M’Cheyne Bible Reading Plan

Femeia sunamită este repusă în drepturi

8 Elisei îi zisese femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te şi pleacă din ţară împreună cu familia ta şi locuieşte pe unde vei putea, pentru că Domnul a hotărât să vină o foamete de şapte ani peste ţară şi ea a şi început.“ ² Femeia a făcut îndată aşa cum îi spusese omul lui Dumnezeu. A plecat împreună cu familia ei şi a locuit în Filistia timp de şapte ani. ³ La sfârşitul celor şapte ani femeia s-a întors din Filistia şi a venit să facă regelui o rugăminte pentru casa şi pământul ei. ⁴ Regele tocmai vorbea cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi-i zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate isprăvile făcute de Elisei!“ ⁵ Chiar în momentul în care Ghehazi îi istorisea regelui cum a înviat Elisei un mort, a intrat femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei, ca să facă o rugăminte regelui pentru casa şi pământul ei. Şi Ghehazi a zis: „O, rege, stăpânul meu, aceasta este femeia despre care vorbeam şi acesta este fiul ei, care a fost înviat de Elisei!“ ⁶ Regele a întrebat-o pe femeie şi ea i-a istorisit totul. Apoi regele i-a dat un slujbaş, zicându-i: „Să i se înapoieze tot ce a fost al ei, împreună cu tot venitul pământului ei, din ziua în care a părăsit ţara şi până acum!“

Hazael ajunge rege al Aramului

⁷ Elisei a venit la Damasc. În acest timp Ben-Hadad, regele Aramului, era bolnav. El a fost înştiinţat că a venit omul lui Dumnezeu. ⁸ Regele i-a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, du-te, întâlneşte-te cu omul lui Dumnezeu şi întreabă-L pe Domnul prin el, zicându-i: «Mă voi vindeca de boala aceasta? »“ ⁹ Hazael s-a dus, aşadar, să se întâlnească cu Elisei şi a luat cu el, ca dar, patruzeci de cămile încărcate cu tot ce era mai bun în Damasc. Când a ajuns la Elisei, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis:

– Fiul tău, Ben-Hadad, regele Aramului, m-a trimis la tine să te întreb dacă se va vindeca de boala lui.

¹⁰ Elisei i-a răspuns:

– Du-te şi spune-i: „Cu siguranţă te vei vindeca“, deşi Domnul mi-a arătat că sigur va muri.

¹¹ Apoi el şi-a aţintit privirea spre Hazael şi s-a uitat la el până când acesta s-a jenat. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă.

¹² – De ce plângi, stăpâne? a întrebat Hazael.

– Pentru că ştiu răul pe care îl vei face israeliţilor, a răspuns el. Vei da foc cetăţilor lor întărite, îi vei ucide cu sabia pe tinerii lor, îi vei tăia în bucăţi pe copiii lor şi le vei spinteca pe femeile lor însărcinate.

¹³ Hazael i-a zis:

– Cum ar putea slujitorul tău, un biet câine, să poată face un lucru atât de mare?

– Domnul mi-a arătat că vei fi regele Aramului, i-a răspuns Elisei.

¹⁴ Apoi Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care l-a întrebat:

– Ce ţi-a spus Elisei?

– Mi-a spus că sigur te vei vindeca, i-a răspuns el.

¹⁵ Dar a doua zi Hazael a luat o pânză netedă şi, după ce a înmuiat-o în apă, a întins-o pe faţa regelui, care a murit. Şi în locul lui a domnit Hazael.

Domnia lui Iehoram peste Israel

¹⁶ În al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, în timp ce Iehoşafat era rege al lui Iuda, a început să domnească Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda. ¹⁷ El era în vârstă de treizeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de opt ani. ¹⁸ El a umblat în calea regilor lui Israel, făcând ce este rău înaintea Domnului, aşa cum a făcut familia lui Ahab, deoarece soţia sa era chiar o fiică a lui Ahab. ¹⁹ Totuşi Domnul nu a dorit să nimicească Iuda, de dragul lui David, robul Său, fiindcă îi promisese că-i va da, pentru totdeauna, o lumină lui şi urmaşilor lui.

²⁰ Pe vremea lui Iehoram, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a ales propriul său rege. ²¹ Atunci Iehoram^[a] a trecut în Ţair împreună cu toate carele lui. Edomiţii îl înconjuraseră, pe el şi pe conducătorii carelor, dar el s-a sculat în toiul nopţii şi a scăpat din încercuire, iar armata lui s-a retras^[b]. ²² Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Tot în aceea perioadă s-a răsculat şi Libna.

