M’Cheyne Bible Reading Plan
Moartea lui Miriam. Apă din stâncă
20 Toată adunarea israeliţilor a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Poporul s-a stabilit în Kadeş. Acolo a murit şi a fost îngropată Miriam.
2 Nu era apă pentru adunare, astfel că ei s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. 3 Poporul s-a certat cu Moise şi a zis:
– Mai bine am fi murit când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! 4 De ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta? Ca să murim aici şi noi şi vitele noastre? 5 De ce ne-aţi scos din Egipt să ne aduceţi în acest loc uscat? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodie şi nu este nici apă de băut.
6 Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului. 7 Domnul i-a spus lui Moise: 8 „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. 10 Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii şi Moise le-a zis:
– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?
11 Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor.
12 Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“
13 Acestea sunt apele de la Meriba[a] unde israeliţii s-au certat cu Domnul şi prin care El Şi-a arătat sfinţenia.
Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către israeliţi
14 După aceea, Moise a trimis nişte soli din Kadeş la regele Edomului:
– Aşa vorbeşte fratele tău Israel: Tu cunoşti toate greutăţile prin care am trecut, 15 cum părinţii noştri s-au dus în Egipt şi au locuit acolo multă vreme; egiptenii ne-au asuprit pe noi şi pe părinţii noştri. 16 Când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru şi a trimis Îngerul[b] care ne-a scos din Egipt; suntem la Kadeş, o cetate aflată la marginea ţinutului tău. 17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nu vom bea apă din nici o fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem nici la stânga nici la dreapta, până trecem prin ţinutul tău.
18 Dar Edom i-a răspuns:
– Să nu treci pe la mine căci te voi întâmpina cu sabia.
19 Israeliţii i-au zis:
– Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă vom bea apa ta, noi şi vitele noastre, îţi vom plăti. Lasă-ne doar să trecem mergând pe jos[c], nimic mai mult.
20 Dar el le-a zis:
– Să nu treceţi!
Şi Edom a ieşit înaintea lor cu mulţi oameni şi cu mână puternică. 21 Astfel Edom nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin ţinutul lui; şi Israel s-a întors de la el.
Moartea lui Aaron şi învestirea în slujire a lui Elazar
22 Toată adunarea israeliţilor a pornit din Kadeş şi au ajuns la muntele Hor.
23 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron la muntele Hor, la marginea ţării Edom: 24 „Aaron va fi adăugat la poporul său; el nu va intra în ţara pe care o dau israeliţilor, pentru că v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25 Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Elazar, şi du-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi pune-le pe fiul său Elazar, iar Aaron va muri acolo.“
27 Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor în prezenţa întregii adunări. 28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi le-a pus pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. 29 Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată casa lui Israel l-a jelit pe Aaron treizeci de zile.
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[a].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[b]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[c]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![d]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
Psalmul 59
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[e] compus pe vremea când Saul a trimis să-i supravegheze casa acestuia, ca să-l ucidă.
1 Dumnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
protejează-mă de cei ce s-au ridicat împotriva mea!
2 Izbăveşte-mă de făcătorii de rele,
mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge!
3 Căci iată-i cum îmi pândesc sufletul,
nişte oameni puternici uneltesc împotriva mea,
deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, Doamne!
4 Fără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace.
Ridică-Te să vii în întâmpinarea mea şi priveşte!
5 Tu, Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
ridică-Te să pedepseşti toate neamurile!
Nu avea milă de nici unul din aceşti trădători răi!Sela
6 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
7 Iată ce scot din gurile lor:
săbii ies printre buzele lor
şi zic: „Cine ne aude?“
8 Dar Tu, Doamne, râzi de ei,
îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Tăria mea, pe Tine Te aştept,
căci Dumnezeu este întăritura mea!
10 Dumnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea,
Dumnezeu îmi descoperă pândarii.
11 Totuşi nu-i omorî,
ca nu cumva cei din poporul meu să uite!
Fă-i să rătăcească, prin puterea Ta,
şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!
12 Să fie prinşi în propria lor mândrie,
în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele lor;
să li se socotească blestemele şi minciunile!
13 Să-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie!
Fă-i să recunoască că Dumnezeu stăpâneşte în Iacov
şi până la marginile pământului.Sela
14 Se întorc seara, urlă precum câinii
şi dau târcoale cetăţii.
15 Ei rătăcesc după mâncare
şi bombănesc dacă nu se satură.
16 Eu însă voi cânta tăria Ta,
dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta,
căci Tu mi-ai fost întăritură
şi adăpost în ziua necazului meu.
17 Tăria mea, pe Tine Te voi lăuda,
căci Dumnezeu este întăritura mea,
Dumnezeu Care este îndurător cu mine!
Judecata Domnului asupra lui Israel
8 Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;
acesta va cădea peste Israel;
9 tot poporul –
Efraim şi locuitorii Samariei – va şti,
toţi cei care, cu mândrie
şi aroganţă în inimă, zic:
10 «Au căzut cărămizile,
dar noi vom zidi cu pietre cioplite!
Sicomorii au fost tăiaţi,
dar noi îi vom înlocui cu cedri!»
11 De aceea, Domnul i-a ridicat împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin,
i-a stârnit pe duşmanii lor:
12 arameii la răsărit şi filistenii la apus;
cu o gură larg deschisă ei l-au mâncat pe Israel!
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
13 Dar poporul nu s-a întors la Cel Ce îl lovea,
nu L-a căutat pe Domnul Oştirilor.
14 Aşa că Domnul va tăia din Israel capul şi coada,
ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi.
15 Bătrânii şi demnitarii sunt capul,
iar profeţii care învaţă minciuni sunt coada.
16 Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,
iar cei ce sunt conduşi de ei sunt pierduţi[a].
17 De aceea Stăpânul nu se va mai bucura de tinerii lor,
nici nu va mai avea milă de orfanii şi de văduvele lor,
pentru că toţi sunt lipsiţi de evlavie şi ticăloşi,
toţi spun vorbe de nimic.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
18 Da! Răutatea arde ca un foc,
arde mărăcinii şi spinii,
aprinde desişul pădurii
din care se înalţă un stâlp de fum!
19 Ţara este arsă de furia Domnului Oştirilor,
iar poporul este ca ceva de pus pe foc.
Nimeni nu-şi cruţă fratele.
20 Unul jefuieşte din dreapta şi rămâne flămând;
mănâncă din stânga şi nu se satură;
fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale[b].
21 Manase mănâncă pe Efraim, şi Efraim pe Manase,
iar împreună mănâncă pe Iuda.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
10 Vai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite,
de cei ce scriu porunci ce asupresc,
2 ca să-i priveze de drepturi pe cei nevoiaşi
şi să răpească dreptatea celor asupriţi din poporul Meu,
făcând astfel din văduve prada lor
şi jefuindu-i pe orfani.
3 Ce veţi face în ziua pedepsei,
în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări?
La cine veţi fugi după ajutor?
Unde vă veţi lăsa bogăţiile?
4 Unii se vor pleca printre prizonieri
sau vor cădea printre cei ucişi.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.“
Stăpânirea limbii
3 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră! 2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul. 3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul. 4 Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Gheenei[a]. 7 Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici[b] sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc, 8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa! 11 Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară[c]? 12 Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înţelepciune
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14 Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! 15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. 17 Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către[d] cei ce fac pace.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.