M’Cheyne Bible Reading Plan
Urmaşii lui Adam până la Noe
5 Aceasta este cartea genealogiei[a] lui Adam. În ziua în care l-a creat pe om[b], Dumnezeu l-a făcut după asemănarea Sa. 2 I-a creat bărbat şi femeie; în ziua în care i-a creat, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om[c]“.
3 La vârsta de o sută treizeci de ani, lui Adam i s-a născut un fiu după asemănarea sa, după chipul său, iar el i-a pus numele Set. 4 După naşterea lui Set, Adam a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 5 Astfel, Adam a trăit în total nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.
6 La vârsta de o sută cinci ani, lui Set i s-a născut Enoş. 7 După naşterea lui Enoş, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 8 Astfel, Set a trăit în total nouă sute doisprezece ani; apoi a murit.
9 La vârsta de nouăzeci de ani, lui Enoş i s-a născut Chenan. 10 După naşterea lui Chenan, Enoş a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 11 Astfel, Enoş a trăit în total nouă sute cinci ani; apoi a murit.
12 La vârsta de şaptezeci de ani, lui Chenan i s-a născut Mahalalel. 13 După naşterea lui Mahalalel, Chenan a mai trăit opt sute patruzeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 14 Astfel, Chenan a trăit în total nouă sute zece ani; apoi a murit.
15 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Mahalalel i s-a născut Iared. 16 După naşterea lui Iared, Mahalalel a mai trăit opt sute treizeci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 17 Astfel, Mahalalel a trăit în total opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit.
18 La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, lui Iared i s-a născut Enoh. 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 20 Astfel, Iared a trăit în total nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit.
21 La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Enoh i s-a născut Metuşelah. 22 După naşterea lui Metuşelah, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 23 Astfel, toate zilele lui Enoh au fost de trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24 Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat.
25 La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, lui Metuşelah i s-a născut Lameh. 26 După naşterea lui Lameh, Metuşelah a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 27 Astfel, Metuşelah a trăit în total nouă sute şaizeci şi nouă de ani; apoi a murit.
28 La vârsta de o sută optzeci şi doi de ani, lui Lameh i s-a născut un fiu 29 căruia i-a pus numele Noe[d], zicând: „El ne va mângâia în munca şi truda mâinilor noastre care vin din pământul pe care Domnul l-a blestemat. 30 După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci de ani şi i s-au mai născut şi alţi copii: fii şi fiice. 31 Astfel, Lameh a trăit în total şapte sute şaptezeci şi şapte de ani; apoi a murit.
32 La vârsta de cinci sute de ani, lui Noe i s-au născut Sem, Ham şi Iafet.
Predica de pe Munte: Fericirile
5 Când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte[a] şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, 2 iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3 „Ferice de cei săraci în duh,
căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
4 Ferice de cei îndureraţi,
căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi,
căci ei vor moşteni pământul[b]!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate,
căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi,
căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată,
căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori,
căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii,
căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
11 Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind)[c] împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!
Sarea pământului şi lumina lumii
13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.
Isus şi împlinirea Legii
17 Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii[d]! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă[e] sau o parte a vreunei litere[f] nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. 19 Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. 20 Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.
Despre mânie şi ucidere
21 Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi![g] Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». 22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său[h] va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule![i]» va cădea sub pedeapsa Sinedriului[j]; iar cel ce-i va zice: «Nebunule[k]!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei[l].
23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău. Apoi vino şi adu-ţi darul.
25 Caută să te împaci cât mai repede cu acuzatorul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul codrantes[m]!
Despre adulter şi divorţ
27 Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!»[n]. 28 Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuieşti, scoate-l afară şi aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul. 30 Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuieşti, taie-o şi arunc-o, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi meargă în Gheenă tot trupul. 31 S-a mai zis: «Oricine divorţează de soţia lui să-i dea o carte de despărţire»[o]. 32 Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de imoralitate[p], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite şi el adulter.
Despre jurăminte
33 Din nou, aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale»[q]. 34 Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; 36 să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37 Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu»[r]. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
Despre răzbunare
38 Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»[s]. 39 Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. 40 Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, 41 iar dacă cineva te obligă[t] să mergi cu el o milă[u], mergi cu el două mile. 42 Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.
Iubirea duşmanilor
43 Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău[v] şi să-l urăşti pe duşmanul tău». 44 Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii[w] şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, 45 ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. 46 Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe[x] nu fac la fel?
47 Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile[y] nu fac la fel? 48 Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!
