M’Cheyne Bible Reading Plan

28 În acele zile filistenii şi-au adunat oştirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiş i-a zis lui David:

– Fii sigur că tu şi oamenii tăi veţi veni cu mine în tabără.

² – În felul acesta vei şti de ce este în stare slujitorul tău, i-a răspuns David lui Achiş.

– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu pentru totdeauna, i-a zis Achiş.

Saul, la vrăjitoarea din En-Dor

³ Samuel murise. Tot Israelul îl jelise şi îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din ţară^[a] pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.

⁴ Filistenii s-au adunat şi au venit ca să-şi aşeze tabăra la Şunem. Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra la Ghilboa. ⁵ Când Saul a văzut tabăra filistenilor i s-a făcut frică şi s-a îngrozit. ⁶ Saul L-a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[b] şi nici prin profeţi. ⁷ Atunci Saul le-a poruncit slujitorilor săi:

– Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor ca să merg la ea şi s-o întreb.

Slujitorii săi i-au răspuns:

– Iată, în En-Dor se află o femeie care cheamă duhurile morţilor.

⁸ Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine şi a plecat însoţit de doi bărbaţi. Au ajuns la femeie noaptea şi el i-a zis:

– Prezi-mi, te rog, viitorul, ridicând un duh pentru mine, şi anume pe acela pe care ţi-l voi spune.

⁹ – Tu ştii ce a făcut Saul, i-a răspuns femeia, ştii cum a nimicit din ţară pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe descântători. De ce întinzi o cursă vieţii mele ca să fiu ucisă?

¹⁰ Saul i-a jurat pe Domnul, zicând:

– Viu este Domnul, nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.

¹¹ – Pe cine vrei să ridic pentru tine? l-a întrebat femeia.

– Ridică-l pe Samuel! i-a răspuns el.

¹² Când l-a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt puternic şi i-a zis lui Saul:

– De ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul.

¹³ – Nu te teme! Ce vezi? a continuat regele.

– Văd o fiinţă dumnezeiască^[c] ridicându-se din pământ, i-a răspuns femeia lui Saul.

¹⁴ – Cum arată? a întrebat-o el.

– Văd cum se ridică un om bătrân învelit cu o mantie, i-a răspuns ea.

Saul şi-a dat seama că acesta era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

¹⁵ Samuel i-a zis lui Saul:

– Pentru ce m-ai tulburat ridicându-mă?

– Mă aflu într-un mare necaz! i-a răspuns Saul. Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine. Nu mi-a mai vorbit nici prin profeţi şi nici prin vise. Atunci te-am chemat pe tine ca să-mi arăţi ce să fac.

¹⁶ Dar Samuel i-a zis:

– Dacă Domnul S-a îndepărtat de tine şi ţi-a devenit duşman, de ce mă mai întrebi pe mine? ¹⁷ Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta şi l-a dat semenului tău, lui David. ¹⁸ Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului şi nu i-ai făcut pe amalekiţi să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îţi face astăzi lucrul acesta. ¹⁹ Mai mult, Domnul îl va da pe Israel, împreună cu tine, în mâna filistenilor şi mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi cu mine. De asemenea, Domnul va da oştirea lui Israel în mâna filistenilor.

²⁰ Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de frică din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nici o putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua şi toată noaptea. ²¹ Când a venit femeia la Saul şi l-a văzut aşa de înspăimântat, i-a zis:

– Iată, slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am pus viaţa în primejdie şi am ascultat cuvintele pe care mi le-ai spus. ²² Acum, te rog, ascultă şi tu de glasul slujitoarei tale şi dă-mi voie să-ţi pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.

²³ Saul nu a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i-a ascultat. Şi astfel el s-a ridicat de la pământ şi s-a aşezat pe pat. ²⁴ Femeia avea la casa ei un viţel îngrăşat; ea l-a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. ²⁵ Le-a pus înaintea lui Saul şi a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

Drepturile unui apostol

9 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? ² Dacă nu sunt apostol pentru alţii, pentru voi sunt, pentru că voi sunteţi sigiliul apostoliei mele în Domnul!

³ Aceasta este apărarea mea faţă de cei care mă critică. ⁴ Nu avem dreptul să mâncăm şi să bem? ⁵ Nu avem dreptul să luăm alături de noi o soţie credincioasă, cum fac ceilalţi apostoli, fraţii Domnului, şi Chifa? ⁶ Sau numai eu şi Barnabas nu avem dreptul să nu lucrăm? ⁷ Cine a fost vreodată în armată pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu bea din laptele turmei? ⁸ Oare spun eu acestea doar dintr-o perspectivă omenească? Nu spune şi Legea la fel? ⁹ În Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.“^[a] Oare doar pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? ¹⁰ Sau o spune şi cu privire la noi? Lucrul acesta a fost scris şi pentru noi. Când plugarul ară şi treierătorul treieră, trebuie să o facă cu speranţa că vor avea parte de roade. ¹¹ Dacă noi am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, este mare lucru dacă secerăm de la voi lucruri materiale? ¹² Dacă alţii au acest drept de la voi, oare noi nu-l avem şi mai mult?

