New Testament in a Year

Necredinţa celor din Nazaret

6 Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. ² Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui? ³ Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei^[a] şi fratele lui Iacov, al lui Iosif^[b], al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

⁴ Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“ ⁵ Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. ⁶ Şi se mira de necredinţa lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură. ⁷ El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. ⁸ Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, ⁹ ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici. ¹⁰ El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela. ¹¹ Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

¹² Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască. ¹³ Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.

Ioan Botezătorul decapitat

¹⁴ Regele^[c] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau^[d]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ ¹⁵ Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

¹⁶ Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ ¹⁷ Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei^[e], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, ¹⁸ iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“^{[f] 19} Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, ²⁰ pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă^[g]; şi îl asculta cu plăcere.

²¹ A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. ²² Fiica Irodiadei^[h] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.

Regele i-a zis atunci fetei:

– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

²³ Apoi i-a jurat (solemn)^[i]:

– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

²⁴ Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:

– Ce să cer?

Aceasta i-a răspuns:

– Capul lui Ioan Botezătorul!

²⁵ Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:

– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

²⁶ Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. ²⁷ Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, ²⁸ i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. ²⁹ Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.