M’Cheyne Bible Reading Plan

14 Abia s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Asa.

Domnia lui Asa peste Iuda

Pe vremea lui Asa, în ţară a fost pace timp de zece ani. ² Asa a făcut ce este bine şi drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui. ³ El a îndepărtat altarele străine şi înălţimile, a zdrobit stâlpii sacri şi a tăiat aşerele^[a]. ⁴ El i-a poruncit lui Iuda să-L caute pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. ⁵ A îndepărtat înălţimile şi altarele pentru tămâiere din toate cetăţile lui Iuda. Şi regatul a avut parte de pace sub conducerea lui. ⁶ El a putut zidi cetăţi fortificate în Iuda, căci în ţară era pace. Nimeni nu a pornit război împotriva lui în anii aceia, căci Domnul îi dăduse odihnă. ⁷ El a zis lui Iuda: „Să zidim cetăţile acestea şi să le împrejmuim cu ziduri, turnuri şi porţi cu zăvoare! Ţara este încă a noastră, pentru că L-am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. Noi L-am căutat şi astfel El ne-a dat pace de jur împrejur.“ Prin urmare, ei au zidit şi au prosperat. ⁸ Asa avea o oştire alcătuită din trei sute de mii de bărbaţi din Iuda, care purtau scut şi suliţă şi două sute optzeci de mii de bărbaţi din Beniamin, care purtau scutul şi trăgeau cu arcul; toţi aceştia erau războinici viteji.

⁹ Zerah, cuşitul^[b], a ieşit la război împotriva lor cu o oştire alcătuită dintr-un milion de luptători^[c] şi trei sute de care. El a ajuns până la Mareşa. ¹⁰ Asa i-a ieşit împotrivă şi s-au aşezat în poziţie de luptă în valea Ţefata, lângă Mareşa. ¹¹ Asa L-a chemat pe Domnul, Dumnezeul său, şi I-a zis:

¹² Domnul i-a lovit pe cuşiţi înaintea lui Asa şi a lui Iuda, iar cuşiţii au luat-o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era împreună cu el i-au urmărit până la Gherar şi mulţi dintre cuşiţi au căzut rămânând fără viaţă, căci au fost zdrobiţi dinaintea Domnului şi a oştirii Sale. Ei au luat o mare pradă de război. ¹⁴ Totodată ei au distrus toate cetăţile din preajma Gherarului, căci groaza Domnului intrase în ele. Ei au prădat toate aceste cetăţi, căci găsiseră multă pradă în ele. ¹⁵ De asemenea, au distrus adăposturile turmelor şi au pus mâna pe o mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Reforma lui Asa

15 Azaria, fiul lui Oded, peste care era Duhul lui Dumnezeu, ² a ieşit în întâmpinarea lui Asa şi i-a zis: „Asa, tot Iuda şi Beniamin, ascultaţi-mă! Domnul este cu voi atunci când şi voi sunteţi cu El. Dacă-L veţi căuta, El Se va lăsa găsit de voi, dar dacă-L părăsiţi şi El vă va părăsi. ³ Multe zile Israel a fost fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să-l înveţe şi fără Lege. ⁴ Atunci, în strâmtorarea lor, s-au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi El S-a lăsat găsit. ⁵ În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare nici la sosire, căci erau tulburări printre toţi locuitorii ţărilor. ⁶ Un neam era zdrobit de un alt neam şi o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri. ⁷ Voi însă fiţi tari şi nu vă odihniţi mâinile, căci există o răsplată pentru munca voastră.“

⁸ Când a auzit aceste cuvinte şi această profeţie a lui Azaria, fiul^[d] profetului Oded, Asa s-a îmbărbătat şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda, a lui Beniamin şi din cetăţile pe care le cuceriseră în regiunea muntoasă a lui Efraim. El a înnoit altarul Domnului care se afla înaintea porticului de la Casa Domnului. ⁹ I-a adunat pe toţi cei din Iuda şi din Beniamin, precum şi pe străinii care erau printre ei, veniţi din Efraim, din Manase şi din Simeon, căci mulţi din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. ¹⁰ S-au strâns cu toţii la Ierusalim, în luna a treia a celui de-al cincisprezecelea an al domniei lui Asa. ¹¹ În ziua aceea au jertfit Domnului din prada pe care o aduseseră – şapte sute de boi şi şapte mii de oi. ¹² Ei au încheiat un legământ potrivit căruia Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor. ¹³ Oricine nu-L căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia să fie omorât, fie că era mic sau mare, bărbat sau femeie. ¹⁴ Au făcut un jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi în sunet de trâmbiţă şi de corn. ¹⁵ Toţi cei din Iuda s-au bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor. Ei L-au căutat pe Domnul cu toată pasiunea, iar El S-a lăsat găsit de ei. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.

