M’Cheyne Bible Reading Plan
Pregătiri pentru zidirea Casei Domnului
2 Solomon a poruncit să se zidească o Casă pentru Numele Domnului şi un palat regal pentru el însuşi. 2 Solomon a pregătit şaptezeci de mii de cărăuşi şi optzeci de mii de cioplitori în stâncă, punând peste ei ca supraveghetori trei mii şase sute de oameni. 3 Solomon i-a trimis un mesaj lui Hiram[a], regele Tirului, spunându-i:
„Fă-mi şi mie cum i-ai făcut tatălui meu, David, căruia i-ai trimis cedrii ca să-şi construiască un palat în care să locuiască. 4 Iată, vreau să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu, ca să i-o închin Lui, să ard tămâie mirositoare în prezenţa Lui, să aduc continuu în el pâinea prezentării, arderile de tot de dimineaţă şi de seară, de Sabat, de lună nouă[b] şi cu ocazia fiecărei sărbători a Domnului, Dumnezeul nostru, căci aceasta este o lege veşnică pentru Israel. 5 Casa pe care vreau s-o zidesc trebuie să fie măreaţă, fiindcă Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi dumnezeii. 6 Totuşi, cine va fi în stare să-I zidească o Casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu să-I zidesc o Casă, când eu nu sunt vrednic decât să ard tămâie înaintea Lui? 7 De aceea trimite-mi un om iscusit în prelucrarea aurului, a argintului, a bronzului, a fierului, a purpurei, a carminului şi a materialelor de culoare albastră, un om care cunoaşte arta gravurii, ca să lucreze împreună cu oamenii mei iscusiţi din Iuda şi din Ierusalim, pe care i-a pregătit tatăl meu, David. 8 Trimite-mi din Liban lemn de cedru, de chiparos şi de algum[c], căci ştiu că slujitorii tăi sunt pricepuţi la tăiatul lemnului din Liban. Iată că slujitorii mei vor lucra împreună cu slujitorii tăi 9 ca să-mi pregătească lemn din belşug, căci Casa pe care vreau s-o zidesc va fi mare şi maiestuoasă. 10 Slujitorilor tăi care vor tăia lemne le voi da douăzeci de mii de cori[d] de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi[e] de vin şi douăzeci de mii de baţi de ulei.“
11 Hiram, regele Tirului, a răspuns printr-o scrisoare pe care i-a trimis-o lui Solomon:
„Din dragoste pentru poporul Său, Domnul te-a pus rege peste el. 12 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel Care a făcut cerurile şi pământul, a mai spus Hiram, pentru că i-a dat regelui David un fiu înţelept, înzestrat cu chibzuinţă şi discernământ, care va zidi o Casă pentru Domnul şi un palat regal pentru el însuşi. 13 Îl trimit deci pe Huram-Abi, un om înţelept[f], înzestrat cu discernământ. 14 El este fiul unei danite şi al unui tirian, un om care ştie să lucreze în aur, în argint, în bronz, în fier, în piatră, în lemn, precum şi cu fire de culoare purpurie, albastră şi stacojie şi cu fir de in subţire; poate face orice fel de gravură şi poate îndeplini orice fel de plan care i se dă de făcut. El va lucra împreună cu oamenii tăi iscusiţi şi împreună cu oamenii iscusiţi ai stăpânului meu David, tatăl tău. 15 De aceea stăpânul meu să trimită slujitorilor săi grâul, orzul, vinul şi uleiul despre care ai vorbit, 16 iar noi vom tăia lemn din Liban cât îţi trebuie; apoi ţi-l vom aduce pe plute, pe mare, până la Iafo, de unde tu îl vei duce la Ierusalim.“
17 Solomon a făcut numărătoarea tuturor bărbaţilor străini care erau în ţara lui Israel, ulterior numărătorii făcute de tatăl său, David. S-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute de oameni. 18 Dintre ei a pregătit şaptezeci de mii de cărăuşi, optzeci de mii de cioplitori în stâncă şi trei mii şase sute de supraveghetori care să pună poporul la lucru.
2 Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva păcătuieşte, avem la Tatăl un Apărător[a], pe Isus Cristos cel Drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. 3 Prin aceasta ştim că-L cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. 4 Cel ce zice: „Îl cunosc!“, dar nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, iar adevărul nu este în el. 5 Însă, în cel ce păzeşte Cuvântul Lui, dragostea lui[b] Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârşită. Prin aceasta ştim că suntem în El. 6 Cel ce zice că rămâne în El este dator să umble[c] şi el aşa cum a umblat Isus.
7 Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care o aveţi de la început. Această poruncă veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. 8 Totuşi vă scriu o poruncă nouă, care este adevărată în El şi în voi, pentru că întunericul trece, iar lumina adevărată luminează deja. 9 Cel ce zice că este în lumină, dar îl urăşte pe fratele lui, este încă în întuneric. 10 Cel care-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi în el[d] nu este nici un prilej de poticnire. 11 Dar cel care-l urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie unde se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
12 Vă scriu, copilaşilor,
pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor,
pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor,
pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor,
pentru că sunteţi tari,
iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi
şi l-aţi învins pe cel rău.
