M’Cheyne Bible Reading Plan

Domnia lui Abia în Iuda

15 În al optsprezecelea an de domnie a regelui Ieroboam, fiul lui Nebat, peste Iuda a început să domnească Abia. ² El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca şi era fiica lui Absalom^[a]. ³ El a trăit în toate păcatele pe care tatăl său le săvârşise înaintea lui şi inima lui nu I-a fost devotată în întregime Domnului, Dumnezeul său, cum fusese inima strămoşului său David. ⁴ Totuşi Domnul, Dumnezeul său, i-a dat o lumină în Ierusalim de dragul lui David, ridicându-l la tron pe fiul său după el şi consolidând Ierusalimul, ⁵ căci David a făcut ce este drept înaintea Domnului şi toată viaţa lui nu s-a abătut de la nici una dintre poruncile pe care El i le dăduse, în afară de evenimentul cu hititul Urie. ⁶ Cât timp a trăit Roboam^[b], Ieroboam a fost în război cu el.

⁷ Celelalte fapte ale lui Abia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? Între Abia şi Ieroboam a fost război. ⁸ Abia s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Asa.

Domnia lui Asa în Iuda

⁹ În al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel, Asa a început să domnească peste Iuda. ¹⁰ El a domnit la Ierusalim timp de patruzeci şi unu de ani. Bunica lui se numea Maaca şi era fiica lui Absalom. ¹¹ Asa a făcut ce este drept înaintea Domnului, ca strămoşul său David. ¹² I-a nimicit din ţară pe bărbaţii care se prostituau^[c] şi a îndepărtat toţi idolii pe care părinţii lui îi făcuseră. ¹³ De asemenea, chiar şi pe bunica^[d] sa, Maaca, nu a mai lăsat-o să fie regină, pentru că făcuse un idol hidos al Aşerei^[e]. Asa i-a sfărâmat idolul şi l-a ars lângă uedul^[f] Chidron. ¹⁴ Dar înălţimile nu au fost îndepărtate, deşi inima lui Asa I-a fost devotată în întregime Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁵ El a adus în Casa Domnului lucrurile pe care el şi tatăl său le închinaseră Domnului: argintul, aurul şi vasele.^[g]

¹⁶ Între Asa şi Başa, regele lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor. ¹⁷ Başa, regele lui Israel, a înaintat împotriva lui Iuda. El a început să fortifice Rama, ca să nu dea voie nimănui să iasă sau să intre în teritoriul lui Asa, regele lui Iuda. ¹⁸ Asa a luat tot argintul şi aurul care rămăsese în vistieriile Casei Domnului şi în vistieriile palatului regelui şi l-a dat slujitorilor săi. Apoi, regele Asa i-a trimis pe aceştia la Ben-Hadad, fiul lui Tab-Rimon, fiul lui Hezion, regele Aramului, care locuia în Damasc, zicându-i astfel: ¹⁹ „Să fie un legământ între mine şi tine, aşa cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit un dar de argint şi de aur! Du-te deci şi rupe legământul tău cu Başa, regele lui Israel, ca el să se retragă dinaintea mea.“ ²⁰ Ben-Hadad a ascultat de regele Asa şi i-a trimis pe conducătorii oştirilor sale împotriva cetăţilor lui Israel. Ei au cucerit cetăţile Iyon, Dan, Abel-Bet-Maaca, tot Chineretul, precum şi toată ţara lui Neftali. ²¹ Când Başa a auzit acest lucru, a încetat să mai fortifice Rama şi s-a retras la Tirţa. ²² Atunci regele Asa i-a chemat pe toţi cei din Iuda – nici unul n-a fost scutit – ca să ia pietrele şi lemnele folosite de Başa la fortificarea Ramei. Regele Asa le-a folosit la fortificarea Ghevei din Beniamin şi a Miţpei.

²³ Celelalte fapte ale lui Asa, toată puterea lui, tot ce a făcut el şi cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? La bătrâneţe el a avut o boală de picioare. ²⁴ Asa s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în cetatea strămoşului său David. Apoi în locul lui a domnit fiul său Iehoşafat.

