M’Cheyne Bible Reading Plan

Distrugerea Sodomei şi Gomorei

19 Cei doi îngeri^[a] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ ² şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

³ Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. ⁴ Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, ⁵ l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

⁶ Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el ⁷ şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. ⁸ Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

⁹ – Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; ¹¹ iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. ¹² Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, ¹³ pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ ¹⁴ Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi^[b] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ ¹⁶ Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. ¹⁷ Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

¹⁸ – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a^[c] răspuns Lot. ¹⁹ Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea^[d] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

²¹ – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar^[e]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. ²⁵ Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. ²⁶ Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. ²⁸ S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

²⁹ Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. ³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. ³¹ Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. ³² Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³³ Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³⁵ Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab^[f], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. ³⁸ Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami^[g], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor

18 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

² Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor ³ şi le-a zis:

– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! ⁴ Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. ⁵ Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. ⁶ Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

⁷ Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic! ⁹ Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei^[a]!

Pilda cu oaia rătăcită

¹⁰ Vedeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! ¹¹ (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)^[b]

¹² Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit! ¹⁴ Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi.

Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta)^[c], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”^[d]. ¹⁷ Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii^[e]. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri^[f] şi ca un colector de taxe.

¹⁸ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.^[g]

¹⁹ Din nou, (adevărat)^[h] vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. ²⁰ Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!

Pilda cu sclavul nemilostiv

²¹ Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat:

– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?

²² Isus i-a răspuns:

– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte^[i].

Ezra citeşte Legea înaintea poporului

8 Tot poporul s-a strâns ca un singur om în piaţeta din faţa Porţii Apelor. Ei i-au spus cărturarului^[a] Ezra să aducă Cartea Legii lui Moise, pe care Domnul o poruncise lui Israel. ² Preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuite din bărbaţi, femei şi din toţi cei care erau în stare să o înţeleagă. Era ziua întâi a lunii a şaptea. ³ Ezra a citit din Lege în piaţeta dinaintea Porţii Apelor, de la răsăritul soarelui până la amiază, în prezenţa tuturor bărbaţilor, femeilor şi a celor ce puteau să o înţeleagă. Tot poporul asculta cu atenţie la citirea Cărţii Legii. ⁴ Cărturarul Ezra stătea pe o estradă din lemn construită cu acest prilej. Lângă el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Uria, Hilchia şi Maaseia, iar la stânga lui – Pedaia, Mişael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.

⁵ Ezra a deschis Cartea în văzul întregului popor, căci era aşezat mai sus decât poporul. Când a deschis Cartea, tot poporul s-a ridicat în picioare. ⁶ Ezra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel Mare, şi întreg poporul, ridicând mâinile, a răspuns: „Amin! Amin!“ Apoi s-au plecat şi s-au închinat Domnului cu faţa la pământ. ⁷ Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Akub, Şabtai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii ajutau poporul să înţeleagă Legea, iar poporul stătea în picioare. ⁸ Ei citeau desluşit din Cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţelesul^[b], astfel încât poporul să înţeleagă cele citite.

⁹ Guvernatorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, precum şi leviţii care învăţau poporul au zis întregului popor: „Această zi este sfântă pentru Domnul, Dumnezeul vostru. Nu bociţi şi nu plângeţi!“ Căci tot poporul începuse să plângă la auzirea cuvintelor Legii. ¹⁰ Ei le-au mai zis: „Duceţi-vă şi mâncaţi mâncăruri alese, beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte ceva şi celor ce n-au nimic pregătit, căci este o zi sfântă pentru Stăpânul nostru. Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului este tăria voastră!“ ¹¹ Leviţii domoleau poporul, zicându-le: „Linişte, căci aceasta este o zi sfântă! Nu vă mâhniţi!“ ¹² Tot poporul s-a dus apoi să mănânce, să bea şi să trimită câte ceva şi altora. Au făcut aceasta cu mare bucurie, căci înţeleseseră cuvintele care le fuseseră explicate.

