M’Cheyne Bible Reading Plan
Apa de curăţire
19 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 2 „Aceasta este o poruncă a Legii pe care Domnul a dat-o: spune-le israeliţilor să aducă o vacă roşie, sănătoasă, care să nu aibă nici o meteahnă şi care n-a fost pusă încă la jug. 3 Să o daţi preotului Elazar; el s-o ducă afară din tabără şi cineva s-o înjunghie înaintea lui. 4 Preotul Elazar să ia din sângele ei cu degetul şi să stropească de şapte ori înaintea Cortului Întâlnirii. 5 Apoi vaca să fie arsă înaintea lui; să fie arse pielea, carnea, sângele şi balega. 6 Preotul să ia lemn de cedru, isop şi fir de culoare cărămizie şi să le arunce în focul în care este arsă vaca. 7 Apoi preotul să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea poate veni în tabără. Dar va rămâne necurat până seara. 8 De asemenea, cel care arde vaca trebuie să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; el va rămâne necurat până seara.
9 După aceea, un om care este curat trebuie să adune cenuşa vacii şi să o pună într-un loc curat, în afara taberei; să fie păstrată pentru adunarea israeliţilor pentru apa de curăţire. Este pentru curăţirea de păcat. 10 Cel care adună cenuşa vacii să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara.
Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru israeliţi şi pentru străinul care locuieşte între ei. 11 Cel care atinge trupul mort al cuiva va fi necurat şapte zile. 12 Să se cureţe cu apă în ziua a treia şi a şaptea; dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi în a şaptea, nu va fi curat. 13 Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, şi nu se va curăţi pângăreşte Tabernaculul Domnului. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n-a fost stropit cu apă de curăţire; necurăţia lui rămâne asupra lui.
14 Aceasta este legea când un om moare într-un cort: toţi aceia care intră în cort şi toţi aceia care sunt în cort vor fi necuraţi şapte zile; 15 şi orice vas deschis care nu are capacul pus va fi necurat.
16 Oricine atinge, pe câmpul larg, un om care a fost ucis de sabie sau a murit sau care atinge osemintele vreunui om sau un mormânt, va fi necurat şapte zile. 17 Pentru cel necurat să se ia din cenuşa vacii arse pentru curăţirea de păcat şi să se pună apă curgătoare[a] peste ea, într-un vas. 18 Un om curat să ia isop, să-l înmoaie în apă şi să stropească cortul, toate vasele, pe cei care erau acolo şi pe cel care s-a atins de osemintele vreunui om sau de vreun om ucis sau de vreun om care a murit sau de vreun mormânt. 19 Cel curat să-l stropească pe cel necurat în a treia şi a şaptea zi şi să-l cureţe astfel în a şaptea zi. Apoi cel necurat să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, iar seara va fi curat. 20 Orice om care este necurat şi nu se va curăţi să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Lăcaşul Domnului. Din cauză că n-a fost stropit cu apa de curăţire, el este necurat. 21 Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei.
De asemenea, cel care stropeşte cu apa de curăţire trebuie să-şi spele hainele, iar cel care atinge apa de curăţire va fi necurat până seara. 22 Orice lucru atins de cineva care este necurat va fi necurat şi oricine îl atinge va fi necurat până seara.“
Psalmul 56
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. Un mihtam[a] al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.
1 Dumnezeule, ai milă de mine, căci nişte oameni mă hărţuiesc;
toată ziua mă chinuie cel ce se luptă cu mine.
2 Urmăritorii mei mă hărţuiesc toată ziua.
Într-adevăr, mulţi sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie,
3 dar, când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine.
4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
5 În fiecare zi îmi răstălmăcesc cuvintele,
toate gândurile lor sunt să-mi facă rău.
6 Uneltesc, pândesc,
îmi urmăresc paşii,
dornici să-mi ia viaţa.
7 Oare să scape ei prin răutate?
Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!
8 Tu numeri zilele pribegiei mele;
pune-mi lacrimile în burduful Tău!
Să nu fie ele oare în cartea Ta?
9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga!
Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea.
10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud,
11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ;
de aceea Îţi voi aduce jertfe de mulţumire,
13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte
şi picioarele de poticnire,
ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu
în lumina vieţii.
Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[b] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
până când trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4 Sunt în mijlocul leilor;
mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălţat[c], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
– sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflet al meu[d]!
Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[e]!
