M’Cheyne Bible Reading Plan
Împrejurările divizării regatului lui Solomon
12 Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. 2 Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt[a]. 3 Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întreaga adunare a lui Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:
4 – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!
5 – Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.
Şi poporul a plecat. 6 Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:
– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?
7 – Dacă, astăzi, vei fi un slujitor pentru cei din poporul acesta, i-au răspuns ei, dacă le vei sluji şi dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.
8 Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. 9 El i-a întrebat:
– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?
10 Tinerii care copilăriseră împreună cu el i-au răspuns:
– Acestui popor care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu. 11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace[b].“
12 Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ 13 Regele i-a răspuns aspru poporului. El nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii 14 şi le-a vorbit potrivit sfatului tinerilor:
– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace.
15 Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. 16 Când toţi cei din Israel au văzut că regele a refuzat să-i asculte, i-au răspuns astfel:
– Ce parte avem noi în David?
N-avem nici o moştenire în fiul lui Işai.
La corturile tale, Israel!
Vezi-ţi de Casa ta, David!
Şi poporul Israel a plecat acasă. 17 Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. 18 Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram[c], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar toţi israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. 19 Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa au şi rămas până astăzi. 20 Întregul Israel, auzind că Ieroboam se întorsese, au trimis să-l cheme la adunare şi l-au numit rege peste tot Israelul. Nici unul nu s-a dus după Casa lui David, în afară de seminţia lui Iuda. 21 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 22 Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: 23 „Spune-le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, precum şi celor rămaşi din popor 24 că aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri, israeliţii! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.»“ Ei au ascultat Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.
Ieroboam instituie cultul viţelului în Israel
25 Ieroboam a zidit cetatea Şehem în regiunea muntoasă a lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit cetatea Peniel[d]. 26 El s-a gândit: „S-ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. 27 Dacă acest popor se va duce la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“ 28 După ce s-a sfătuit, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Este prea mult pentru voi să mergeţi până la Ierusalim. Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ 29 L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. 30 Şi acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viţei. 31 Ieroboam a construit sanctuare[e] pe înălţimi şi a numit preoţi din tot poporul, deşi nu făceau parte dintre leviţi. 32 Ieroboam a rânduit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, ca aceea din Iuda, şi aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe viţeilor pe care-i făcuse şi a numit preoţi pentru înălţimile pe care le zidise. 33 În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care-l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru israeliţi şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.
Falsa dreptate şi adevărata dreptate
3 În cele din urmă, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleaşi lucruri, iar vouă vă dau siguranţă.
2 Feriţi-vă de câinii aceia! Feriţi-vă de lucrătorii aceia răi, feriţi-vă de mutilatorii aceia! 3 Noi suntem cei care am primit adevărata circumcizie: cei care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucruri pământeşti, 4 deşi eu aş avea motive să mă laud cu lucrurile pământeşti. Dacă cineva crede că are motive să se încreadă în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult: 5 circumcis în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei, în ce priveşte Legea – fariseu[a], 6 în ce priveşte râvna – persecutor al bisericii, în ce priveşte dreptatea care se bazează pe Lege – fără vină. 7 Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. 8 Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos 9 şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. 10 Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, 11 pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi.
Urmărind premiul
12 Nu că deja am şi obţinut sau, mai bine zis, că am şi fost făcut deja desăvârşit, dar urmăresc să apuc premiul pentru care şi eu am fost apucat de Cristos Isus. 13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, 14 urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus. 15 Aşadar, toţi cei ce suntem maturi să avem acelaşi gând! Iar dacă gândiţi diferit cu privire la vreun lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica. 16 Însă, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să trăim la fel!
17 Urmaţi exemplul meu, fraţilor, şi uitaţi-vă cu atenţie la cei care trăiesc după exemplul pe care vi l-am dat. 18 Căci v-am spus deseori şi vă mai spun şi acum, plângând, că sunt mulţi care trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârşitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor stă în ruşinea lor; ei se gândesc la lucruri pământeşti. 20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos. 21 El va transforma trupul nostru umil şi-l va face asemenea trupului Său glorios, folosind puterea prin care-Şi poate supune toate lucrurile.
Odăile preoţilor
42 Apoi m-a scos în curtea exterioară, în partea de nord, şi m-a dus la odăile dinaintea locului gol[a], adică în faţa clădirii din partea de nord. 2 Partea din faţă a clădirii, a cărei poartă dădea spre nord, avea o lungime de o sută de coţi şi o lăţime de cincizeci de coţi[b]. 3 De-a lungul celor douăzeci de coţi ai curţii interioare şi în faţa pavimentului curţii exterioare, pe cele trei niveluri erau galerii, una lângă alta. 4 În faţa odăilor era un pasaj interior, lat de zece coţi şi lung de o sută de coţi[c], iar uşile acestora dădeau înspre nord. 5 Odăile de sus erau mai înguste, deoarece galeriile ocupau mai mult din spaţiul lor decât din spaţiul celor de la nivelurile de jos şi de mijloc ale clădirii. 6 Odăile de la al treilea nivel nu aveau stâlpi, aşa cum avea curtea, astfel că, începând de jos, ele erau mai mici decât cele de la nivelurile de jos şi de mijloc. 7 Paralel cu odăile, înspre curtea exterioară, era un zid exterior care se întindea în faţa odăilor, pe o lungime de cincizeci de coţi. 8 Lungimea şirului de odăi din curtea exterioară era de cincizeci de coţi, în timp ce lungimea celor din faţa Locului Sfânt era de o sută de coţi. 9 Primul nivel de odăi avea o intrare în partea de răsărit, cum se vine la ele dinspre curtea exterioară.
10 În partea de sud[d], de-a lungul zidului curţii exterioare, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii, erau şi acolo odăi. 11 Pasajul dinaintea lor era la fel ca cel al odăilor din partea de nord, de aceeaşi lungime şi lăţime. Toate ieşirile lor, precum şi întocmirea şi uşile lor erau ca ale celorlalte. 12 Tot aşa erau şi uşile odăilor din partea de sud. Era o uşă la capătul pasajului, care se afla în faţa zidului dinspre răsărit, prin care se intra în odăi.
13 El mi-a spus: „Odăile din nord şi odăile din sud, din faţa locului gol, sunt odăile sfinte unde vor mânca lucrurile preasfinte preoţii care se apropie de Domnul. Acolo vor pune lucrurile preasfinte, darurile de mâncare, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină, căci este un loc sfânt. 14 Când preoţii vor intra, ei nu vor avea voie să iasă din Locul Sfânt în curtea exterioară, fără ca să-şi fi lăsat acolo hainele cu care au slujit, căci sunt sfinte. Ei se vor îmbrăca în alte haine şi numai după aceea se vor apropia de curtea care este pentru popor.“
15 Când a terminat de măsurat partea interioară a Casei, m-a condus afară pe poarta de răsărit şi a măsurat de jur împrejur. 16 A măsurat partea de răsărit cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi[e]. 17 A măsurat partea de nord cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi[f]. 18 A măsurat şi partea de sud cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi. 19 S-a întors spre partea de apus, a măsurat-o cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi. 20 A măsurat zidul celor patru părţi de jur împrejur; lungimea era de cinci sute de coţi, iar lăţimea tot de cinci sute de coţi; el despărţea ce este sfânt de ce este obişnuit.
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.