Cu toate acestea, nu ne-am folosit de acest drept, ci îndurăm totul, pentru a nu pune vreo piedică în calea Evangheliei lui Cristos. ¹³ Nu ştiţi că cei care slujesc în Templu îşi primesc hrana de la Templu, iar cei care slujesc la altar îşi primesc partea din jertfe? ¹⁴ Astfel, şi Domnul a poruncit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască de pe urma Evangheliei. ¹⁵ Însă eu nu m-am folosit de nici unul dintre aceste drepturi. Şi nu v-am scris aceste lucruri ca să se facă aşa pentru mine. Într-adevăr, mai degrabă aş vrea să mor decât să mă lase cineva fără acest motiv de laudă! ¹⁶ Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul^[b] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! ¹⁷ Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. ¹⁸ Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

¹⁹ Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. ²⁰ Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. ²¹ Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. ²² Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. ²³ Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.

²⁴ Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. ²⁵ Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. ²⁶ Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, ²⁷ ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.

Iminenţa dezastrului

7 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, aşa îi vorbeşte Stăpânul Domn ţării lui Israel: «Sfârşitul! A venit sfârşitul peste cele patru colţuri ale ţării! ³ Acum sfârşitul este peste tine! Voi trimite mânia Mea împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale. ⁴ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul.»

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, vine dezastru peste dezastru^[a]! ⁶ Vine sfârşitul! Vine sfârşitul! S-a deşteptat împotriva ta! Iată-l venind! ⁷ Vine osânda peste tine, locuitor al ţării! Vine vremea! Ziua este aproape! Pe munţi este panică, nu strigăte de bucurie! ⁸ Acum sunt aproape să-Mi revărs furia asupra ta şi să-Mi consum mânia împotriva ta. Te voi judeca după cum ţi-e umbletul şi îţi voi face după toate urâciunile tale. ⁹ Nu mă voi uita cu milă la tine şi nu te voi cruţa, ci îţi voi răsplăti după cum ţi-e umbletul şi potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău. Şi vei şti astfel că Cel Ce loveşte sunt Eu, Domnul!

¹⁰ Iată ziua! Iat-o că vine! Vine osânda^[b]! Ramura a înmugurit! Aroganţa a înfrunzit! ¹¹ Violenţa s-a înălţat ca să slujească de toiag răutăţii: nu va mai rămâne nimic din ei, nici din mulţimea lor, nici din bogăţia lor; nu va mai rămâne nimic deosebit între ei. ¹² Vine vremea! Se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, iar vânzătorul să nu bocească, deoarece mânia se va revărsa peste toată mulţimea. ¹³ Căci vânzătorul nu se va mai întoarce la ceea ce a vândut^[c], cât timp trăiesc amândoi, fiindcă viziunea cu privire la mulţime nu se va schimba. Din cauza nelegiuirilor lor, nu-şi vor scăpa viaţa nici unul. ¹⁴ Sunaţi din trâmbiţă şi pregătiţi totul! Nici unul însă nu va merge la luptă, căci mânia Mea se va revărsa peste toată mulţimea. ¹⁵ Pe stradă va fi sabia, iar în casă – molima şi foametea. Cine va fi pe câmp va muri de sabie, iar pe cel ce va fi în cetate îl vor devora foametea şi molima. ¹⁶ Cei ce vor scăpa cu viaţă dintre ei se vor afla în munţi, ca porumbeii văilor, gemând cu toţii, fiecare pentru nelegiuirea lui. ¹⁷ Toate mâinile vor slăbi şi pe toţi genunchii se va scurge apă^[d]. ¹⁸ Se vor încinge cu saci şi tremurul îi va cuprinde pe toţi. Toate feţele vor fi acoperite de ruşine şi toate capetele vor fi rase. ¹⁹ Îşi vor arunca argintul pe străzi, iar aurul le va fi ca o necurăţie. Argintul şi aurul lor nu vor putea să-i scape în ziua furiei Domnului; nu vor putea nici să le sature sufletul, nici să le umple pântecele, căci ele au fost cauza care i-a făcut să cadă în nelegiuire. ²⁰ Se mândreau cu frumuseţea podoabelor lor, din care îşi făceau chipurile urâciunilor lor, ale idolilor lor respingători. De aceea le voi preface într-o necurăţie. ²¹ Le voi da ca pradă în mâna străinilor, vor fi de jaful celor răi de pe pământ şi ei le vor pângări. ²² Îmi voi întoarce faţa de la ei şi prădătorii vor întina preţiosul Meu Lăcaş; vor intra în el şi-l vor întina.

²³ Pregăteşte lanţul, căci ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de violenţă. ²⁴ Voi aduce cele mai rele neamuri ca să le ia în stăpânire casele; voi pune capăt mândriei celor puternici, iar sanctuarele lor vor fi pângărite. ²⁵ Când va veni teroarea, ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi. ²⁶ Va veni dezastru după dezastru, va sosi veste după veste. Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului, dar învăţătura din Lege a preotului va fi pierdută şi sfatul bătrânilor la fel. ²⁷ Regele va jeli, prinţul va fi îmbrăcat în disperare şi mâinile poporului din ţară vor tremura. Le voi face după umbletele lor şi-i voi judeca după legile lor. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.»“

Psalmul 45

Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil^[a]. Un cântec de dragoste.