M’Cheyne Bible Reading Plan
Rebeliunea lui Şeba
20 S-a întâmplat că se afla acolo un om nelegiuit pe nume Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din corn şi a zis:
„Noi n-avem nici o parte în David
şi nici o moştenire în fiul lui Işai.
La corturile tale, Israel!“
2 Toţi bărbaţii lui Israel l-au părăsit astfel pe David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Bărbaţii lui Iuda însă au rămas alipiţi de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim. 3 După ce a sosit acasă, la Ierusalim, David le-a luat pe cele zece ţiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat şi le-a aşezat într-o casă, sub supraveghere. Le-a purtat de grijă, dar nu a mai intrat la ele[a]. Acestea au rămas închise până în ziua morţii lor, trăind asemenea unor văduve.
4 Regele i-a zis lui Amasa: „Cheamă-i la mine pe bărbaţii lui Iuda în trei zile şi adu-i înaintea mea! Să fii şi tu prezent aici!“ 5 Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta. 6 Atunci David i-a zis lui Abişai: „Să ştii că Şeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca nu cumva să găsească cetăţi fortificate şi să scape de noi.“ 7 Astfel oamenii lui Ioab, cheretiţii, peletiţii[b] şi toţi războinicii viteji au ieşit din Ierusalim, sub comanda lui Abişai, pentru a-l urmări pe Şeba, fiul lui Bicri. 8 În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit şi Amasa să-i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într-o tunică de război şi peste aceasta, la şold, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa sabia i-a ieşit din teacă. 9 Ioab l-a salutat pe Amasa, spunându-i: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să-l sărute. 10 Amasa n-a dat atenţie sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l-a lovit cu ea în stomac, vărsându-i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abişai, a continuat să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri. 11 Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa şi striga: „Cine este de partea lui Ioab şi cine este de partea lui David să-l urmeze pe Ioab!“ 12 Trupul lui Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Slujitorul lui Ioab a văzut că toţi luptătorii se opreau. Când a văzut el că fiecare om se oprea în dreptul lui Amasa, a tras trupul de pe drum pe câmp şi a aruncat o haină peste el. 13 După ce a fost luat din drum, toţi oamenii l-au urmat pe Ioab în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri. 14 El a străbătut toate seminţiile lui Israel, îndreptându-se înspre Abel-Bet-Maaca[c]. Toţi beriţii s-au adunat şi l-au urmat. 15 Ioab cu oamenii săi au venit şi l-au asediat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca. Au ridicat o rampă de asalt împotriva cetăţii până la înălţimea meterezei şi au început să dărâme zidul. 16 Atunci o femeie înţeleaptă din cetate a strigat:
– Ascultaţi! Ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să se apropie ca să-i vorbesc.
17 Ioab s-a apropiat, iar femeia l-a întrebat:
– Tu eşti Ioab?
– Da, eu sunt! i-a răspuns acesta.
– Ascultă ce are de spus slujitoarea ta! i-a zis femeia.
– Ascult, i-a zis Ioab.
18 – Odinioară, a continuat femeia, se obişnuia să se spună: „Să întrebăm la Abel!“ Şi totul se termina aici. 19 Noi suntem una din cetăţile paşnice şi credincioase ale lui Israel, iar tu cauţi să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să devorezi moştenirea Domnului?
20 Ioab i-a răspuns femeii:
– Cu nici un chip nu doresc să devorez şi să distrug. 21 Nu asta vreau! Dar un om din regiunea muntoasă a lui Efraim, pe nume Şeba, fiul lui Bicri, s-a răzvrătit împotriva regelui, împotriva lui David. Daţi-mi-l doar pe el şi mă voi îndepărta de cetate.
– Bine, i-a zis femeia lui Ioab, capul lui îţi va fi aruncat de pe zid.
22 Femeia i-a înduplecat pe toţi cei din cetate cu sfatul ei înţelept. Aceştia i-au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din corn şi oamenii săi s-au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s-a întors la rege, în Ierusalim.
23 Ioab era conducătorul întregii oştiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor; 24 Adoniram[d] era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar; 25 Şeva era scrib, iar Ţadok şi Abiatar erau preoţi. 26 De asemenea, şi iairitul Ira era preotul lui David.
Îndemnuri finale
13 Aceasta este a treia oară când vin la voi. „Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.“[a] 2 Le-am spus mai dinainte celor ce au păcătuit în trecut şi tuturor celorlalţi, şi le spun mai dinainte şi acum, când sunt absent, aşa cum am făcut atunci când am fost a doua oară la voi, că, dacă voi veni din nou, nu voi cruţa deloc, 3 întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte prin mine. El nu este slab faţă de voi, ci este puternic între voi, 4 pentru că a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Noi suntem slabi în El, dar trăim împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu, pentru voi.
