Read the New Testament in 24 Weeks
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
3 În acele zile, Ioan Botezătorul a venit în pustia Iudeii şi a început să predice. 2 El spunea: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor[a] este aproape!“ 3 El este acela despre care s-a vorbit prin profetul Isaia care zice:
„Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările!»“[b]
4 Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică.
5 Cei din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toată regiunea Iordanului au început să vină la el 6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
7 Dar când a văzut că mulţi farisei[c] şi saduchei[d] vin la botezul lui, Ioan le-a zis: „Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! 8 Faceţi roade vrednice de pocăinţă! 9 Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Avraam copii chiar şi din pietrele acestea! 10 Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 11 Eu vă botez cu[e] apă spre pocăinţă, dar după Mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 12 El Îşi are în mână furca de treierat; Îşi va curăţi aria de treierat şi Îşi va strânge grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge“.
Botezul lui Isus
13 Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Însă Ioan încerca să-L oprească spunând:
– Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15 Isus i-a răspuns:
– Lasă să fie aşa acum, căci se cuvine să împlinim tot ce este drept.
Atunci Ioan a încuviinţat. 16 Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi iată că cerurile (Îi)[f] erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El[g]. 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“[h]
Ispitirile lui Isus
4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul[i]. 2 Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi[j] şi apoi a flămânzit. 3 Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:
– Dacă[k] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!
4 Însă Isus i-a răspuns:
– Este scris:
„Omul nu trăieşte numai cu pâine,
ci cu orice cuvânt
care iese din gura lui Dumnezeu“[l].
5 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului 6 şi I-a zis:
– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
şi
„Ei Te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“[m]
7 Isus i-a răspuns:
– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“[n]
8 Diavolul L-a mai dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate regatele lumii şi splendoarea lor. 9 Apoi I-a zis:
– Toate acestea Ţi le voi da Ţie dacă te vei prosterna şi mi te vei închina.
10 Atunci Isus i-a răspuns:
– Pleacă, Satan, căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
şi numai Lui să-I slujeşti!“[o]
11 Atunci diavolul a plecat de la El. Şi iată că nişte îngeri au venit să-I slujească.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare[p], în ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Ţinut al lui Zabulon şi ţinut al lui Neftali,
calea spre mare[q], dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor!
16 Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii
a răsărit o lumină!“[r]
17 De atunci încolo, Isus a început să predice şi să zică: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!“
Chemarea primilor apostoli
18 În timp ce mergea pe malul Mării Galileii, Isus a văzut doi fraţi, pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!“ 20 Ei şi-au lăsat imediat năvoadele şi L-au urmat.
21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, şi îşi cârpeau năvoadele. Isus i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
23 Isus călătorea prin toată Galileea, dând învăţătură în sinagogile[s] lor, predicând Evanghelia[t] Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. 24 Vestea despre El s-a răspândit în toată Siria[u]. Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei demoniaci, pe cei epileptici[v] şi pe cei paralizaţi, iar El îi vindeca. 25 Îl urmau mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis[w], din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.