Domnia lui Nadab peste Israel şi complotul lui Başa

²⁵ Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel în al doilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doi ani peste Israel. ²⁶ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a trăit ca tatăl său; a trăit în păcatele prin care acesta îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască. ²⁷ Başa, fiul lui Ahia, din seminţia lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi l-a ucis la Ghibeton, care aparţine filistenilor, în timp ce Nadab şi tot Israelul asediau Ghibetonul. ²⁸ Başa l-a ucis în al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit el în locul lui. ²⁹ Când a devenit rege, Başa a omorât toată familia lui Ieroboam; n-a lăsat pe nimeni în viaţă dintre cei ai lui Ieroboam, ci i-a omorât pe toţi, potrivit cuvântului profeţit de Domnul prin robul Său Ahia din Şilo, ³⁰ din cauza păcatelor pe care Ieroboam le făcuse şi prin care îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască mâniindu-L astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ³¹ Celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ³² Între Asa şi Başa, regele lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor.

Domnia lui Başa peste Israel

³³ În al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, Başa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste tot Israelul, la Tirţa, şi a domnit timp de douăzeci şi patru de ani. ³⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în căile lui Ieroboam, comițând păcatele prin care acesta îl făcuse şi pe Israel să păcătuiască.

2 Vreau să ştiţi cât de mult mă lupt pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru cei care nu m-au văzut faţă în faţă^[a], ² ca inimile lor să fie încurajate, unite în dragoste şi să aibă bogăţiile depline ale înţelegerii complete, pentru a cunoaşte taina lui Dumnezeu, şi anume pe Cristos, ³ în Care sunt ascunse toate bogăţiile înţelepciunii şi ale cunoaşterii. ⁴ Vă spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă înşele cu argumente false, ⁵ întrucât, chiar dacă sunt departe cu trupul, în duh sunt cu voi. Mă bucur să văd rânduiala care este între voi şi fermitatea credinţei voastre în Cristos.

Trăire în Cristos şi libertate faţă de filozofiile omeneşti

⁶ Aşadar, după cum L-aţi primit pe Cristos Isus, Domnul, tot aşa să şi continuaţi să trăiţi în El, ⁷ înrădăcinaţi şi zidiţi în El, devenind tot mai puternici în credinţă, cum aţi fost învăţaţi, aducând din belşug mulţumire. ⁸ Vedeţi să nu vă înrobească cineva prin vreo filozofie deşartă şi înşelătoare, care ţine de tradiţia oamenilor şi de principiile^[b] acestei lumi, şi nu de Cristos. ⁹ Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii ¹⁰ şi în El, Care este capul oricărei stăpâniri şi autorităţi, sunteţi şi voi compleţi. ¹¹ În El aţi fost şi circumcişi, cu o circumcizie care nu este făcută de mâini omeneşti, ci cu circumcizia lui Cristos, prin dezbrăcarea de firea^[c] păcătoasă, ¹² fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi. ¹³ Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră necircumcisă, Dumnezeu v-a^[d] adus la viaţă împreună cu Cristos, când ne-a iertat toate greşelile. ¹⁴ El a şters însemnarea^[e] cu tot cu regulile ei, care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. ¹⁵ A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce^[f].

¹⁶ Aşadar, nimeni să nu vă condamne cu privire la ce mâncaţi şi ce beţi sau cu privire la o sărbătoare, sau la o lună nouă^[g], sau cu privire la o zi de Sabat, ¹⁷ care sunt o umbră a lucrurilor viitoare; trupul^[h] însă este al lui Cristos. ¹⁸ Nimeni care-şi găseşte plăcerea într-o falsă smerenie şi în închinarea la îngeri^[i] să nu vă răpească premiul. Un astfel de om cercetează amănunţit lucrurile pe care pretinde că le-a văzut şi se îngâmfă fără motiv prin gândurile firii^[j] lui. ¹⁹ El nu se ţine strâns de Cap, din Care tot trupul, sprijinit şi ţinut la un loc prin ligamente şi tendoane, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.

²⁰ Dacă aţi murit împreună cu Cristos faţă de principiile lumii, de ce trăiţi ca şi cum aţi aparţine acestei lumi, ascultând de porunci ca: ²¹ „Nu atinge!“, „Nu gusta!“, Nu pune mâna!“? ²² Acestea se referă la lucruri care se consumă odată cu folosirea lor; sunt doar porunci şi învăţături ale oamenilor. ²³ Ele par să fie bazate pe înţelepciune, prin religia autoimpusă şi falsa smerenie, prin asprimea faţă de trup, însă nu au nici o valoare în ce priveşte înfrânarea dorinţelor naturii păcătoase.