5 Puneţi-vă pe voi înşivă la încercare, pentru a vedea dacă sunteţi în credinţă! Verificaţi-vă pe voi înşivă! Nu vă daţi seama că Isus Cristos este în voi? – doar dacă nu cumva sunteţi respinşi la test. 6 Sper că vă veţi da seama că noi nu suntem respinşi la test. 7 Şi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca noi să fim arătaţi că am trecut testul, ci pentru ca voi să faceţi ceea ce este bine, chiar dacă noi am părea ca fiind respinşi la test. 8 Căci noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr. 9 Ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră. 10 Motivul pentru care vă scriu acestea, când nu sunt cu voi, este ca atunci când voi veni să nu fiu aspru, ci să folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, nu pentru dărâmare.
Salutări finale
11 În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Fiţi desăvârşiţi! Încurajaţi-vă unul pe altul! Fiţi de acord unul cu altul! Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă! Toţi sfinţii vă salută.
13 Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! (Amin.)[b]
O cântare de jale cu privire la Tir
27 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, rosteşte o cântare de jale despre Tir! 3 Spune-i Tirului, care locuieşte la intrarea mării şi face negoţ cu popoarele din ostroavele cele multe, că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Tirule, tu ziceai:
‘Sunt de o frumuseţe desăvârşită!’[a]
4 Hotarele îţi erau în inima mării,
iar constructorii tăi te făcuseră desăvârşit de frumos.
5 Îţi căptuşiseră toate laturile corăbiei
cu lemn de pin din Senir[b],
iar din cedrii de Liban
îţi făcuseră un catarg.
6 Din stejari de Başan
îţi făcuseră vâsle,
iar puntea ţi-o făcuseră
din chiparos[c] de pe ţărmul Chitimului[d], încrustat cu fildeş.
7 Din in subţire şi brodat, adus din Egipt,
îţi era vela,
slujindu-ţi şi drept steag.
Din pânză albastră şi purpurie, adusă din ostroavele Elişa[e],
îţi era tenda.
8 Locuitorii din Sidon şi din Arvad[f]
îţi erau vâslaşi
şi cei mai înţelepţi din Tir
îţi slujeau ca marinari.
9 Meşterii cu vechime şi iscusiţi[g] din Ghebal[h]
îţi dregeau crăpăturile.
Toate corăbiile mării cu marinarii lor
treceau pe la tine ca să facă schimb de mărfuri.
10 Cei din Persia, din Lud[i] şi din Put[j]
slujeau ca ostaşi în armata ta;
ei îşi atârnau scutul şi coiful pe zidurile tale
şi îţi dădeau astfel strălucire.
11 Bărbaţii din Arvad şi Helek[k]
stăteau de jur împrejur pe zidurile tale,
iar cei din Gamad[l]
erau aşezaţi în turnurile tale.
Ei îşi atârnau scuturile pe zidurile tale, de jur împrejur,
şi îţi desăvârşeau astfel frumuseţea.
12 Tarşişul[m] făcea negoţ cu tine pentru că aveai din belşug tot felul de mărfuri. El îţi oferea în schimbul produselor tale argint, fier, cositor şi plumb.
13 Iavanul[n], Tubalul[o] şi Meşekul[p] făceau negoţ cu tine, oferindu-ţi în schimbul produselor tale sclavi şi vase de bronz.
14 Cei din Bet-Togarma[q] îţi oferea în schimbul produselor tale cai, armăsari de luptă şi catâri.
15 Rodaniţii[r] făceau negoţ cu tine şi multe alte ostroave aveau parte de marfa ta; ei îţi dădeau în schimb ca plată coarne de fildeş şi de abanos.
16 Aramul[s] făcea negoţ cu tine pentru că aveai o mulţime de bunuri meşteşugăreşti, oferindu-ţi în schimbul produselor tale smarald, purpură, haine brodate, in subţire, coral şi rubin.
17 Iuda şi ţara lui Israel făcea negoţ cu tine, oferindu-ţi în schimbul produselor tale grâu de Minit[t], panag[u], miere, ulei şi balsam.
18 Damascul făcea negoţ cu tine pentru că aveai o mulţime de bunuri meşteşugăreşti şi tot felul de mărfuri din belşug. El îţi oferea vin de Helbon[v] şi lână de Ţahar[w].