¹⁶ De asemenea, regele Asa n-a mai lăsat-o nici chiar pe bunica^[e] sa, Maaca, să fie regină, pentru că aceasta făcuse un idol hidos al Aşerei^[f]. Asa i-a tăiat idolul hidos, l-a sfărâmat şi l-a ars lângă uedul^[g] Chidron. ¹⁷ Dar înălţimile nu au fost îndepărtate din Israel, deşi inima lui Asa a fost devotată Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁸ El a adus în Casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el şi tatăl său le închinaseră Domnului: argintul, aurul şi vasele. ¹⁹ Şi nu a mai avut loc nici un război până în al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.^[h]

Tronul din ceruri

4 După toate acestea, m-am uitat şi iată că în cer era o uşă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbiţe, mi-a zis: „Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ ² Imediat am fost în Duhul; şi iată că în cer era un tron, iar pe tron şedea Cineva. ³ Cel Ce şedea pe tron era la înfăţişare asemenea unei pietre de jasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfăţişare. ⁴ De jur împrejurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri, iar pe aceste tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane de aur. ⁵ Din tron ieşeau fulgere, sunete^[a] şi tunete. Înaintea tronului ardeau şapte lămpi de foc – care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu – ⁶ şi tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijloc, de jur împrejurul tronului,^[b] erau patru fiinţe vii, pline de ochi în faţă şi în spate. ⁷ Prima fiinţă vie era asemenea unui leu, a doua fiinţă vie era asemenea unui viţel, a treia fiinţă vie avea faţa ca a unui om, iar a patra fiinţă vie era asemenea unui vultur care zboară. ⁸ Fiecare dintre cele patru fiinţe vii avea şase aripi şi era plină de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ele spuneau fără încetare:

⁹ Ori de câte ori fiinţele vii Îi dădeau slavă, onoare şi mulţumire Celui Ce şedea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, ¹⁰ cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce şedea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor şi îşi puneau coroanele înaintea tronului, zicând:

Splendoarea noului Templu

2 În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea^[a], Domnul a vorbit prin profetul Hagai astfel: ² „Vorbeşte-le lui Zerub-Babel, fiul lui Şealtiel, guvernatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iehoţadak, marele preot, şi rămăşiţei poporului astfel:

Mustrări şi promisiuni

¹⁰ În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua a celui de-al doilea an^[b] al domniei lui Darius, Cuvântul Domnului a venit la profetul Hagai şi i-a zis: ¹¹ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Întreabă-i pe preoţi ce spune Legea: ¹² dacă un om duce în poala hainei sale carne sfinţită şi atinge cu poala hainei sale pâine, bucate fierte, vin, ulei sau orice alt fel de mâncare, vor fi acestea sfinţite?»“

Preoţii au răspuns: „Nu!“

¹³ Hagai a mai zis: „Dar dacă cineva, care este necurat prin faptul că s-a atins de un trup mort, atinge unul dintre aceste lucruri, va deveni el necurat?“

Preoţii au răspuns: „Da, va deveni necurat!“

¹⁴ Atunci Hagai a zis:

¹⁵ Şi acum, uitaţi-vă cu atenţie la ceea ce se întâmplă începând de azi^[c]! Până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului, ¹⁶ cum era?

¹⁸ Uitaţi-vă cu atenţie la ceea ce se întâmplă începând de azi, din a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua în care a fost pusă temelia la Templul Domnului! Uitaţi-vă cu atenţie:

Promisiunea Domnului făcută lui Zerub-Babel

²⁰ Cuvântul Domnului a venit a doua oară la Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii^[d], şi i-a zis: ²¹ „Vorbeşte-i lui Zerub-Babel, guvernatorul lui Iuda, şi spune-i:

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor. ² Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis:

– Rabbi^[a], ştim că eşti un învăţător Care a venit de la Dumnezeu. Căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

³ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou^[b] nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu^[c]!

⁴ Nicodim L-a întrebat:

– Cum poate fi născut un om bătrân? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele mamei lui şi să fie născut?

⁵ Isus i-a răspuns:

– Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din apă şi din Duh nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ⁶ Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. ⁷ Să nu te miri că ţi-am spus: „Trebuie să fiţi născuţi din nou!“ ⁸ Vântul^[d] suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce. Tot aşa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

⁹ Nicodim L-a întrebat:

– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

¹⁰ Isus i-a răspuns:

– Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu înţelegi aceste lucruri?! ¹¹ Adevărat, adevărat îţi spun că noi vorbim ceea ce ştim şi depunem mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?! ¹³ Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Care este în cer)^{[e] 14} Şi, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie,^[f] tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică.^[g]

¹⁶ Fiindcă^[h] atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu^[i], pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. ¹⁷ Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu^[j] al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. ²¹ Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza^[k]. ²³ Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. ²⁴ Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. ²⁵ Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu^[l] s-a iscat o controversă cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit la Ioan şi i-au zis:

– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!

²⁷ Ioan a răspuns:

– Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ ²⁹ Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. ³⁰ El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.^[m]

³¹ Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ^[n]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. ³² El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat^[o]. ³⁴ Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu^[p] nu-I dă Duhul cu măsură. ³⁵ Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul^[q] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.