New Testament in a Year

Isus şi femeia samariteancă

4 Când Isus^[a] a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – ² cu toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui – ³ a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea. ⁴ Trebuia să treacă prin Samaria^[b], ⁵ prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea^[c].

⁷ O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:

– Dă-Mi să beau!

⁸ Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

⁹ Femeia samariteancă I-a zis:

– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!

Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii^[d].

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!

¹¹ Femeia I-a zis:

– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! ¹² Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?

¹³ Isus i-a răspuns:

– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.

¹⁵ Femeia I-a zis:

– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!

¹⁶ El i-a zis:

– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!

¹⁷ Femeia I-a răspuns:

– N-am soţ!

Isus i-a zis:

– Ai spus bine: „N-am soţ!“, ¹⁸ pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.

¹⁹ Femeia I-a zis:

– Domnule, văd că Tu eşti profet! ²⁰ Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta^[e], iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

²¹ Isus i-a răspuns:

– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. ²⁴ Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

²⁵ Femeia I-a zis:

– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

²⁶ Isus i-a zis:

– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.

²⁷ Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi^[f]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ ²⁸ Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.