Celebrarea Sărbătorii Corturilor

¹³ A doua zi căpeteniile familiilor întregului popor, preoţii şi leviţii au fost convocaţi la cărturarul Ezra ca să li se explice cuvintele Legii. ¹⁴ Au găsit scris în Legea poruncită de Domnul prin Moise că israeliţii trebuie să locuiască în corturi în timpul sărbătorii din luna a şaptea. ¹⁵ Totodată au înţeles că trebuie să proclame şi să răspândească în toate cetăţile lor şi în Ierusalim următoarea veste: „Duceţi-vă la munte şi aduceţi ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de palmier şi ramuri de alţi copaci stufoşi, ca să faceţi corturi, după cum este scris.“^[c]

¹⁶ Poporul a ieşit, a adunat ramuri şi şi-a făcut corturi, fiecare pe acoperişul casei lui, în curtea lui sau în curţile Casei lui Dumnezeu, în piaţeta de la Poarta Apelor şi în piaţeta de la Poarta Efraim. ¹⁷ Toată mulţimea întoarsă din captivitate şi-a făcut corturi şi a locuit în ele. Israeliţii nu mai făcuseră aşa ceva de pe vremea lui Iosua, fiul lui Nun. Şi a fost o bucurie nespus de mare. ¹⁸ Au citit din Cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din prima zi până în ultima zi. Au ţinut sărbătoarea timp de şapte zile, iar în ziua a opta au avut o adunare sfântă, aşa cum era rânduit.

În Corint

18 După aceea a plecat din Atena şi s-a dus în Corint. ² Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Aquila, de neam din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soţia lui, Priscila^[a], deoarece Claudiu^[b] poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma^[c]. Pavel s-a dus la ei ³ şi, fiindcă erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de constructori de corturi. ⁴ În fiecare Sabat, Pavel purta discuţii în sinagogă şi-i convingea atât pe iudei, cât şi pe greci.

⁵ Dar când Silas şi Timotei au sosit din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. ⁶ Când i s-au împotrivit şi l-au batjocorit, el şi-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“ ⁷ Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius^[d] Iustus, un om temător de Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. ⁸ Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui şi, de asemenea, mulţi dintre corintienii care îl auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. ⁹ Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, ¹⁰ căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult popor în această cetate!“ ¹¹ Prin urmare, Pavel a stat acolo un an şi jumătate şi i-a învăţat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel înaintea proconsulului Galio

¹² În timp ce Galio era proconsul^[e] al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un singur gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată ¹³ şi au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii^[f]!“ ¹⁴ Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloşie gravă, v-aş accepta plângerea, iudeilor; ¹⁵ dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume şi la Legea voastră, vă priveşte! Eu nu vreau să fiu judecător în aceste lucruri!“ ¹⁶ Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. ¹⁷ Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, şi l-au bătut chiar în faţa scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta.

Pavel se întoarce în Antiohia

¹⁸ Pavel a rămas mai multe zile acolo. Apoi şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a^[g] tuns capul în Chencrea^[h], căci făcuse un jurământ^[i]. ¹⁹ Au ajuns în Efes, şi Pavel i-a lăsat acolo pe însoţitorii lui. El a intrat în sinagogă şi a purtat discuţii cu iudeii. ²⁰ Aceştia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el nu a vrut, ²¹ ci şi-a luat rămas bun de la ei, zicând: „(Trebuie neapărat ca sărbătoarea care vine s-o ţin în Ierusalim.)^[j] Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi!“ Şi a plecat din Efes, pe mare. ²² S-a dat jos în Cezareea, s-a dus şi a salutat biserica din Ierusalim^[k] şi apoi a coborât la Antiohia. ²³ După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ţinutul Galatiei şi al Frigiei şi întărindu-i pe toţi ucenicii.

Apolo

²⁴ Un iudeu pe nume Apolos, de neam din Alexandria, care era un vorbitor elocvent^[l] şi un bun cunoscător al Scripturii, a venit în Efes. ²⁵ El era instruit în ce priveşte Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat şi dădea învăţătură cu acurateţe despre lucrurile privitoare la Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. ²⁶ A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila şi Aquila l-au auzit, l-au luat acasă şi i-au explicat şi mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. ²⁷ Pentru că el voia să treacă în Ahaia^[m], fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioşi. ²⁸ Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.