Nu iubiţi lumea
15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
Ceasul de pe urmă şi venirea anticristului
18 Copilaşilor, este ceasul de pe urmă! Şi după cum aţi auzit că vine anticristul, să ştiţi că acum sunt mulţi anticrişti. Prin aceasta ştim că este ceasul de pe urmă. 19 Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieşind, au arătat că nu toţi sunt dintre noi. 20 Voi aveţi ungerea[e] de la Cel Sfânt şi voi toţi aveţi cunoaştere[f]. 21 Nu v-am scris fiindcă nu cunoaşteţi adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că din adevăr nu iese nici o minciună. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul[g]? Acela este anticristul: cel care-I neagă pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl. Cel care-L mărturiseşte pe Fiul Îl are şi pe Tatăl. 24 Ceea ce aţi auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, atunci şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. 25 Şi promisiunea pe care El ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică.
26 V-am scris aceste lucruri cu privire la cei ce încearcă să vă ducă în rătăcire. 27 Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe, ci, aşa cum ungerea Lui vă învaţă cu privire la toate lucrurile, iar ea este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, aşa cum v-a învăţat ea.
Copii ai lui Dumnezeu
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu fim daţi de ruşine înaintea Lui, la arătarea Lui. 29 Dacă ştiţi că El este drept, atunci ştiţi că oricine face ceea ce este drept este născut din El.
1 O profeţie cu privire la Ninive. Cartea viziunii elkoşitului Naum:
Mânia Domnului împotriva cetăţii Ninive
2 „Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător!
Domnul se răzbună şi este plin de mânie;
Domnul se răzbună pe duşmanii Săi
şi este mânios pe vrăjmaşii Săi.
3 Domnul este încet la mânie şi mare în putere!
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel rău.
Îşi are calea în vârtej şi în furtună,
iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale.
4 El mustră marea şi o usucă
şi seacă toate râurile;
Başanul şi Carmelul se veştejesc,
iar floarea Libanului se ofileşte.
5 Munţii se cutremură înaintea Lui,
şi dealurile se topesc;
se clatină pământul înaintea Lui,
lumea şi toţi locuitorii ei.
6 Cine poate sta în faţa indignării Sale?
Cine poate îndura apriga Lui mânie?
Furia Lui se revarsă ca focul;
stâncile se prăbuşesc înaintea Lui.
7 Domnul este bun!
El este un loc de scăpare în ziua necazului;
El îi păzeşte pe cei ce caută adăpost la El.
8 Dar, printr-un potop care se revarsă,[a]
El va distruge Ninive din locul ei
şi Îşi va urmări duşmanii în întuneric.
9 Ce plănuiţi voi împotriva Domnului?
El oricum va aduce nimicirea;
nenorocirea nu va veni de două ori![b]
10 Căci, în timp ce vor fi ca nişte spini încâlciţi
şi pe când vor fi îmbibaţi de băutură,
ei vor fi mistuiţi ca o mirişte pe deplin uscată.[c]
11 Din tine, Ninive, a ieşit
cel ce plănuia răul împotriva Domnului
şi dădea sfaturi nelegiuite.
12 Aşa vorbeşte Domnul:
«Deşi au aliaţi şi sunt mulţi,
vor fi seceraţi şi vor pieri.
Chiar dacă te-am asuprit, Iudo,
nu te voi mai asupri!
13 Acum, voi zdrobi jugul lor de pe tine
şi-ţi voi rupe legăturile.»
14 Iată ce a poruncit Domnul cu privire la tine, Ninive:
«Nu vei mai avea urmaşi care să-ţi poarte numele!
Voi tăia chipul cioplit şi cel turnat
din templul zeilor tăi.
Îţi voi pregăti mormântul,
căci te-am găsit uşor[d].»
15 Iată pe munţi
picioarele celui ce aduce veşti bune,
ale celui ce vesteşte pacea!
Iudo, celebrează-ţi sărbătorile
şi împlineşte-ţi jurămintele,
căci cel nelegiuit nu te va mai invada;
va fi nimicit cu desăvârşire.
Despre păcat, credinţă şi datorie
17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi[a] să păcătuiască! 3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte[b], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4 Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“
5 Apostolii I-au zis Domnului:
– Măreşte-ne credinţa!
6 Domnul le-a răspuns:
– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!
7 Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! 9 Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)[c]. 10 Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“
Isus curăţă zece leproşi
11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. 12 În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi[d]. Ei au stat la distanţă 13 şi şi-au ridicat glasul zicând:
– Stăpâne Isus, ai milă de noi!
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis:
– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor![e]
Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean[f]. 17 Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ 19 Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului
20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată 21 şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul[g] vostru!“
22 Le-a zis apoi ucenicilor:
– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! 23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! 24 Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)[h]! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. 26 Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. 28 Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. 30 Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! 32 Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot![i] 33 Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)[j]
37 Ei L-au întrebat:
– Unde, Doamne?
Isus le-a răspuns:
– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.