Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Geneza 17

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia

17 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:

– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic[a]. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam[b], pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii[c] tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale[d] după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“

Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam:

– În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. 10 Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. 11 Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. 12 În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. 13 Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14 Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“

15 De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam:

– În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara[e]. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“

17 Atunci Avraam I s-a închinat până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „I se poate naşte copil unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să aibă un copil?“ 18 Apoi I-a zis lui Dumnezeu:

– Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!

19 Dar Dumnezeu i-a răspuns:

– Cu siguranţă Sara îţi va naşte un fiu căruia să-i pui numele Isaac[f]. Eu voi încheia un legământ veşnic cu el şi cu sămânţa[g] lui după el. 20 În ceea ce-l priveşte pe Ismael, te-am auzit: îl voi binecuvânta şi îl voi face roditor şi foarte numeros. El va fi tatăl a doisprezece prinţi, iar Eu îl voi face un neam mare. 21 Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta.

22 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el. 23 Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. 24 Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, 25 iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. 26 Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. 27 Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini.

Matei 16

Fariseii şi saducheii cer un semn

16 Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[a]. Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)[b] O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“[c]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Drojdia fariseilor şi a saducheilor

Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“

Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? 10 Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? 11 Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ 12 Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

13 Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip[d] şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

14 Ei au răspuns:

– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.

15 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

16 Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

17 Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona[e], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. 18 Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru[f] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica[g], iar porţile Locuinţei Morţilor[h] n-o vor birui. 19 Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.[i]

20 Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

21 De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor[j], din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

22 Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:

– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!

23 Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:

– Înapoia Mea, Satan[k]! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!

24 Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 25 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[l] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. 26 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 27 Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.[m]

Neemia 6

Planuri de asasinat politic şi denigrare morală

Sanbalat, Tobia, arabul Gheşem şi ceilalţi duşmani ai noştri au fost înştiinţaţi că am reconstruit zidul şi că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem uşile la porţi). Atunci Sanbalat şi Gheşem mi-au trimis următorul mesaj: „Hai să ne întâlnim într-unul din satele[a] din valea Ono!“ Aveau însă de gând să-mi facă rău. Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“

Au trimis acelaşi mesaj de patru ori şi le-am răspuns la fel. A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. În ea scria:

„Se zvoneşte printre popoare – iar Gheşem[b] spune la fel – că tu şi iudeii plănuiţi să vă răzvrătiţi şi de aceea reconstruieşti zidul. Potrivit aceluiaşi zvon, tu plănuieşti să le fii rege şi chiar ai pus profeţi să dea de veste despre tine la Ierusalim şi să zică: «Este un rege în Iuda!» Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului, aşa că vino să ne sfătuim!“

Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu ai născocit toate acestea!“ Ei toţi voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Vor lăsa lucrarea din mâini şi ea nu se va mai face!“ „Întăreşte-mi braţele!“, m-am rugat.

10 M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, şi el mi-a zis:

– Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem porţile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!

11 – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-şi scape viaţa?! Nu voi intra!

12 Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeţia împotriva mea, fiind tocmit de Tobia şi de Sanbalat. 13 El fusese tocmit pentru ca, înfricoşându-mă, să fac după spusele lui şi să păcătuiesc. Atunci ei mi-ar fi scos nume rău pentru a mă face de ruşine. 14 „Dumnezeul meu, adu-Ţi aminte de Tobia şi de Sanbalat, precum şi de aceste fapte ale lor! Adu-Ţi aminte şi de profetesa Noadia, precum şi de ceilalţi profeţi care au vrut să mă înfricoşeze!“

Finalizarea construcţiei zidului

15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul[c], în cincizeci şi două de zile. 16 Toţi duşmanii noştri au auzit de lucrul acesta şi toate neamurile dimprejurul nostru s-au înfricoşat, s-au smerit foarte mult şi au recunoscut că noi am făcut lucrarea aceasta cu ajutorul Dumnezeului nostru.

17 În acele zile mulţi dintre nobilii lui Iuda îi trimiteau scrisori lui Tobia. 18 Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia. 19 Aceştia vorbeau despre faptele lui bune în prezenţa mea, după care îl înştiinţau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.

Faptele Apostolilor 16

Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Silas

16 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii[a] din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean

Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia[b], au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 După ce Pavel a văzut viziunea, am[c] căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11 Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei[d], o colonie[e]. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune[f]. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat.

Pavel şi Silas în închisoare

16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie[g] şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. 17 Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. 20 I-au adus înaintea magistraţilor[h] şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ 22 Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.

25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.

28 Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!

29 Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. 30 Apoi, conducându-i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

31 Ei i-au răspuns:

– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!

32 Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. 34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!

37 Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:

– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani[i], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!

38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.