M’Cheyne Bible Reading Plan
Domnia lui Manase peste Iuda
21 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi cinci de ani. Mama sa se numea Hefţi-Ba[a]. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, luându-se după practicile scârboase ale neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea israeliţilor. 3 A rezidit înălţimile pe care le distrusese tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un stâlp al Aşerei[b], cum făcuse Ahab, regele lui Israel, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. 4 A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“ 5 A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului. 6 Şi-a trecut fiul prin foc[c], s-a îndeletnicit cu descântatul şi cu ghicitul[d], a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la descântători. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-L. 7 A luat idolul Aşerei, pe care îl făcuse şi l-a pus în Casa Domnului, despre care Domnul îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate cetăţile seminţiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8 Nu voi mai face ca picioarele lui Israel să rătăcească afară din ţara pe care le-am dat-o strămoşilor lor, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le-am poruncit, potrivit cu toată Legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.“ 9 Dar ei n-au ascultat şi Manase i-a dus în rătăcire, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea israeliţilor.
10 Atunci Domnul a vorbit prin robii Săi, profeţii, astfel:
11 „Manase, regele lui Iuda, a săvârşit aceste urâciuni, a făcut mai mult rău decât tot ce făcuseră amoriţii înainte de el şi l-a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui. 12 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi aduce o nenorocire peste Ierusalim şi peste Iuda, care va asurzi urechile oricui va auzi de ea.» 13 Voi întinde peste Ierusalim funia folosită împotriva Samariei şi firul de plumb folosit împotriva familiei lui Ahab. Voi curăţi Ierusalimul cum curăţă cineva o farfurie, ştergând-o şi întorcând-o cu faţa în jos. 14 Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi o voi da în mâinile duşmanilor ei; va ajunge de jaful şi prada duşmanilor ei 15 pentru că a făcut ce este rău înaintea Mea şi M-a mâniat, din ziua în care strămoşii ei au ieşit din Egipt şi până în ziua aceasta.“
16 De asemenea, Manase a umplut Ierusalimul de la un capăt la celălalt cu sângele nevinovat pe care l-a vărsat, în afară de păcatul de a-l fi făcut pe Iuda să păcătuiască şi să săvârşească ce este rău înaintea Domnului.
17 Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el şi păcatele pe care le-a săvârşit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 18 Manase s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în grădina palatului său, în Grădina lui Uza[e]. În locul lui a domnit fiul său Amon.
Domnia lui Amon peste Iuda
19 Amon era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de doi ani. Mama sa se numea Meşulemet şi era fiica lui Haruţ din Iotba. 20 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. 21 A umblat în toate căile în care umblase şi tatăl său, slujind şi închinându-se idolilor cărora le slujise şi Manase. 22 L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi, şi nu a umblat pe Calea Domnului. 23 Slujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui şi l-au ucis pe rege în palat, 24 dar poporul ţării i-a omorât pe toţi aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul ţării l-a făcut rege pe fiul acestuia, Iosia.
25 Celelalte fapte pe care le-a făcut Amon, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 26 El a fost înmormântat în mormântul său, în Grădina lui Uza, iar în locul lui a domnit fiul său Iosia.
Isus mai mare decât Moise
3 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, gândiţi-vă cu mare atenţie la Isus, Apostolul şi Marele Preot al credinţei pe care o mărturisim. 2 El a fost credincios Celui Ce L-a desemnat, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa Lui. 3 El a fost găsit vrednic de o slavă mai mare decât a lui Moise, aşa cum constructorul unei case are mai multă onoare decât casa însăşi. 4 Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le-a zidit pe toate este Dumnezeu. 5 Moise a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, ca să depună mărturie despre lucrurile care urmau a fi spuse, 6 dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste toată Casa lui Dumnezeu, iar Casa Lui suntem noi, dacă păstrăm într-adevăr cu fermitate încrederea şi lauda care aparţin nădejdii.
Avertizare împotriva necredinţei
7 De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca atunci când v-aţi răzvrătit,
ca în ziua încercării în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit,
deşi Îmi văzuseră lucrările 10 timp de patruzeci de ani!
De aceea M-am mâniat pe generaţia aceasta
şi am zis: «Ei întotdeauna s-au rătăcit în inimile lor
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[a]
12 Fiţi atenţi, fraţilor, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l întoarcă de la Dumnezeul cel Viu, 13 ci încurajaţi-vă unul pe altul în fiecare zi, atâta timp cât se spune „astăzi“, astfel încât nici unul dintre voi să nu fie împietrit prin înşelăciunea păcatului! 14 Noi avem parte de Cristos dacă păstrăm cu fermitate, până la sfârşit, încrederea pe care am avut-o la început. 15 Este spus:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile ca atunci când v-aţi răzvrătit!“[b]
16 Cine au fost cei ce au auzit şi s-au răzvrătit? Nu toţi cei ce au ieşit din Egipt prin Moise? 17 Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care nu au ascultat? 19 Vedem că ei n-au putut intra din cauza necredinţei.
Pocăinţă şi binecuvântare
14 „Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău,
căci ai căzut din pricina fărădelegii tale.
2 Aduceţi cu voi[a] cuvinte de căinţă
şi întoarceţi-vă la Domnul!
Spuneţi-I:
«Iartă-ne toate fărădelegile,
primeşte-ne cu bunăvoinţă,
şi noi Îţi vom aduce jertfa buzelor noastre[b]!
3 Asiria nu ne poate scăpa!
Nu vom mai încăleca pe cai!
Nu vom mai numi ‘dumnezeul nostru!’
lucrarea mâinilor noastre,
căci numai la Tine găseşte orfanul milă.»
4 Atunci îi voi vindeca de rătăcirea lor
şi îi voi iubi fără limite,
căci mânia Mea s-a abătut de la ei.
5 Voi fi ca roua pentru Israel,
iar el va înflori ca floarea de crin;
va da rădăcini adânci
ca un cedru din Liban,
6 iar ramurile lui se vor întinde.
Splendoarea lui va fi ca a măslinului,
iar aroma lui ca a cedrului din Liban.
7 Vor fi din nou locuitori la umbra lui,
iar aceştia vor da viaţă grânelor[c].
Ei vor înflori ca via
şi vor fi renumiţi ca vinul de Liban.
8 Efraime, ce mai am Eu[d] de-a face cu idolii?
Eu îi voi răspunde şi îi voi purta de grijă.
Sunt ca un chiparos verde;
din Mine vine rodul tău!“
9 Cine este înţelept? Acela va înţelege aceste lucruri!
Cine este priceput? Acela le va cunoaşte!
Căci căile Domnului sunt drepte!
Cei drepţi umblă pe ele,
însă răzvrătiţii se împiedică pe ele.
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
şi du-mă pe calea veşniciei!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.