Reluarea lucrărilor la Casa Domnului. Scrisoarea lui Tatnai
5 Profetul Hagai şi profetul Zaharia, fiul lui Ido, au profeţit iudeilor din Iuda şi din Ierusalim în Numele Dumnezeului lui Israel. 2 Atunci, Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadak, au început iarăşi să rezidească Casa lui Dumnezeu din Ierusalim. Împreună cu ei erau şi profeţii lui Dumnezeu care-i sprijineau. 3 În aceeaşi vreme Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai, precum şi camarazii lor au venit la ei şi i-au întrebat: „Cine v-a dat învoire să rezidiţi această Casă şi să ridicaţi aceste ziduri?“ 4 Apoi au continuat: „Care sunt numele oamenilor care construiesc această clădire?“[a]
5 Dar ochiul Dumnezeului lor veghea asupra celor din sfatul bătrânilor iudeilor, astfel că ei nu aveau să fie opriţi până când nu avea să fie trimisă o înştiinţare către Darius, iar ei nu aveau să primească o scrisoare de la el în această privinţă. 6 Iată o copie a scrisorii trimise împăratului Darius de către Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor emisari, care locuiau în provincia de peste râu. 7 I-au trimis un mesaj în care erau scrise următoarele:
„Către împăratul Darius,
Toată pacea!
8 Să ştie împăratul că ne-am dus în provincia lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui Mare. Oamenii o rezidesc din pietre cioplite, iar în zidurile ei pun bârne de lemn. Lucrarea aceasta avansează repede şi prosperă în mâinile lor. 9 Noi i-am întrebat pe bătrânii aceia cu privire la cine le-a dat învoire să rezidească această Casă şi să ridice aceste ziduri. 10 De asemenea, le-am cerut şi numele, ca astfel să putem scrie numele bărbaţilor din fruntea lor şi să ţi le facem de cunoscut.
11 Ei ne-au răspuns astfel: «Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor şi al pământului şi rezidim Casa care a fost zidită cu mulţi ani în urmă. Un mare rege al lui Israel o zidise şi o isprăvise. 12 Dar pentru că strămoşii noştri L-au mâniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat pe mâna caldeeanului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care a distrus Casa aceasta şi a dus poporul în captivitate, în Babilon. 13 Totuşi în primul an al domniei lui Cirus, împăratul Babilonului, împăratul Cirus a dat învoire ca această Casă a lui Dumnezeu să fie rezidită. 14 Chiar şi vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care Nebucadneţar le-a luat din Templul[b] de la Ierusalim şi le-a dus în templul din Babilon, împăratul Cirus le-a luat din templul[c] de la Babilon şi le-a încredinţat celui numit Şeşbaţar, pe care l-a pus apoi guvernator. 15 I-a zis să ia aceste vase, să se ducă să le pună în Templul din Ierusalim şi să rezidească Casa pe locul ei de odinioară. 16 Atunci Şeşbaţar a venit şi a pus temeliile Casei lui Dumnezeu din Ierusalim. Şi iată că de atunci încoace zidim şi nu am terminat încă!»
17 De aceea, dacă împăratul încuviinţează, să se caute în arhivele imperiale de acolo, din Babilon, ca să se vadă dacă s-a dat din partea împăratului Cirus o învoire cu privire la rezidirea acestei Case a lui Dumnezeu din Ierusalim. Apoi împăratul să ne trimită voia sa cu privire la această situaţie.“
Ananias şi Safira
5 Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soţia lui, Safira, 2 şi a păstrat pentru sine o parte din bani cu ştirea soţiei lui; apoi a adus cealaltă parte din bani şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Ananias, de ce ţi-a umplut Satan[a] inima ca să-L minţi pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din preţul ogorului? 4 Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Şi, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziţia ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!“ 5 Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut la pământ şi şi-a dat duhul. O mare frică i-a cuprins pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri. 6 Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.
7 Cam după trei ore, a intrat şi soţia lui, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru a întrebat-o:
– Spune-mi, cu atât aţi vândut ogorul?
Ea i-a răspuns:
– Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a zis:
– De ce v-aţi înţeles între voi să-L puneţi la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soţul tău sunt la uşă şi te vor duce şi pe tine!
10 Dintr-odată, ea a căzut la picioarele lui şi şi-a dat duhul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au dus-o afară şi au îngropat-o lângă soţul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica[b] şi pe toţi cei ce auziseră aceste lucruri.
Prin apostoli se fac semne şi minuni
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon 13 şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, 15 astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.
Apostolii persecutaţi
17 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor[c] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 22 Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat 23 spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor.
27 I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat 28 zicând:
– (Nu)[d] v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29 Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns:
– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn[e]! 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!
33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu[f] pe nume Gamaliel[g], un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului[h], s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, 39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ 40 Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. 42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.