Noua împărţire a ţării

45 Când veţi împărţi ţara prin sorţ, ca moştenire, să oferiţi Domnului un dar, şi anume o parte din ţară care să fie un ţinut sfânt. Să fie lung de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lat de douăzeci de mii de coţi.^[a] Toată suprafaţa de pământ cuprinsă între hotarele lui va fi sfântă. ² Din acest ţinut, o suprafaţă pătrată cu lungimea şi lăţimea de cinci sute de coţi^[b] să fie pentru Lăcaş, iar alţi cincizeci de coţi^[c] să fie lăsaţi ca loc gol împrejurul acesteia. ³ Tot în acest ţinut va trebui să măsori o suprafaţă cu lungimea de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lăţimea de zece mii de coţi^[d], în care să fie Lăcaşul, Locul Preasfânt. ⁴ Acesta va fi ţinutul sfânt din ţară pentru preoţi, slujitorii Lăcaşului, cei care se apropie ca să slujească Domnului. El va fi atât un loc pentru casele lor, cât şi un loc sfânt pentru Lăcaş. ⁵ O suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi lăţime va fi proprietatea leviţilor care slujesc în Casă, pentru cetăţile în care vor locui^[e]. ⁶ Lângă ţinutul sfânt să daţi o suprafaţă de cinci mii de coţi lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime^[f], în proprietatea cetăţii. Aceasta va fi pentru toţi cei din Casa lui Israel.

Reglementări pentru prinţ

⁷ Proprietatea prinţului să fie de o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul ţinutului sfânt şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, de la apus tot înspre apus şi de la răsărit tot înspre răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de răsărit la hotarul de apus. ⁸ Acest pământ va fi proprietatea lui în Israel. Şi prinţii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor da ţara celor din Casa lui Israel, potrivit seminţiilor lor.»“

⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Destul, prinţi ai lui Israel! Încetaţi cu violenţa şi asuprirea! Faceţi judecată şi dreptate! Opriţi jecmănirea poporului Meu, zice Stăpânul Domn. ¹⁰ Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă şi un bat drept^[g]. ¹¹ Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură. Batul să cuprindă a zecea parte dintr-un homer, iar efa tot a zecea parte dintr-un homer^[h]. Măsura lor se va potrivi după homer. ¹² Un şechel^[i] să fie de douăzeci de ghere. Să aveţi unităţi de douăzeci de şecheli, de douăzeci şi cinci de şecheli şi de cincisprezece şecheli; toate împreună fac o mină.^[j]

¹³ Iată care este contribuţia pe care trebuie s-o aduceţi: a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de grâu şi a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de orz; ¹⁴ partea hotărâtă pentru ulei, pentru batul de ulei, era o zecime de bat la fiecare cor (care este zece baţi sau un homer, căci zece baţi fac un homer), ¹⁵ iar pentru oi – una din fiecare turmă de două sute de oi de pe meleagurile bine udate ale lui Israel. Acestea vor fi aduse ca daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe de pace^[k], ca să se facă ispăşire pentru ei, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ Tot poporul din ţară va trebui să aducă această contribuţie împreună cu prinţul^[l] lui Israel. ¹⁷ Prinţul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi darurile de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale celor din Casa lui Israel. El va trebui să se îngrijească de jertfa pentru păcat, de darurile de mâncare, de arderea de tot şi de jertfele de pace, ca să se facă ispăşire pentru cei din Casa lui Israel.“

Reglementări privind sărbătorile

¹⁸ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „În prima zi a lunii întâi, să iei un viţel fără meteahnă şi să faci ispăşire pentru Lăcaş. ¹⁹ Preotul să ia din sângele jertfei pentru păcat şi să-l pună pe uşorii Casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară. ²⁰ Tot aşa să faci şi în ziua a şaptea a lunii pentru cei ce păcătuiesc din neatenţie sau din neştiinţă. Astfel să faci ispăşire pentru Casă.

²¹ În a paisprezecea zi a lunii întâi să fie sărbătoarea Paştelui; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ²² În ziua aceea prinţul să aducă pentru sine şi pentru tot poporul din ţară un viţel ca jertfă pentru păcat. ²³ În timpul celor şapte zile de sărbătoare, în fiecare zi din cele şapte, să aducă Domnului ca ardere de tot câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, precum şi câte un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁴ Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de fiecare viţel, o efă alături de fiecare berbec şi un hin^[m] de ulei alături de fiecare efă.

²⁵ Pentru sărbătoarea din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să facă la fel, aducând timp de şapte zile ceea ce este nevoie pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea de tot, pentru darul de mâncare şi pentru ulei.“

Psalmul 99

Psalmul 100

Un psalm de mulţumire

Psalmul 101

Al lui David. Un psalm.