²³ Celelalte fapte ale lui Iehoram şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²⁴ Iehoram s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. În locul său a început să domnească Ahazia, fiul său.

Domnia lui Ahazia peste Iuda

²⁵ În al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. ²⁶ Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată a lui Omri, regele lui Israel. ²⁷ Şi el a umblat în căile familiei lui Ahab, făcând ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca şi familia lui Ahab, căci era căsătorit cu cineva din familia lui Ahab.

²⁸ El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram. ²⁹ Regele Ioram s-a întors la Izreel, ca să se vindece de rănile pe care arameii i le pricinuiseră la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit.

Atitudinea faţă de anumite categorii de credincioşi

5 Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe nişte fraţi; ² pe femeile bătrâne – ca pe nişte mame; pe cele tinere – ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

³ Cinsteşte-le pe văduvele care sunt într-adevăr văduve! ⁴ Însă dacă o văduvă are copii sau nepoţi, trebuie mai întâi ca aceştia să înveţe să se poarte cu evlavie faţă de cei din casa lor şi să-şi răsplătească părinţii, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. ⁵ Cea care este într-adevăr văduvă şi rămasă singură îşi pune nădejdea în Dumnezeu şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni, ⁶ dar cea care trăieşte pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăieşte. ⁷ Porunceşte şi aceste lucruri, pentru ca toţi să fie fără reproş. ⁸ Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.

⁹ Să nu fie înscrisă pe listă o văduvă care are mai puţin de şaizeci de ani şi care n-a fost soţia unui singur bărbat^[a]; ¹⁰ ea trebuie să fie vorbită de bine pentru faptele ei bune, să fi fost o mamă care şi-a crescut bine copiii, să fie ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei necăjiţi şi să fi stăruit în orice fel de faptă bună. ¹¹ Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească ¹² şi îşi atrag astfel condamnarea pentru că şi-au încălcat prima promisiune^[b]. ¹³ Totodată se învaţă să fie leneşe, umblând din casă în casă, şi nu numai că sunt leneşe, ci sunt şi guralive şi băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. ¹⁴ Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de insultă. ¹⁵ Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan^[c]. ¹⁶ Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute şi astfel să nu fie împovărată biserica; în felul acesta biserica le va putea ajuta pe cele care sunt cu adevărat văduve.

¹⁷ Bătrânii^[d] care cârmuiesc bine să fie consideraţi vrednici să primească o îndoită onoare, mai ales cei ce se ostenesc în predicare şi învăţare. ¹⁸ Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul“^[e] şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“^{[f] 19} Să nu accepţi nici o acuzaţie împotriva unui bătrân^[g], decât dacă sunt doi sau trei martori. ²⁰ Pe aceia dintre ei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, astfel încât şi ceilalţi să aibă frică. ²¹ Te rog solemn înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste învăţături fără prejudecată şi fără să faci nimic cu părtinire. ²² Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă! Să nu fii părtaş la păcatele altora! Păstrează-te curat! ²³ Să nu bei doar apă, ci foloseşte şi puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.

²⁴ Păcatele unor oameni sunt evidente şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. ²⁵ Tot astfel, faptele bune sunt evidente, şi chiar şi cele ce nu sunt, nu pot să rămână ascunse.

Vremea sfârşitului

⁴ Tu însă, Daniele, tăinuieşte aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor alerga încoace şi încolo^[a] şi cunoştinţa va creşte.

⁵ Apoi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului şi altul de cealaltă parte a râului. ⁶ Unul din ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in,^[b] care era deasupra apelor râului:

– Cât va mai fi până la împlinirea^[c] acestor lucruri uimitoare?

⁷ Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre ceruri şi l-am auzit jurând pe Cel Veşnic Viu, astfel:

– Va mai fi o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme!^[d] Când se va sfârşi zdrobirea puterii^[e] poporului sfânt, atunci se vor împlini^[f] toate aceste lucruri.

⁸ Eu am auzit, dar nu am înţeles, aşa că am întrebat:

– Stăpâne^[g], cum va fi sfârşitul acestor lucruri?

⁹ El mi-a răspuns:

– Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt tăinuite şi pecetluite până la vremea sfârşitului. ¹⁰ Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.

¹¹ De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată şi de la aşezarea urâciunii pustiirii^[h] vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. ¹² Ferice de cel ce aşteaptă şi ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.

¹³ Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârşitul! Te vei odihni şi, la sfârşitul zilelor, te vei scula pentru a-ţi primi partea de moştenire.