M’Cheyne Bible Reading Plan
16 Au adus Chivotul lui Dumnezeu şi l-au aşezat în mijlocul cortului pe care i l-a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de pace[a]. 2 După ce a terminat de adus arderile de tot şi jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3 şi a împărţit întregului Israel, fiecărui bărbat şi fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o bucată de carne şi o turtă cu stafide. 4 Înaintea Chivotului i-a pus pe unii dintre leviţii slujitori ca să-L amintească, să-L mărturisească şi să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5 Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel cântau din harfe şi din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6 iar preoţii Benaia şi Iahaziel sunau continuu din trâmbiţe înaintea Chivotului Legământului cu Domnul.
Psalmul de laudă al lui David
7 Aşadar, în ziua aceea David i-a numit, pentru prima dată, pe Asaf şi pe rudele lui ca responsabili să aducă laude Domnului.
8 „Lăudaţi-L pe Domnul,
chemaţi Numele Lui,
faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui!
9 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate isprăvile Lui!
10 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
11 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi totdeauna faţa Lui!
12 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele şi de hotărârile gurii Sale,
13 sămânţă[b] a robului Său Israel,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
14 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
15 Aduceţi-vă aminte[c] mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
16 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
17 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel printr-un legământ veşnic,
18 spunând: «Ţie îţi voi da ţara Canaanului
ca parte a moştenirii voastre!»
19 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;[d]
20 călătoreau de la un neam la altul,
şi de la un regat la altul.
21 El nu a mai îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi de dragul lor:
22 «Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!»
23 Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului!
Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!
24 Istorisiţi printre neamuri slava Lui
şi printre toate popoarele – minunile Lui!
25 Căci mare este Domnul şi foarte vrednic să fie lăudat!
El este mai de temut decât toţi zeii!
26 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
27 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui,
iar puterea şi bucuria – în Locuinţa Lui.
28 Familii ale popoarelor, daţi Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea!
29 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceţi un dar şi veniţi înaintea Lui!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[e].
30 Tot pământul să tremure înaintea Lui!
Lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată.
31 Să se bucure cerurile şi să se înveselească pământul!
Să se spună printre neamuri: «Domnul împărăţeşte!»
32 Să vuiască marea şi tot ce este în ea,
să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea!
33 Atunci copacii pădurii vor chiui înaintea Domnului,
căci El vine să judece pământul.
34 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun!
Îndurarea[f] Lui ţine pe vecie![g]
35 Ziceţi: «Izbăveşte-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
strânge-ne şi izbăveşte-ne dintre neamuri,
ca să-Ţi lăudăm Numele Tău cel sfânt
şi să ne fălim aducându-Ţi laudă.»
36 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie!“
Tot poporul a zis „Amin!“ şi L-a lăudat pe Domnul.
37 David i-a lăsat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul pe Asaf şi pe rudele lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. 38 L-a lăsat şi pe Obed-Edom împreună cu rudele lui, în număr de şaizeci şi opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, şi Hosa erau portari. 39 David l-a pus pe preotul Ţadok împreună cu rudele lui, preoţii, înaintea Tabernaculului Domnului de pe înălţimea care era în Ghivon, 40 ca să aducă arderi de tot Domnului, pe altarul arderilor de tot, în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit-o lui Israel. 41 Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun şi cei rămaşi dintre cei care fuseseră aleşi şi desemnaţi pe nume ca să-L laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine pe vecie. 42 Heman şi Iedutun aveau cu ei trâmbiţe şi chimvale pentru cântăreţi, precum şi instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.
43 După aceea poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s-a întors să-şi binecuvânteze familia.
Stăpânirea limbii
3 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră! 2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul. 3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul. 4 Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul. 5 La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! 6 Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Gheenei[a]. 7 Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici[b] sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc, 8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa! 11 Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară[c]? 12 Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înţelepciune
13 Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14 Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! 15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. 17 Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către[d] cei ce fac pace.
1 Viziunea lui Obadia.
Aşa vorbeşte Stăpânul Domn despre Edom:
Judecată împotriva Edomului
(Noi am auzit un mesaj de la Domnul.
Un mesager a fost trimis printre neamuri ca să zică:
„Ridicaţi-vă! Să pornim la luptă împotriva lui!“)
2 „Iată, te voi face mic între neamuri!
Vei fi foarte dispreţuit!
3 Aroganţa inimii tale te-a înşelat,
pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncii[a],
care ai locuinţa pe înălţimi,
pe tine care zici în inima ta:
«Cine mă va doborî la pământ?»
4 Chiar dacă te-ai înălţa precum vulturul
şi ţi-ai aşeza cuibul între stele,
şi de acolo te voi doborî! zice Domnul.
5 Dacă ar intra la tine nişte hoţi,
nişte prădători, în timpul nopţii,
(o, cum vei fi de distrus!),
n-ar fura ei doar cât ar avea nevoie?
Dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine,
n-ar lăsa ei câţiva ciorchini neculeşi?
6 O, cât de răvăşit va fi Esau
şi cât de răscolite vor fi comorile lui ascunse!
7 Toţi cei cu care ai făcut legământ te vor izgoni până la hotar,
iar prietenii tăi de încredere te vor înşela şi te vor birui.
Cei ce mănâncă din pâinea ta îţi vor întinde o cursă[b]
de care nu-ţi vei da seama.[c]
8 În ziua aceea, zice Domnul,
oare nu-i voi distruge Eu pe înţelepţii Edomului
şi priceperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane[d], vor fi îngroziţi,
astfel că toţi cei din muntele lui Esau
vor fi ucişi în măcel.
Motivul condamnării Edomului
10 Din cauza violenţei faţă de fratele tău Iacov
vei fi acoperit de ruşine,
vei fi distrus pentru totdeauna.
11 În ziua în care ai stat deoparte,
în ziua în care străinii îi luau averea,
atunci când necunoscuţii intrau pe porţile lui
şi trăgeau la sorţi pentru Ierusalim,
ai fost şi tu ca unul dintre ei!
12 N-ar fi trebuit să priveşti mulţumit la fratele tău
în ziua nenorocirii lui,
nici să te bucuri de urmaşii lui Iuda
în ziua nimicirii lor
şi nici să te lauzi
în ziua strâmtorării lor!
13 N-ar fi trebuit să intri pe porţile poporului Meu
în ziua nenorocirii lui,
nici să priveşti mulţumit la necazul acestuia
în ziua nenorocirii sale
şi nici să pui mâna pe averea sa
în ziua nenorocirii lui!
14 N-ar fi trebuit să stai la răspântii
pentru a-i ucide pe fugarii lui,
nici să-i predai supravieţuitorii
în ziua strâmtorării lui!
Domnul va judeca toate neamurile
15 Căci ziua Domnului este aproape
pentru toate neamurile!
Cum ai făcut, aşa ţi se va face,
şi faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!
16 După cum voi aţi băut cupa mâniei[e] pe muntele Meu cel sfânt,
tot aşa o vor bea necurmat toate neamurile.
Vor bea, vor înghiţi
şi vor fi ca şi când n-ar fi existat vreodată.
Israel restaurat
17 Dar pe muntele Sion va fi izbăvirea!
El va fi sfânt,
iar cei din Casa lui Iacov
îşi vor lua iarăşi în stăpânire proprietăţile[f]!
18 Casa lui Iacov va fi un foc,
iar Casa lui Iosif – o flacără.
Casa lui Esau va fi o mirişte
pe care o vor aprinde şi o vor mistui,
şi nu va mai rămâne nici un supravieţuitor
al Casei lui Esau,
căci Domnul a vorbit!
19 Cei din Neghev[g] vor lua în stăpânire
muntele lui Esau,
iar cei din zona deluroasă[h] vor lua în stăpânire
ţara filistenilor!
Ei vor lua stăpânire ţinutul lui Efraim şi ţinutul Samariei,
iar Beniamin va lua în stăpânire Ghiladul!
20 Oastea[i] aceasta de exilaţi israeliţi care sunt în Canaan
vor lua în stăpânire ţara până la Sarepta,[j]
iar exilaţii Ierusalimului, care sunt în Sefarad,
vor lua în stăpânire cetăţile din Neghev!
21 Izbăvitorii[k] se vor sui pe muntele Sion
ca să judece muntele lui Esau.
Şi Împărăţia va fi a Domnului!“
Chemarea primilor apostoli
5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret[a] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2 Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. 3 S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.
4 Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:
– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!
5 Simon I-a răspuns:
– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!
6 Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. 7 Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.
8 Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:
– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!
9 Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. 10 La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.
Isus i-a răspuns lui Simon:
– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!
11 După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.
Curăţirea unui bolnav de lepră
12 În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră[b]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:
– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[c]!
13 Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:
– Da, vreau. Fii curăţit!
Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.
14 Isus i-a poruncit:
– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,[d] ca mărturie pentru ei.
15 Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. 16 El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.
Vindecarea unui paralitic
17 Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei[e] şi cărturari[f], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat[g] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei[h] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi[i], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.
20 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Cărturarii[j] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“
22 Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 24 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[k] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“
Chemarea lui Levi
27 După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi[l], şezând la masa unde se colectau taxele[m] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 28 El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. 29 Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. 30 Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii[n]?“
31 Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“
Despre post
33 Ei I-au zis:
– Ucenicii[o] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des[p] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!
34 Isus le-a răspuns:
– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!
36 Le-a spus apoi şi o pildă[q]:
„Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche, pentru că altfel va rupe haina cea nouă, iar peticul din haina cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, vinul cel nou va crăpa burdufurile, iar vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. 38 Ci vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi. 39 Şi nimeni nu vrea să bea vin nou după ce a băut vin vechi, pentru că zice: «Cel vechi este mai bun[r]!»“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.