M’Cheyne Bible Reading Plan

Consolidarea şi extinderea regatului lui David

18 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor Gatul şi satele dimprejur. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi, iar moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, regele din Ţoba Hamatului^[a], când acesta s-a dus să-şi întărească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah^[b] şi din Cun, cetăţile lui Hadad-Ezer, David a luat foarte mult bronz. Cu acesta a făcut Solomon „marea“ de bronz^[c], stâlpii şi anumite unelte de bronz.

⁹ Când Tou, regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Hadoram, la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. I-a trimis tot felul de lucruri din aur, din argint şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare: de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek.

¹² Abişai, fiul Ţeruiei, a ucis optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării. ¹³ A pus garnizoane în Edom şi toţii edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

Ascultaţi, bogaţilor!

5 Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi-vă din pricina nenorocirilor care vin peste voi! ² Bogăţiile voastre au putrezit, iar hainele voastre sunt mâncate de molii. ³ Aurul şi argintul vostru au ruginit, iar rugina lor va fi o mărturie împotriva voastră şi vă va mânca trupurile ca focul. Aţi adunat bogăţii în zilele de pe urmă. ⁴ Iată că plata pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, lucrătorilor care v-au secerat câmpurile strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Oştirilor^[a]! ⁵ Aţi trăit pe pământ în lux şi în plăceri, v-aţi hrănit inimile într-o zi de măcel. ⁶ L-aţi condamnat şi l-aţi omorât pe cel drept, care nu vi se împotrivea.

Răbdare în suferinţă

⁷ Prin urmare, fiţi răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului! Iată că fermierul aşteaptă rodul preţios al pământului, având răbdare cu el, până când primeşte ploaie timpurie şi târzie^[b]. ⁸ Fiţi şi voi răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului este aproape! ⁹ Nu murmuraţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi! Iată, Judecătorul stă chiar la uşi! ¹⁰ Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferinţă şi răbdare pe profeţii care au vorbit în Numele Domnului. ¹¹ Iată, noi îi considerăm fericiţi pe cei ce au perseverat. Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut care a fost scopul Domnului, căci Domnul este plin de îndurare şi milostiv.

¹² Mai presus de toate, fraţii mei, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici printr-un alt fel de jurământ, ci „Da“ al vostru să fie „Da“, iar „Nu“ să fie „Nu“^[c], ca să nu cădeţi sub judecată.

Rugăciunea făcută cu credinţă

¹³ Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul voios? Să cânte cântări de laudă! ¹⁴ Este vreunul dintre voi bolnav? Să-i cheme pe bătrânii^[d] bisericii, ei să se roage pentru el şi să-l ungă cu untdelemn în Numele Domnului. ¹⁵ Rugăciunea făcută cu credinţă îl va face bine pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi, iar dacă a săvârşit păcat, va fi iertat. ¹⁶ Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Rugăciunea fierbinte a celui drept este foarte puternică. ¹⁷ Ilie era un om de aceeaşi natură cu noi; el s-a rugat cu ardoare să nu plouă şi n-a plouat peste ţară timp de trei ani şi şase luni. ¹⁸ S-a rugat apoi din nou şi cerul a dat ploaie, iar pământul şi-a adus rodul.

¹⁹ Fraţii mei, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi este adus înapoi de altul, ²⁰ să ştiţi că acela care aduce înapoi un păcătos din calea lui rătăcită îi va salva sufletul de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.

Rugăciunea lui Iona

2 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui ² şi a zis:

¹⁰ Domnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.

Credinţa centurionului

7 După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. ² Un sclav al unui centurion^[a], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. ³ Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni^[b] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. ⁴ Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ ⁶ Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! ⁷ De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! ⁸ Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

⁹ Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ ¹⁰ Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. ¹³ Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

¹⁴ Apoi S-a dus şi a atins sicriul^[c], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ ¹⁵ Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

¹⁶ Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ ¹⁷ Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea^[d] şi în toate împrejurimile.

Isus şi Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi ¹⁹ şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²⁰ Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:

– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

²¹ Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

²² Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii^[e] sunt curăţiţi^[f], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.^{[g] 23} Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

²⁴ După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ²⁷ Acesta este cel despre care a fost scris:

²⁸ Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“^[i]

²⁹ Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. ³⁰ Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.

³¹ „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei? ³² Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:

³³ Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!» ³⁴ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor^[j]!» ³⁵ Totuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“

Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici

³⁶ Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. ³⁸ Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

³⁹ Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ ⁴⁰ Isus i-a zis:

– Simon, am ceva să-ţi spun!

– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

⁴¹ – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari^[k], iar celălalt, cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

⁴³ Simon I-a răspuns:

– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!

Isus i-a zis:

– Ai judecat drept.

⁴⁴ Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. ⁴⁷ De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

⁴⁸ Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

⁴⁹ Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ ⁵⁰ Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“