.
– Tu, i-a răspuns profetul.
15 Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceştia erau două sute treizeci şi doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toţi israeliţii. Aceştia erau şapte mii. 16 Ei au pornit pe la amiază, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci şi doi de regi care-l ajutau. 17 Mai întâi au pornit slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis nişte cercetaşi în recunoaştere, care l-au înştiinţat:
– Au ieşit nişte bărbaţi din Samaria!
18 – Dacă au ieşit pentru pace, le-a zis Ben-Hadad, prindeţi-i vii, iar dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i tot vii!
19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieşit din cetate împreună cu oştirea care-i urma 20 şi fiecare l-a lovit pe omul dinaintea lui. Arameii au luat-o la fugă, iar israeliţii i-au urmărit. Însă Ben-Hadad a scăpat pe un cal împreună cu nişte călăreţi. 21 Regele lui Israel a înaintat şi a atacat caii şi carele, provocându-le arameilor o mare înfrângere.
Confruntarea dintre Israel şi Aram: a doua biruinţă a lui Ahab
22 Apoi, profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Du-te şi întăreşte-te! Cercetează şi vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului te va ataca din nou primăvara viitoare!“
23 Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, cu siguranţă vom fi mai tari decât ei. 24 Fă acest lucru: îndepărtează-i pe regi de la posturile lor şi înlocuieşte-i cu căpetenii. 25 Pregăteşte-ţi, de asemenea, o oştire la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care şi să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci cu siguranţă vom fi mai tari decât ei!“ El i-a ascultat şi a făcut întocmai.
26 Primăvara următoare, Ben-Hadad i-a strâns pe aramei şi s-a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27 După ce au fost strânşi şi li s-au dat provizii, israeliţii au mărşăluit ca să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când arameii umpleau ţara. 28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munţilor, nu şi un Dumnezeu al văilor, voi da această oştire numeroasă în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul!»“ 29 Timp de şapte zile au rămas în taberele lor unii în faţa altora, iar în ziua a şaptea au început lupta. Israeliţii au omorât o sută de mii de pedestraşi aramei într-o zi. 30 Ceilalţi au fugit în cetatea Afek, unde zidul s-a prăbuşit peste douăzeci şi şapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în cetate şi s-a ascuns într-o odaie interioară. 31 Slujitorii săi i-au zis: „Am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă-ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap şi să mergem la regele lui Israel! Poate că îţi va cruţa viaţa.“ 32 Ei şi-au înfăşurat saci pe coapse şi s-au legat cu funii la cap, după care s-au dus la regele lui Israel şi i-au zis:
– Slujitorul tău Ben-Hadad te roagă: „Cruţă-mi viaţa!“
– Mai este încă în viaţă? a întrebat Ahab. Atunci este fratele meu!
33 Aceşti oameni au luat aceste cuvinte ca un semn bun şi s-au grăbit să răspundă spunând:
– Da, fratele tău Ben-Hadad!
– Duceţi-vă şi aduceţi-l la mine, le-a zis Ahab.
Ben-Hadad a venit la el, iar Ahab l-a suit în carul lui. 34 Apoi Ben-Hadad i-a spus:
– Îţi voi înapoia cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău şi vei putea să-ţi faci pieţe în Damasc, aşa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
– Eu îţi voi da drumul, încheind un legământ cu tine, i-a spus Ahab.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i-a dat drumul.
35 Unul din fiii profeţilor[j] i-a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!“ Dar acesta nu a vrut să-l lovească. 36 „Pentru că n-ai ascultat de Cuvântul Domnului, i-a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ Şi după ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37 Profetul a găsit un alt om şi i-a spus: „Loveşte-mă!“ Acel om l-a lovit şi l-a rănit. 38 Apoi profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe rege, pe marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-şi ochii cu un bandaj. 39 Când regele a trecut pe acolo, el a strigat şi i-a spus regelui:
– În timp ce slujitorul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit şi mi-a adus un captiv, spunându-mi: „Păzeşte-l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viaţa pentru el sau vei plăti un talant[k] de argint!“ 40 Dar pe când slujitorul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, el a dispărut.
– Aceasta îţi este osânda, i-a răspuns regele lui Israel. Tu însuţi ai rostit-o.
41 Îndată profetul şi-a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi.
42 – Aşa vorbeşte Domnul, i-a spus el regelui: „Pentru că i-ai dat drumul omului pe care-l sortisem nimicirii[l], vei răspunde cu viaţa ta pentru viaţa lui şi cu poporul tău pentru poporul lui.“
43 Regele lui Israel s-a dus şi a intrat supărat şi mâniat în palatul său din Samaria.
Isus înaintea lui Pilat şi a lui Irod
23 Toţi cei din adunarea lor s-au ridicat şi L-au dus pe Isus la Pilat. 2 Ei au început să-L acuze zicând: „Pe Acesta L-am găsit pervertindu-ne neamul, interzicând a se da tribut Cezarului[a] şi zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ 3 Pilat L-a întrebat:
– Eşti Tu Împăratul iudeilor?
Isus i-a răspuns:
– Este aşa cum spui.
4 Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor:
– Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!
5 Dar ei au insistat şi au zis:
– Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea[b], din Galileea, de unde a început, şi până aici!
6 Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7 şi, aflând că este sub autoritatea lui Irod[c], L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme dorea să-L vadă, din pricina a ceea ce auzise despre El, şi spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. 9 I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic[d]. 10 Conducătorii preoţilor şi cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemenţă. 11 Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare[e] şi L-au trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt.
13 Pilat i-a chemat laolaltă pe conducătorii preoţilor, pe conducători şi pe popor 14 şi le-a zis:
– Mi L-aţi adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Şi iată că eu L-am cercetat înaintea voastră, dar n-am găsit în Omul Acesta nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi. 15 Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
17 (El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.)[f]
18 Însă ei au strigat cu toţii:
– La o parte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!
19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru crimă. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus, 21 însă ei strigau:
– Răstigneşte-L![g] Răstigneşte-L!
22 El le-a zis a treia oară:
– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El nici un lucru vrednic de moarte! Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!
23 Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale conducătorilor preoţilor)[h] au biruit. 24 Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 L-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-i facă după cum doresc.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.