New Testament in a Year

Isus umblă pe mare

²² Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor. ²³ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. ²⁴ Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii^[a] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

²⁵ În a patra strajă a nopţii^[b], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. ²⁶ Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.

²⁷ Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis:

– Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!

²⁸ Petru I-a răspuns:

– Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!

²⁹ Isus i-a zis:

– Vino!

Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. ³⁰ Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat:

– Doamne, salvează-mă!

³¹ Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis:

– Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

³² După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. ³³ Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

³⁴ Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. ³⁵ Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. ³⁶ Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.