M’Cheyne Bible Reading Plan

Celebrarea Paştelui

30 Ezechia a trimis solie în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori chiar şi celor din Efraim şi Manase, chemându-i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel. ² Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale şi cu toată adunarea să sărbătorească Paştele în luna a doua, ³ pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. ⁴ Propunerea a plăcut atât regelui, cât şi întregii adunări. ⁵ Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. ⁶ Şi, aşa cum poruncise regele, mesagerii^[a] au dus în tot Israelul şi în Iuda scrisorile regelui şi ale căpeteniilor sale, în care se spunea:

¹⁰ Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim şi Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei şi-i batjocoreau. ¹¹ Totuşi au existat unii din Aşer, din Manase şi din Zabulon care s-au smerit şi au venit la Ierusalim. ¹² De asemenea, şi în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.

¹³ În luna a doua, o mulţime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. ¹⁴ S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum şi toate altarele pentru tămâiere şi le-au aruncat în uedul^[b] Chidron. ¹⁵ Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paşte. Preoţii şi leviţii s-au smerit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot la Casa Domnului. ¹⁶ Ei stăteau la locurile lor, aşa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau de la leviţi. ¹⁷ Fiindcă erau mulţi în adunare care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei înşişi mieii de Paşte pentru toţi aceia care nu erau curaţi şi nu puteau să îi închine ei Domnului. ¹⁸ Căci o mare mulţime de oameni, mulţi dintre ei din Efraim, din Manase, din Isahar şi din Zabulon, nu se curăţiseră şi nu mâncaseră jertfa de Paşte după cum era scris. Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toţi aceia ¹⁹ care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, chiar şi fără sfânta curăţire!“ ²⁰ Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul. ²¹ Israeliţii prezenţi la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de şapte zile. Leviţii şi preoţii Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului. ²² Ezechia i-a încurajat pe toţi leviţii care arătaseră o bună cunoaştere a slujbei Domnului. Vreme de şapte zile au mâncat din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace şi I-au mulţumit Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor.

²³ Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie încă şapte zile, ²⁴ deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de viţei şi zece mii de oi, şi deoarece mulţi preoţi se sfinţiseră. ²⁵ Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoţii şi leviţii şi toată adunarea celor sosiţi din Israel, precum şi străinii, cei sosiţi din ţara lui Israel şi cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună. ²⁶ A fost o mare bucurie în Ierusalim, aşa cum nu a mai fost în Ierusalim de pe vremea regelui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. ²⁷ Preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Locuinţa Sa Sfântă, până la ceruri.

Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu

16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“

² Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.

³ Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.

⁴ Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. ⁵ L-am auzit pe îngerul apelor spunând:

⁷ Şi am auzit altarul spunând:

⁸ Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. ⁹ Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.

¹⁰ Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere ¹¹ şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.

¹² Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.

¹³ Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. ¹⁴ Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.

¹⁵ „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice^[b] de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“

¹⁶ I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“^[c].

¹⁷ Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ ¹⁸ Au avut loc fulgere, sunete^[d] şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. ¹⁹ Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. ²⁰ Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. ²¹ Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant^[e]. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.

Biruinţa Ierusalimului

12 O profeţie. Cuvântul Domnului cu privire la Israel, zice Domnul,

² „Iată, voi preface Ierusalimul într-un potir ameţitor pentru toate popoarele dimprejur şi chiar şi pentru Iuda, atunci când Ierusalimul va fi asediat.

³ În ziua aceea, voi preface Ierusalimul într-o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce vor încerca să o mişte se vor răni; da, toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.

⁴ În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi toţi caii cu panică, iar pe călăreţi cu nebunie. Voi avea însă ochii deschişi asupra Casei lui Iuda, atunci când voi lovi cu orbire toţi caii popoarelor! ⁵ Atunci conducătorii lui Iuda îşi vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sunt puterea noastră, prin^[a] Domnul Oştirilor, Dumnezeul lor!»

⁶ În ziua aceea, îi voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jăratic sub o grămadă de lemne şi ca o torţă aprinsă într-un snop! Ei vor devora, în dreapta şi în stânga, toate popoarele din jur, în timp ce Ierusalimul va fi locuit din nou pe propriul lui loc^[b].

⁷ Domnul va izbăvi mai întâi corturile lui Iuda, pentru ca măreţia Casei lui David şi măreţia locuitorilor Ierusalimului să nu se înalţe peste Iuda. ⁸ În ziua aceea, Domnul îi va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, astfel că cel mai neînsemnat dintre ei va fi, în acea zi, ca şi David, iar Casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor. ⁹ În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.

Plânset pentru Cel pe Care L-au străpuns

¹⁰ Şi voi turna peste Casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh^[c] de har şi de rugăciune. Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns şi Îl vor jeli cum jeleşte cineva pe singurul său fiu şi se vor tângui amarnic, cum se tânguie cineva după întâiul născut. ¹¹ În ziua aceea, jalea va fi mare în Ierusalim, la fel ca jalea lui Hadad-Rimon^[d], în valea Meghido. ¹² Ţara va jeli, fiecare clan jelind în mod separat:

Îndepărtarea necurăţiei din ţară

13 În ziua aceea, se va deschide Casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor care să-i spele de păcat şi necurăţie.

Viţa şi mlădiţele

15 Eu sunt adevărata viţă, iar Tatăl Meu este vierul. ² El taie din Mine orice mlădiţă care nu aduce rod şi curăţă orice mlădiţă care aduce rod, ca să aducă şi mai mult rod. ³ Acum, voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi! Aşa cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi, dacă nu rămâneţi în Mine.

⁵ Eu sunt viţa, iar voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în Mine şi în care rămân Eu aduce mult rod, pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. ⁶ Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară, ca o mlădiţă, şi se usucă; acestea sunt adunate, aruncate în foc şi arse. ⁷ Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi orice doriţi şi vi se va da. ⁸ Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceţi mult rod şi deveniţi^[a] ucenicii Mei.

⁹ Aşa cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea! ¹⁰ Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, aşa cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

¹¹ V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină. ¹² Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu! ¹³ Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, şi anume să-şi dea viaţa pentru prietenii lui. ¹⁴ Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. ¹⁵ Nu vă mai numesc sclavi, pentru că sclavul nu ştie ce face stăpânul lui, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ceea ce am auzit de la Tatăl Meu. ¹⁶ Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am pus să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice-I veţi cere Tatălui în Numele Meu să vă dea. ¹⁷ Vă poruncesc aceste lucruri ca să vă iubiţi unii pe alţii!^[b]

Ucenicii şi ura din partea lumii

¹⁸ Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră! ¹⁹ Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar lumea vă urăşte pentru că voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume. ²⁰ Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui.“^[c] Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta şi pe voi! Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi şi pe al vostru! ²¹ Dar vă vor face toate aceste lucruri din pricina Numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis. ²² Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat, dar acum n-au nici o scuză pentru păcatul lor. ²³ Cine Mă urăşte pe Mine Îl urăşte şi pe Tatăl Meu. ²⁴ Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat. Dar acum au văzut şi M-au urât şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu. ²⁵ Însă aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul care este scris în Legea^[d] lor: „M-au urât fără motiv.“^[e]

²⁶ Când va veni Apărătorul^[f] pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va depune mărturie despre Mine. ²⁷ De asemenea, şi voi veţi depune mărturie, pentru că aţi fost cu Mine de la început.