19 Daniţii şi grecii din Uzal făceau negoţ cu tine[x]; în schimbul produselor tale îţi dădeau[y] fier prelucrat, casia şi trestie plăcut mirositoare.
20 Dedan făcea negoţ cu tine cu învelitori pentru şei. 21 Arabia şi toţi prinţii Chedarului erau şi ei printre cei cu care făceai negoţ; ei îţi aduceau oi, berbeci şi capre. 22 Negustorii din Şeba şi Rama[z] făceau negoţ cu tine, oferindu-ţi în schimbul produselor tale ce era mai bun din tot felul de arome, tot felul de pietre scumpe şi aur.
23 Haran, Cane, Eden şi negustorii din Şeba, Asiria şi Chilmad[aa] făceau negoţ cu tine. 24 Ei făceau negoţ cu tine, aducând în pieţele tale haine scumpe, materiale de culoare albastră, veşminte brodate, veşminte colorate, legate cu funii împletite şi strâns înnodate.
25 Corăbiile de Tarşiş călătoreau ducându-ţi marfa.
Erai umplut şi încărcat din plin
în inima mărilor.
26 Vâslaşii te duseseră
la ape adânci,
dar vântul de răsărit te va sfărâma
în inima mărilor.
27 Bogăţia ta, produsele tale, marfa ta, marinarii tăi, cârmacii tăi, cei ce-ţi dregeau fisurile, cei ce făceau schimb de mărfuri cu tine, toţi ostaşii pe care-i aveai şi toată mulţimea din mijlocul tău se vor prăbuşi în inima mărilor, în ziua scufundării tale.
28 La vuietul ţipetelor cârmacilor tăi
ostroavele se vor cutremura.
29 Toţi cei ce trag la rame,
marinarii şi toţi cârmacii de pe mare,
se vor da jos din corăbiile lor
şi vor sta pe ţărm.
30 Vor striga cu glas tare din pricina ta
şi se vor tângui cu amărăciune;
îşi vor arunca cu ţărână pe cap
şi se vor tăvăli în cenuşă.
31 Se vor rade pe cap din pricina ta
şi se vor îmbrăca cu saci;
te vor plânge cu sufletul amărât,
bocind cu amar.
32 În tânguirea lor, vor face o cântare de jale cu privire la tine
şi te vor boci astfel:
‘Cine era ca Tir, ca cel ce zace acum
în mijlocul mării?’
33 Când ieşeau mărfurile tale din mijlocul mărilor, săturai multe popoare. Prin mulţimea bogăţiilor şi produselor tale îi îmbogăţeai pe regii pământului.
34 Acum însă eşti sfărâmat de mări,
în adâncurile apelor.
Încărcătura ta şi toată mulţimea din mijlocul tău
s-au scufundat odată cu tine.
35 Toţi locuitorii ostroavelor
sunt înmărmuriţi din pricina ta;
regilor lor li s-a zbârlit părul de groază
şi li s-au înspăimântat feţele.
36 Negustorii popoarelor
fluieră de uimire din pricina ta.
Ai parte de un sfârşit îngrozitor
şi nu vei mai exista niciodată!»“
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
Psalmul 76
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Dumnezeu este cunoscut în Iuda;
mare este Numele Lui în Israel!
2 Pe când Cortul Îi este în Salem[e],
Locuinţa Lui se află în Sion.
3 Acolo a sfărâmat săgeţile arcului,
scutul şi sabia de război.Sela
4 Eşti mai măreţ, mai minunat eşti Tu
decât munţii încărcaţi de vânat.
5 Prădaţi au fost vitejii:
au fost cuprinşi de un somn adânc[f];
nici unul dintre luptători
n-a mai avut putere în mâini.
6 Dumnezeu al lui Iacov, la mustrarea Ta,
călăreţul şi calul au adormit deopotrivă!
7 Tu eşti atât de înfricoşător!
Cine poate sta înaintea Ta când eşti mânios?
8 Când ai rostit sentinţa din ceruri,
pământul s-a temut şi a amuţit.
9 Da, aşa a fost, când Te-ai ridicat să judeci, Dumnezeule,
şi să aduci izbăvire tuturor necăjiţilor pământului.Sela
10 Într-adevăr, mânia Ta împotriva omului[g] lucrează spre lauda Ta,
iar pe supravieţuitorii mâniei Tale îi îngrădeşti.[h]
11 Faceţi jurăminte Domnului, Dumnezeul vostru, şi împliniţi-le!
Voi toţi cei din preajma Lui,
aduceţi daruri Celui de temut!
12 El taie avântul conducătorilor
şi seamănă groază printre regii pământului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.