9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
iar credincioşia Ta – până la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
Semnul lui Maher-şalal-haş-baz
8 Domnul mi-a zis: „Ia o placă mare şi scrie pe ea cu un stilet obişnuit[a]: «Maher-şalal-haş-baz[b]». 2 Iar ca martori vrednici de încredere îi voi chema pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.“
3 M-am apropiat apoi de profetesă; ea a a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-şalal-haş-baz. 4 Înainte să ştie copilul să zică: «Tatăl meu!» şi «Mama mea!», bogăţia Damascului şi prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei.“
5 Domnul mi-a vorbit din nou astfel:
6 „Pentru că poporul acesta a refuzat
apele din Şiloah[c] care curg lin,
şi s-a bucurat
de[d] Reţin şi de fiul lui Remalia,
7 de aceea Stăpânul va ridica împotriva ta
apele mari şi puternice ale râului[e],
adică pe împăratul Asiriei şi toată gloria sa.
El se va ridica deasupra albiei
şi se va revărsa peste maluri!
8 Va năvăli în Iuda ca un puhoi
şi, curgând peste, le va ajunge până la gât!
Aripile sale întinse
vor acoperi întinderea ţării tale, Emanuele[f]!“
9 „Faceţi rău, popoare, cât voiţi,
căci tot veţi fi zdrobite!
Luaţi aminte voi, toate ţările îndepărtate!
Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite!
Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite!
10 Faceţi planuri cât voiţi, căci tot vor fi zădărnicite!
Luaţi hotărâri cât voiţi, căci nu vor rămâne în picioare,
pentru că Dumnezeu este cu noi[g]!“
Israel să se teamă de Domnul
11 Domnul mi-a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea şi m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis:
12 „Nu numiţi uneltire
tot ceea ce poporul acesta numeşte uneltire!
Nu vă temeţi de ce se teme el
şi nu vă înspăimântaţi!
13 Ci pe Domnul Oştirilor să-L priviţi ca sfânt;
El este Cel de Care să vă temeţi şi de El trebuie să vă înspăimântaţi.
14 El va fi un Lăcaş,
însă pentru cele două Case ale lui Israel
va fi o piatră de poticnire
şi o stâncă de cădere;
va fi un laţ şi o cursă
pentru locuitorii Ierusalimului.
15 Mulţi dintre ei se vor împiedica,
vor cădea şi vor fi sfărâmaţi,
vor fi prinşi în laţ şi capturaţi.“
16 „Leagă această mărturie,
şi pecetluieşte această învăţătură între ucenicii Mei!
17 Voi nădăjdui în Domnul,
Care Îşi ascunde faţa de Casa lui Iacov,
şi îmi voi pune încrederea în El!
18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul!
Suntem semne şi prevestiri în Israel
de la Domnul Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion.
19 Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care îngaimă şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii? 20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi
vor pribegi prin ţară,
iar când le va fi foame
se vor mânia şi, uitându-se în sus,
vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
22 Apoi se vor uita spre pământ
şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare
şi vor fi izgoniţi în întuneric.
Căci un Copil ni s-a născut
9 Totuşi nu va mai fi întuneric
peste cei ce au fost în necaz.
După cum în trecut El a făcut de ruşine
ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali,
tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie
Galileea neamurilor,
înspre mare, dincolo de Iordan!
2 Poporul care umbla în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii[h]
a strălucit o lumină!
3 Tu ai înmulţit neamul
şi ai făcut să-i crească bucuria.
Ei se bucură înaintea Ta
cum se bucură nişte oameni la seceriş
şi cum se bucură cei care împart o pradă.
4 Fiindcă jugul ce-i apăsa,
drugul de pe umerii lor
şi toiagul asupritorului lor,
le-ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian[i].
5 Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei
şi orice haină tăvălită în sânge
va fi arsă,
va deveni hrană pentru foc.
6 Căci un Copil ni s-a născut,
un Fiu ni s-a dat,
iar autoritatea va sta pe umerii Săi!
Va fi numit: «Sfetnic minunat[j],
Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii.»
7 Autoritatea Sa va creşte neîncetat
şi va fi o pace fără sfârşit
pentru tronul lui David şi împărăţia Sa.
El o va întemeia
şi o va întări prin judecată şi dreptate,
de acum şi pe vecie.
Râvna Domnului Oştirilor
va face lucrul acesta.
Prejudecăţile şi Legea împărătească
2 Fraţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos! 2 Căci dacă intră în adunarea[a] voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, 3 iar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“, 4 oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei[b] pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6 Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi? 8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[c], bine faceţi. 9 Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea. 10 Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate. 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“[d] a spus şi: „Să nu ucizi!“[e]. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea! 12 Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii. 13 Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii.
Credinţa şi fapta
14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[f]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[g]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“[h]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.